Lucian Ciuchiță: Mărețul Cărtărescu a avut la Columbia 10 studenți mititei. Agonia intelectualilor – materialul integral pe activenews.ro
Sursa foto: activenews.ro
[…]
Adevărul nu are nevoie de aprobarea gloatei. Iar impostura, oricât de poleită, tot impostură rămâne.
Și iată cum, marți, când soarta își scoate ceasurile rele la mezat, ele ticăie cu jale pentru Cărtărescu. Primul ceas îi cântă mediocritatea poleită în aplauze forțate. Al doilea îi amintește de vidul pe care adevărata valoare nu-l poate umple cu vorbe goale. Iar al treilea — cel mai nemilos — îi șoptește că gloria cumpărată nu naște niciodată nemurire.
[…]
Nota mea (pe care o reiau):
Mircea… ai scris tu undeva o chestie: (iubim femeile) pentru că se trag din fetițe.
Ai mai scris: Dar toate fetițele și toate femeile aveau o gaură-ntre picioare, care era păsărica lor.
Și ai mai scris: […] îi plăcea să-și pună degetul pe fund și să-l miroase apoi. (vorbești de un COPIL aici, corect?)
Și ai mai scris: Acolo făceau părinții lui caca și pipi, așa cum el făcea la oală (…). În plus, de câte ori un caca-i ieșea din fund cădea pleoscăind în apă. (vorbești de un COPIL aici, corect?)
Mircea. Cât de tare iubești copiii?
27 de comentarii la „„Mărețul Cărtărescu a avut la Columbia 10 studenți mititei. Lucian Ciuchiță: Agonia intelectualilor””
/* cenzurat */
Tehnica „picaturii chinezesti” Daca te citeste, poate înnebuneste.
Texte obscene ca ale cartarescului pot fi citite pe peretii toaletelor publice. Cine stie, poate ca narcisistul asta ce face mereu pe victima (cu toate ca el este cel ce profaneaza morminte sacre!) frecventeaza astfel de locuri ca sa aiba inspiratie.
P. S. Ai vazut ce sotie frumoasa are cartarescul? Ce o fi gasind interesant la narcisistul asta, nu stiu! Am descoperit si ca are niste ochi destul de neobisnuiti, foarte albastri si cu o umbra chihlimbarie in cel drept. 🙂
N-am văzut, că nu mă uit la nevestele altora. (yeah, right!) 😀
Într-o notă serioasă, Cărtărescu, în forma sa de acum, trebuie să dispară. Reprezintă falimentul culturii și subordonarea acesteia unui politic de ghenă, alimentat de derbedeii care se tot perindă pe diverse fotolii.
Dacă ar lua-o de la zero, fără proptele și bani publici – inclusiv ai mei – s-ar vedea limpede valoarea lui ca scriitor. Ăsta e testul cu acid și mă tem că nu l-ar trece.
/* cenzurat */
Imi cade netul daca deschid o pagina cartareasca ca scrie greoi si incarcat. E genul de autor pe care-l cumperi si nu-l citesti. Scrie ca un snob pentru snobi.
„Celebritatea” lui se datoreaza, dupa zici, publicitatii nesimtite facuta de editura amicilor sai si ca o arde progresist in toate interviurile pe care le da prin strainataturi. 🤮
Ditto.
/* cenzurat */
Ce moaca neanderthaliana are cartarescu! Si cand te gandesti ca tocmai el, care arata ca naiba, isi batea joc de un Eminescu aflat pe patul de moarte.
In anii aia In care s-a orchestrat atacul impotriva lui Eminescu, cartarescu a aratat ce caracter jegos are.
Văd că insistați. Insist și eu.
Am citit articolul semnalat și singura chestie a lui LC e că se asociază cu nume ilustre, pe care nu le-a cunoscut. Eu pot garanta că unul din ei mi-a botezat fetița. De la altul am primit un autograf. Dar nu contează.
Am intrat și pe blogul LC și am selectat:
”Sunt un izvor nesecat de idei, o câmpie plină cu flori sălbatice, un cer împânzit de nori jucăuşi, ca focurile de artificii care spulberă întunericul nopţii; un spirit liber care dansează în jurul focului lăuntric… un simplu Om.
