Ucraina, mon amour…

Da, România iubește Ucraina.
ROMÂNIA+UCRAINA=LOVE.
Love, love, da’ dacă ne uităm puțin la cum sunt tratați românii în țara condusă de președintele-actor-cântător-la-pian-cu-mădularul, pare mai curând că LOVE ăla e cu sila, România e căprioara (ca poziție), iar Ucraina e în spatele ei.
România e ca în bancul ăla cu ursul… „mă, am impresia că ție-ți place…”

Citesc în presă, de la foarte mulți jurnaliști, ceea ce a devenit, în ultima perioadă, o axiomă ce guvernează existența fiecărui individ de pe Pământ: „Ucraina trebuie să învingă sau, dacă va pierde, să o facă fără concesii teritoriale (nota mea: ???).”
De ce trebuie să învingă? „Pentru că Putin, pentru că rușii, pentru că frontierele NATO, pentru că România va fi atacată după aceea…” Aberațiile astea mă aștept să le aud de la un domn care, la ora 8 dimineața, deja are consumație la cârciuma sătească, iar nu de la niște indivizi care, conform propriilor afirmații, au absolvit o facultate de jurnalism.

Lăsând la o parte jocurile geopolitice, în special cele de culise, aș vrea să le reamintesc celor care trăiesc cu Zelenski în gură faptul că Putin a atacat Ucraina după ce NATO a decis să-și extindă granițele în zonă, iar procesul a început odată cu Maidanul orchestrat de Washington la Kiev. Vă aduceți aminte de târâtura numită Victoria Nuland, nu-i așa? Cum adică nu? Victoria-Fuck-the-EU-Nuland…? Tot nu vă aduceți aminte? Păi, căutați, că netul e la liber.
Ce-ați spune voi dacă, de exemplu, China ar decide să deschidă niște baze militare la frontiera cu România? Este că ați sări ca dinamita? Păi, și-atunci, de ce Putin n-ar fi avut dreptul să sară când devenise evident că NATO avansează în „spațiul personal” al Rusiei?

În fine, nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre atitudinea României care se sacrifică pe sine pentru binele Ucrainei, fără a primi nimic în schimb, nici măcar garanții teritoriale.
– „refugiații” ucraineni iau ajutoare de la Statul Român care le permit să trăiască aici decent, în condițiile în care sunt o grămadă de pensionari care, dacă-și cumpără mâncare, nu mai au bani de medicamente, nu mai vorbim de încălzire sau de curent electric.
– copiii „refugiaților” umflă alocații mai mari decât cele ale copiilor români.
– camioanele ucrainene trec, cu miile, prin vămi ca rachetele, nimeni nu le controlează nici la tonaj, nici la marfă, nu plătesc nici rovinietă, nici nimic, în timp ce distrug infrastructura din cauza faptului că sunt supraîncărcate.
– poliția rutieră stă cu fluieru-n gură și privește la vajnicii șoferi ucraineni cum gonesc ca vântul și ca gândul dincolo de limita de viteză.
– mașinile „refugiaților” sunt din cele bune, gipane adevărate, aceleași cu care au intrat ca prin brânză în România, unii cu sute de mii de dolari în portbagaj, iar românii, săracii, buni și ospitalieri, îi întâmpinau cu pungi de mega în care era pâine și pate de ficat… mureau ăia de râs când îi vedeau pe fraieri.
– Statul Român le-a oferit „refugiaților” cazare și masă, pe bani de la buget, adică ai noștri, plus ajutoare financiare, tot pe bani de la buget, adică tot ai noștri.
– n-o să insist asupra atitudinii de dispreț și scârbă față de români a ucrainenilor și dacă nu mă credeți, ar fi trebuit să aruncați astă vară un ochi pe litoral, să-i vedeți cum mai aveau puțin și-i scuipau pe români direct în gură.
– România importă cereale, ceapă, șuruburi, zahăr, borcane cu capac, sare și ce mai vreți voi de la Ucraina, țară care, aflată în război, își permite să producă pentru export (!!!) în timp ce România, pe timp de pace, nu-și permite nici măcar să-și asigure consumul intern.

Un capitol care merită discutat separat este acela al exporturilor de curent ale României către Ucraina.
Un contract al Premier Energy SRL prevede exportul de către România a peste 110.000 MWh către Ucraina cu livrare în perioada iulie-septembrie 2024. Asta în condițiile în care:
– România are preț dublu la energie față de Austria și Cehia (țări care nu au interconectare la rețeaua continentală) și are cea mai scumpă piață de energie din Europa.
– România se află pe buza prăpastiei la producția de energie, din cauza politicilor de supunere la directivele de la Bruxelles privind „decarbonizarea”, care au dus la închiderea unor capacități majore de producție
– în vara anului 2024, România a produs curent la limită, parcurile eoliene intrând, frecvent, chiar pe consum din rețea
Știu că e plicticos, de aceea n-am să insist cu aspecte tehnice și economice.

O concluzie se impune, însă: TOTUL PENTRU UCRAINA!
De ce?
Dacă Germania, Franța, Marea Britanie și-au golit depozitele de muniție și tehnică militară și și-au nenorocit economiile și, respectiv, propriii cetățeni de dragul Ucrainei, de ce e România obligată să facă același lucru?
Adică de ce românii trebuie să plătească aproape 50 de lei pentru o amărâtă de rotiță de cașcaval, pe motiv că „știți, războiul din Ucraina…”?
De când a început războiul în Ucraina, toate prețurile au sărit în sus și continuă să crească, exploziv. Măririle de pensii și salarii anunțate triumfal de Ciolacu nu sunt măriri, ci reașezări, recalibrări la costurile care au scăpat de sub control. Și cum să nu scape, când tu, ca țară, nu ai economie, nu ai producție, ești dator vândut pe treizeci de generații de-acum încolo și te mai și sacrifici pentru Ucraina?

Pentru orice om care gândește, cât de cât, gogorița cu Putin și cu rușii care abia așteaptă să invadeze România e doar o gogoriță. Nu se va întâmpla niciodată, nu pentru că rușilor le-ar fi frică de România sau de NATO, ci pentru că, pentru Rusia, o Românie aflată, permanent, pe marginea prăpastiei din cauza ei înșiși e mult mai utilă decât una „cucerită”.

Și da, îi dau lui Georgescu dreptate: Putin este un patriot. Rusia, pentru el (și pentru ruși în general) e mai presus de orice, o lecție la care România a lipsit de fiecare dată.
Slugărnicia României, graba umilă cu care se repede să îndeplinească ordinele Stăpânei de la Bruxelles înainte chiar ca respectiva să le fi enunțat, prioritizarea intereselor Bruxelles-ului în dauna intereselor propriilor cetățeni, devotamentul jalnic față de o Ucraină pentru care România e doar un gunoi, toate astea au făcut din România copilul tâmpit al Europei, căruia, dacă-i dai, acolo, o acadea suptă pe jumătate, e-n stare să te lase să-l scuipi în gură.

România a ajuns o țară umilă.
România a ajuns sluga tuturor.
România a ajuns terenul de experimente sociale.
România a ajuns NIMIC.

România a ajuns să trăiască pentru Ucraina.