O groază de lume din România scrie și își dă cu părerea despre ce s-a petrecut în Venezuela, situându-se de-o parte sau alta, deși doar Dumnezeu știe care sunt „părțile” – confuzia e maximă.
„Suveraniștii” par că s-au împărțit și ei, de „progresiști”, ce să mai vorbim, că ăia sunt, oricum, pulbere, au ajuns „naționaliștii” s-o felicite pe urSula, alții îl înjură pe Trump, un individ scrie într-o publicație că, urmând „doctrina Trump”, România ar putea să-și recupereze teritoriile de la Ucraina (adică declarăm război Kievului, sau ce, voinicule?), ce să mai, e un haloimăs general din care prea puțini înțeleg ceva cu adevărat.
Pentru unii, Maduro e un comunist feroce, pentru alții e un patriot… bineînțeles, nu se putea ca Mama lu’ Deceneu, călinul, să nu apară și el, hop și io’ cu calu’ meu, mâncătorii de mure așteptându-i declarațiile ca și cum ar veni Moisă cu tablele lui amărâte.
Știți ce au în comun cei de mai sus, „analiștii” care-și dau repede și degrabă cu presupusul?
Nici unul din ei nu a trăit în America de Sud și niciunul din ei nu are habar de modul de gândire de acolo. Ceea ce fac pitpalacii ăștia e să preia un context despre care nu știu nimic și să-l transpună în propriul context, iar rezultatul e dezastruos, absolut rizibil pentru cei care cunosc lucrurile – extrem de puțini la număr, dealtfel.
Indiferent că sunt „suveraniști” cu călin în gură sau „progresiști” cu ursula-n cur, niciunul nu scapă ocazia să se dea deștept în condițiile în care sursele pentru inspiratele lor „analize” sunt ceea ce văd la televizor sau prin presă.
O regulă elementară spune că, dacă nu știi, taci naibii din gură și învață, dar pentru „analiștii” români, regula asta nu există: ei le știu pe toate, it’s a fact. De fapt, dacă întrebi o sută de români, vei avea de la 99 din ei cel puțin o părere pertinentă, bazată pe ceea ce circulă în spațiul public, deși 99 din ei nici nu șiu să pună degetul pe Venezuela dacă le trântești în față o hartă.
Nu e greșit să-ți dai cu părerea, dar dacă o faci public și dacă te mai dai și „analist”, încearcă să înțelegi întâi contextul cultural și social al țării respective, altfel te faci de rahat – nu că asta ar conta în România, oricum, aici toți vorbesc de-a surda.
Câți din cei care au păreri ferme despre ce s-a întâmplat în Venezuela au trăit măcar un an în America de Sud, nu ca turiști, ci ca oricare cetățean de-acolo? Câți dintre ei înțeleg cum gândesc sud-americanii? Câți dintre ei au stat de vorbă, timp de ani întregi, cu oameni de acolo și le-au perceput modul de gândire?
Vă spun eu: nici măcar unul.
Ceea ce ați citit până acum e un preambul la o serie (nu știu câte vor fi) de materiale care, probabil (cel mai probabil nu) vor ajuta „analiștii” respectivi să priceapă fenomenul sud-american în general și pe cel venezuelean în special prin prisma cuiva care nu doar că a trăit acolo, dar a și înțeles unde trăiește – spre deosebire de foarte mulți de pe-aici care nici acum n-au habar pe ce lume trăiesc.
Stați, așadar, pe-aproape dacă vreți cu adevărat să înțelegeți.
Dacă nu, nu.
Vă salut cu respect!