Sunt un naufragiat pe o insulă a singurătaţii stilistice, un supravieţuitor al vremurilor moderne, o amintire pentru generaţiile viitoare”. Wow, wow, wow.
Dacă acesta e modelul dumneavoastră, am greșit în aprecierile mele. Să fiți bine.
PS cred că sunt șanse să nu ies de la moderare. Nicio problemă.
”
Unde e logica a ceea ce spuneți?
Deci:
– LC se asociază cu nume ilustre
– a scris ceva pe blogul său care, bănuiesc, nu vă place (nu-i citesc blogul)
– o cunoștință de-a lui v-a botezat fetița (felicitări)
– de la o altă cunoștință ați primit un autograf
ergo, LC e „modelul meu”, drept pentru care sunteți dezamăgită (???) vizavi de mine. Q.E.D.?
Carevasăzică, dacă îl consider pe Cărtărescu, nu neapărat ca scriitor ci ca fenomen, un nimic la cub, sunt „de-al lui Ciuchiță”, care… vezi cele de mai sus? Ha??
Credeți că sunt șanse „să nu ieșiți de la moderare”?? 🤣🤣🤣
/* cenzurat */
Foarte bun articolul de pe ActiveNews. Da, cuvântul „intelectual” a fost dus în derizoriu, ca atâtea alte cuvinte, pierzându-și conotațiile înalte pe care le avea inițial.
Nu am citit nimic din Cărtărescu. Nici măcar un textuleț. Dar nici nu-mi vine. Strict ochiometric, îmi dă impresia unui infantil. Nimic din ce văd și aud la el nu-mi stârnește curiozitatea de a-l citi sau de a face o incursiune în universul lui interior. Nu simt că are sau emană nici profunzime a inimii, nici înălțime a ideilor, nici sensibilitate, nici forță, nici autoritate, nici perspectivă, nici experiență, nici charismă, nici expresivitate, nici altceva. E ca un copil.
Dar poate ar fi bine să citesc ceva scris de el, în loc să-l beștelesc în necunoștință de cauză. Pe de altă parte, dat fiind că nici măcar cei care-l admiră nu-l citează, tare mi-e că va fi timp pierdut.
Repet, nu pe Cărtărescu-scriitorul îl pun în discuție.
Eu am citit din ce-a scris și nu m-a dat pe spate, deloc. „Filosofia banalului”, însă, dă senzația de complexitate. Pft, trei lulele. Dacă n-ar fi fost susținut cu proptelele liiceanului și ale camarilei sale, nu cred că trecea de nivelul unui autor pe care-l citesc doar familia și prietenii. Cum spuneam, însă, e chestie de gusturi aici.
Ăștia care fac clăbuci la gură când vorbești altfel decât de bine de el nu se raportează la o cultură solidă, autentică, imparțială, ci la una de propagandă care-ți spune ce să-ți placă și ce nu, ca să fii „în trend”. Secta Humanitas și „influențării” ei. Să fie sănătoși, Cărtărescu va dispărea în curând, mai mult de un an nu-i dau, cât aer să bagi prin ventilul ăla, serios acuma.
Problema mea e ideologizarea culturii, de aici pleacă mizeria. Vei observa că majoritatea sectanților-humanitas sunt din zona #rezist și similare, pentru că Guru-ul lor, Liiceanu, se situează pe partea asta. Trotinetari mai tineri sau mai bătrâni care îl pupă-n cur pe Cărtărescu et Comp. dar dacă-i întrebi de statuile dărâmate, de spectacolele interzise, de cărțile cenzurate ca și conținut, de „Cancel Culture” sunt perfect de acord cu asta, iar de aici până la „zelenski e eroul-planetei, să murim pentru el!” și „bă, legionarule și antisemitule!” nu e decât un pas.
