România votează-n Soare(le mă-sii)

Am citit azi-dimineață, pe repede-nainte, o știre de ieri, care spunea că de mâine „adică de azi” începe, oficial, (surle, trâmbițe și țambal, tâgâdâm-tâgâdâm…) Campania Electorală.
Deși mă interesează asta fix deloc, am aruncat un ochi pe „lista candidaților”. Vai.
Păi, nu vă supărați, dar Georgescu era un geniu pe lângă ăștia, măcar ăla se pricepea să formuleze metafizic Nimicul, de stătea poporul cu gurile căscate, ca la bâlci când iese Femeia-cu-barbă-care-rupe-lanțul-în-dinți.
N-am să pun „lista căcandidaților” aici, că e la liber pe net, dar, pentru Dumnezeu, asta e tot ce poate România?? Aoleo, mamă… (țambal cu jale și obidă, tâgâdâm-tâgâdâm…)

Deși m-ar distra maxim să-i iau pe rând pe fiecare, detaliat, n-am vreme de asta, însă impresia (a mea) e de la jalnică spre foarte jos.
E un tip acolo, John-Ion-Banu-Muscel (??), american prin adopție, care vrea să dea permis de port-armă la tot poporu’ și asta mi se pare absolut genială. Mă, omu’ e într-un mare fel. Vă dați seama cum ar fi ca fiecare român să umble cu pistolu’ la curea? Mă rog, jumătate s-ar împușca singuri în… ăăă… în acelea, da’ nici asta n-ar fi rău, că s-ar reduce rata de reproducere și, vorba aia, ar fi mai mult Lebensraum pentru toți.
Pe lângă asta, la cum sunt românii în zilele noastre, când se taie cu sabia pentru un loc de parcare, cred că, dacă tot românu’ ar fi înarmat și cu glonț pe țeavă, România ar avea un guvern nou în fiecare zi. Cozi la casele din magazine? Nici vorbă! Ăla cu calibru mai mare intră primu’ și după aia, în ordine descrescătoare. Să te cerți cu vecinul? De unde naiba, că ar fi pe principiul care-o scoate primul și să vezi atunci mexican stand-offs…
Chiar aș vrea să-i văd pe români înarmați legal. Și-așa se urăsc unii pe alții cu pasiune, vă dați seama ce priviri pe sub sprâncene pe model „Bunul, răul și urâtul” ar fi pe stradă? Ce de mâini tremurânde, gata să scoată stropitoarea? Pe principiul proporționalității, poliția rutieră ar trebui să aibă lansatoare de rachete pe mașini, iar controalele din aeroporturi s-ar transforma în „spread ‘em!!” până și pentru sugarii de șapte zile.
Că România e o glumă, se vede cu ochiul liber, dar când mai vine și-un tip din ăsta, cu degetul fremătând pe trăgaci, stai și te-ntrebi ce mama dracului au făcut românii în viețile anterioare de să merite asta.
Dacă aș vota, pe ăsta aș pune ștampila, doar așa, for the fun of it.

… iar amuzamentul se sfârșește aici, pentru că dacă te uiți pe celelalte nume, te-apucă jalea.
Simion, a cărui folie de grandeur l-a împins să-și transforme nunta în paranghelie populară pe model Zelea Codreanu, cu brânză de oaie rasa Becali la tot poporu’? Păi, dacă-l prinzi trezit din somn de-un minut și-l întrebi ceva important, s-a terminat, s-a rupt filmu’. Expresia feței, de galerie de fotbal, spune tot. Când cuvântă, se vede limpede tremurul interior și nesiguranța. Ăsta să negocieze cu bandiții adevărați? Really? Frate, îl bagă ăia sub masă din trei vorbe și-o citirică.

Antonescu… păi ăsta n-a muncit în ultimii zece ani nimic. A stat. Șomer. Neangajat. Pe banii lu’ madam Vălean. A stat acasă pe banii nevestei. Crin-Șomerul. Bă, fraților, un șomer președinte?? Ce-l recomandă? Vocea și talentul, vorba ălora din film? Un președinte cu datorii la poker la juma’ de oraș? Păi, fraieru’ ăsta nu știe nici să numere cărțile, frate! Nu mai spun de pungile de sub ochi, mari cât pungile de mega și astea spun multe și toate proaste. Omu’ arată și se comportă ca și cum ar fi tot timpul abia trezit din somn. Ăsta să gestioneze o situație de criză?? Păi, ăsta fuge cu banii, mă, cocoșat pe lângă gard să nu-l vadă pândarii!

Ponta… un escroc, punct.