Mi s-a spus de nenumărate ori „ce, bă, crezi că ești mai bun decât Cărtărescu??” Asta-i problema lor? Ăsta-i argumentul? Va să zică, dacă mă leg de individ, o fac din invidie, sau ce? Sunt extrem de limitați cognitiv, n-au logică nici cât peria de lustruit bocancii și orice încercare de a dezbate subiectul cu ei e inutilă. Ia-l pe Goe, ca exemplu. Știe că e cenzurat aici, cu toate astea, când mă leg de idolul lui, ia foc ca fulminatul de mercur și bagă ca migu’ în decolare în alarmă, zici că e plătit pentru asta. Uite-te mai sus: patru comentarii, la foc automat. Acuma, că l-am pomenit, cred că va mai băga cel puțin încă unul. Ceva e defect la ei acolo, sus, nu le cuplează corect contactele. Coana Stely, săraca, încearcă și ea, mai de pe-un feisbuc, mai de naiba știe unde, dar când o aduci la concret… pfff! a dispărut ca Tinkerbell. Vax Albina la fel: îmi dă citate și se raportează, complet anapoda, la blogul lui Ciuchiță și la „cunoștințele” ei pe care Ciuchiță, de fapt, nu le cunoaște, trage niște concluzii de-ți pui mâinile-n cap, nu alta, de parcă despre asta e discuția și am repetat de m-am săturat deja: nu despre Cărtărescu-scriitorul vorbesc.
Da’ n-ai cu cine. Cred că sunt spălați pe creier cu trotineta.
Da, oamenii au devenit tot mai radicali și incapabili de nuanțe sau subtilități. Dacă nu votezi cu X, ești putinist. Dacă nu strigi în cor cu noi, ești conspiraționist șamd. E semnificativ că lipsa asta de nunațe merge mână în mână cu cenzura și măsurile dictatoriale (din partea lor la a ta) – culmea, în numele „toleranței” și a valorilor progrsiste pe care aceiași cenzori le trâmbiță.
Legat de de gustibus, cred că totuși putem vorbi și de un prag obiectiv al calității – altfel, putem spune că manelele sunt mai bune decât muzica clasică, pe baza popularității.
Scoate-o însă pe Vax Albina din tagma ăstora. E o doamnă de vârsta a treia, bine intenționată și cu aplecare spre cultura cu gust. Chiar dacă are punctele ei sensibile, mai ales când e contrazisă, nu se compară nici pe departe cu Goe.
A vorbi despre un prag obiectiv al calității în zona artistică nu mi se pare OK, pentru că arta, prin însăși natura ei, e subiectivă. O să fiu mai clar: dacă ție îți place un gen muzical, iar mie nu, asta nu definește cum ne raportăm unul la celălalt și aici e problema (una din ele a) românilor – judecă în valoare absolută orice. De asta se ceartă ca chiorii pe unde apucă din nimic și fiecare vrea să-și impună propriul punct de vedere pe baza propriilor criterii și/sau gusturi. Sunt un observator atent (și) prin natura mea profesională și văd limpede tendința românilor de a se lua de sus unul pe celălalt, implicit – de fapt, se iau atât de de sus unul pe altul, încât, în curând, se va termina susul – și oxigenul.
Nu bag pe nimeni și nu scot pe nimeni de undeva, nu e treaba mea, ci subliniez niște lucruri.
Nu fac comparații între nimeni și nimeni, to each his own.
Încă o chestie pe care am uitat-o – abia m-am întors acasă și-s cam varză.
Humanitas putea să-l promoveze cel puțin la fel de tare pe Radu Paraschivescu, care scrie foarte fain, dar n-au făcut-o. Când a publicat Paraschivescu prima dată la ei, outdoor-urile erau pline de moaca lui, după care a dispărut. La ora asta, Humanitas e asociată cu Cărtărescu, da? Individul e vectorul lor. Pentru ce? Mie îmi miroase a manevră aici și orice manevră e legată de bani. Dacă te uiți pe colecțiile de autor la Humanitas, vei vedea că, din cărțile lui Cărtărescu, o grămadă nu au preț, iar asta se face atunci când nu se cumpără, ergo nu se mai tipăresc. Păi scuză-mă, dacă Cărtărescu ar fi atât de genial și de copilul-minune, s-ar vinde alea ca pâinea caldă, nu alta. Articolele despre el din revistele de afară sunt plătite, traducerile costă cât China, deplasările, conferințele lu’ Pește, toate astea costă. De-aia zic că miros o manevră aici, ceva cu paraîndărăt grav.
/* cenzurat */
Nu așa-i toată șleahta de „intelectuali”, „artiști” și „oameni de cultură” prețioși, aroganți, unși cu toate alifiile și sponsorizați din banul public? Fosile care iau o grămadă de bani fără să facă nimic, dar sunt puse în puncte cheie și invitate peste tot, pentru a se promova între ele și pentru a susține sistemul. Și pentru a duce în derizoriu ideea de artă autentică, care se află în declin.