Nicușor… vrea și el președințel… măcar puțintel… pe scăunel… în pălățel… sigur el are apă caldă la discreție acolo, mama lui dă primar… vrea dușuri pă moca, nasolu’ dreacu’…
Să-mi explice și mie cineva, oricine, de ce un băiat care a prestat zero la Primăria Capitalei, care a pus Bucureștiul pe butuci, care n-a fost în stare măcar să renoveze un blestemat de parc, care și-a mărit, unilateral, salariul cu mai mult de jumătate fără acceptul Consiliului Local – așa cum prevede legea – care a eliminat indemnizațiile pentru persoanele cu handicap, care a transformat orașul într-un soi de Fetești (scuze, Fetești!) ceva mai mare, împânzit de trotinete pentru cretinii care refuză să iasă din copilărie, să-mi explice cineva, cum spuneam, de ce individul ăsta ar fi potrivit să-și așeze fundul de „intelectual-matematician-olimpic” pe scaunul ăla moale de la Cotroceni? Păi, la nivel local, omu’ e zero, tărărău, cum dracu’ să creadă cineva că la nivel național ar fi mai mult? Tre’ să fii naiv, rupt de realitate, pentru asta. Când îl întrebi, zice „de vină e mafia”. Normal, în România sunt de vină, întotdeauna, alții. Păi, la Cotroceni, „mafia” e de o mie de ori mai șmecheră, îl halesc ăia cu părul ăla vâlvoi și îmbâcsit cu tot. Dar, na, ar rezolva ceva, totuși, că atunci când ar apărea pe televizoare, i-ar umfla pe toți râsu’ și-ar ridica Buna Dispoziție Națională.

Predoiu… de ăsta nu zic nimic, că mă trezesc cu băbăeții la ușă la șase dimineața pentru insultă gravă și ultraj la adresa organului. Oricum n-are șanse, plm. Și e un bou.

Lasconi… Lășconi, Lașconi… cum plm o cheamă pe-asta în realitate, mă? E femeie și are totul, în afară de tot ce-i trebuie. Mie-mi place cum merge, de zici că se-mprăștie inclusiv în carosabil. Și ziceau unii că Coana Leana era șleampătă… N-o văzuseră pe Veronica, Viorica, Lucica sau cum dracu’ o cheamă pe-asta. Săraca. Asta e. Vorba aia, nu da-n el, că-l bate viața oricum.

Cine mai e, mă? Terheș, popă răspopit, Funeriu, altul cu „vocea și talentul”, madam Șandru, care nu se lasă nici dac-o dai afară-n șuturi, Popescu… who the fuck is this guy?? cam ăștia ar fi, nu?

Acuma, lăsând gluma la o parte, m-am uitat, în timp, cam pe tot ce zic prăpădiții de mai sus legat de ce vor face ei pentru ca tot românu’ să aibă brânză și bere la robinet. Măcar Georgescu ne promitea mure și aer, precum și consolidarea tunelurilor dacice de sub Sfinx. Nevastă-sa ne-ar fi învățat să comunicăm cu sinele și cu eterul… chiar vorbeam cu un coleg și-i spuneam că bă, dacă iese ăsta, îți dai seama că n-o să mai avem nevoie de comunicații radio? S-a terminat și cu transponder și cu tot, le facem mental, bă, băiatule! Vorba aia, cred că o să și decolezi doar cu puterea gândului, dă-le dracu’ dă motoare, că dacii n-avea, mă, motoare, da?!
Cum spuneam, măcar ăsta promitea ceva, dracu’, dar papagalii de pe listă n-au fost în stare, nici măcar unul, să vină cu un plan coerent pentru România. Nici măcar unul.

Ceea ce fac ei, de fapt, dacă citiți atent, e să raporteze România și nevoile ei la bunăvoința altora. Nu e o noutate că pupatu-n cur e sport național aici, începând de la prăpăditul care vrea și el o sută de lei în plus la salariu și până la Barosanul Șef care știe că destinul lui e strâns legat de încruntarea din sprâncene a Stăpânului. Dacă vă uitați puțin în jur, veți observa că, de luni bune încoace, România funcționează de una singură, cum o taie capu’. Marcel, Covrigarul Șef, înconjurat de alți limbicioși-în-gaură, stă. Degeaba. Nu face nimic, ci așteaptă. Ce așteaptă? Să se umple gaura covrigului, probabil.
România e neguvernată și așa va rămâne până-n toamnă, cel puțin. Dacă se vor organiza alte alegeri… mulțumesc lui Dumnezeu că fiu-meu e-n alt spațiu aerian și că am valiza la ușă, atât vă spun. Ziceți că sunt eu aiurea… OK, o să vedem cine râde ultimul.