True, true…
Axel, editura Humanitas este fosta Editură Politică pe care Pleșu, ca ministru al Culturii, i-a donat-o lui Liiceanu în 1990, printr-un ordin de ministru secretizat. Elegant, se numește „transfer de proprietate”. În mai puține cuvinte – furt. Pleșu n-a făcut de capul lui acest nevinovat transfer de bunuri ale Statului în cârca lui Liiceanu, ci împreună cu GDS, Brucan, Iliescu, Roman. Din acel moment Humanitas a devenit o afacere de Famiglia. Humanitas nu e doar o editură și un lanț de librării, mai are și alte afaceri care aduc mult profit. O fi la alb, o fi la negru, s-or mai spăla și niște bănișori… nu știm. Eu pot să presupun doar că și domnul Cărtărescu s-a aflat și se află în siajul acestui grupuleț de intelectuali devenind un fel de garant valoric al Humanitas-ului.
Mai presupun că, dacă vrei să-ți vezi numele pe copertă fix la Humanitas, trebuie să contribui material (publici în regie proprie).
Că nu se vând operele lui Cărtărescu ca pâinea caldă… ăsta ar putea fi un indiciu al genialității sale, că omul nu scrie pentru prostime, scrie pentru elite. 🙂
Poate că n-ai subliniat suficient ce nu-ți place ție la Cărtărescu – parcursul/cocoțarea omului – nu stilul scriitoricesc.
Un dialog cu Aldus despre scriitori e, însă, periculos, de-a dreptul. 🙂 Nu Cărtărescu n-a citit! N-a citit aproape nimic, niciodată, și își face din asta un titlu de glorie. Zic „aproape”, fiindcă a citit „Colierul Reginei” și „Fausta”. Când avea cinșpe ani. Și atunci a înțeles că literatura e o prostie și citul de beletristică e pierdere de timp. 🙂
E fix așa cum ai spus. Nothing more to say.
Am niște informații de la ei, din interior, se pare că, dacă vrei să-ți scoți cartea la Humanitas, te costă 30.000 de lei. Nu știu dacă e pe bune sau nu.
Io’ cred că am subliniat suficient lucrul ăsta – sau nu știu… nu? 🙂
Mă rog, în afara unui bias personal pe care-l am vizavi de individul în cauză, dar na, oameni suntem…
„Colierul Reginei” nu cred că l-am citit, Renata. Acum aud prima dată de el. Dar ai dreptate: e foarte periculos să discuți despre cărți cu cineva care n-a citit. Mai bine te rezumi la discuții cu alții care au citit la fel de mult cât tine și eventual cam aceleași cărți – asta fiind varianta cea mai safe.
Romanele lui cartarescu sunt toate autobiografice si prin urmare, megalomane! In loc sa fie ca restul indivizilor ce se ved ca facand parte dintr-un univers populat cu multimi de oameni, cartarescu se raporteaza la acest univers ca si cum ar fi mai putin important decat el, cartarescul!
Lumea exista in cartarescu, exista prin el, multimile conteaza daca si cand vin in contact cu el! In cartile lui, cartarescu este personajul principal, restul sunt personaje secundare ce intra in lumea lui ca sa-i valideze delirul. Un delir psihologic, sexual, cu elemente pedofilie (mult prea des aminteste de sexualitatea (inexistenta!) copiilor, nepermis de des), incestuoase si orgiastice.
Continutul pervers al scrierilor lui nu are cum sa primeasca Nobelul. Nici un om sanatos nu i-l poate acorda.
In autobiograficele lui, cartarescu practica si autoterapia. Mai bine se ducea la un specialist si ne scutea de hemoragia lui verbala si poate il ajuta si sa se lase de substantele interzise pe care le consuma. Nu-mi inchipui ca poti delira pe sute de pagini cum o face el, fara ceva.. „ajutor”!
Sper sa nu fie studiat in scoala ca bietii elevi nu vor mai avea timp si de alte materii obligati fiind sa citeasca „romanele fluviu” ale cartarescului.
De acord cu ce-ai spus, dar eu nu la asta mă refer.
Ouch. 🙂