Căcații menționați mai sus au, fiecare, un Stăpân în spate și se dau peste cap ca bufonii pentru a le face pe plac, încasând și scuipații-n gură aferenți. Programele lor economice și sociale sunt nu strâns legate de, ci sunt fix acelea ale celor care-i manevrează. Când vorbesc de „economie”, se referă, toți, ba la Trump, ba la hoața și escroaca Ursula, dar nici măcar unul nu are un program propriu, specific României, pentru că România nu mai are specific. România e ce vor alții și așa va rămâne, în vecii vecilor, amin!

În timp ce scriam asta am citit o chestie, cum că Statul a dat un contract pentru niște nave militare celor de la Damen Galați (olandezii ăia rășchirați) în dauna Șantierului Naval Mangalia, care se află în inactivitate din iunie anul trecut. Am săpat puțin și, ce să vezi, olandezii de la Galați nici măcar n-au facilități pentru navele alea. De ce mi-a atras atenția? Pentru că, acum câțiva ani, un amic m-a dus într-o vizită la Mangalia, la șantierul naval și m-a plimbat peste tot. Am intrat până și în docurile uscate, m-am târât pe burtă în chila navelor, unde sudau oamenii ăia în niște condiții de nu vă imaginați.
Am văzut tot procesul de „fabricație” al unei nave, de la tabla care vine în foi imense, care apoi erau tăiate cu plasmă, automat, apoi roluite în forme, asamblate, nituite, sudate… bă, mi s-a făcut păru’ măciucă de ce-am văzut acolo. Utilaje enorme, manevrate la milimetru de un om care părea nimic pe lângă monștrii ăia metalici.
Am văzut motoare navale, înalte cât un bloc cu trei etaje, testate pe bancuri… superproducție.
Mi-am lipit urechea de porțile metalice, masive, ale docurilor, cele care țineau apa pe care o simțeam clipocind dincolo, gata să intre și să facă prăpăd.
I-am văzut pe oamenii de acolo, la strung, la freză, cu o cheie în mână, fiecare dintre ei atent la ceea ce avea de făcut, fiecare fiind conștient că de seriozitatea muncii lui depind o mie de alte lucruri.
M-am urcat în vârful macaralelor ălora uriașe, care puteau să ridice juma’ de navă și am vorbit cu cei care, dintr-o mișcare a mâinii, manevrau zeci și sute de tone de metal deasupra altor oameni. O să spuneți, unii, că sună a reportaj de pe vremea lu’ Ceașcă, dar nu e așa. România a pierdut respectul pentru muncă.
Mă, oameni buni, vă spun cu toată seriozitatea: am plecat de-acolo altul. Nu știu câți aveți idee cum e să stai sub chila unei nave și să vezi masa aia enormă din metal deasupra capului, știind că va fi lansată, într-o zi, la apă și va pluti. Credeți-mă pe cuvânt, dacă n-ați văzut așa ceva, mai aveți ceva de văzut în viața asta și, fără exagerare, sudorii m-au impresionat cel mai tare. Panourile metalice ale chilei se sudează cu cordon continuu și cea mai mică eroare poate duce la o catastrofă. De mișcarea mâinii oamenilor ălora depind vieți omenești, iar ei își făceau treaba din orice poziție imaginabilă, cu un singur standard: perfect. Așa cum tot perfect își făcea treaba fiecare om de acolo.
Nu am cuvinte suficiente pentru a descrie ce-am văzut în Șantierul Naval Mangalia și-mi pare rău că n-am avut voie să fac poze.

… iar Statul Român cel Ticălos dă contractele străinilor, în condițiile în care sute și sute de oameni de la șantierul naval din Mangalia sunt în șomaj de anul trecut și au toate facilitățile necesare pentru a construi navele alea, în timp ce pedofilii olandezi de la Galați nu le au. Păi, să nu dai cu ei de pământ, serios acuma? Colac peste pupăză, ghici cine e acționar majoritar la Șantierul Naval Mangalia? STATUL ROMÂN!
Vă dați seama cât dispreț, câtă desconsiderare criminală are Statul Român cel Ticălos față de cetățenii săi? Bă, li se rupe-n paișpe de toți! Oamenii ăia din Mangalia sunt pe șomaj de anul trecut, au familii de hrănit, copii de crescut, iar Statul Român cel Ticălos îi scuipă-n gură cu boltă și cu rânjete, pentru că Statul Român cel Ticălos e total subordonat străinilor, nu cetățenilor săi care-i plătesc impozitele și-i suportă existența!
Dacă nici asta nu intră la subminarea economiei de stat, atunci care pizda mă-sii mai intră?

Și, repet, nici măcar unul din căcații care se vor prezidenți nu vine cu nici măcar o soluție concretă, adaptată României.
Duceți-vă, mă, și votați, că aveți cu ce…