TEXTE PE FAȚĂ
Zic ce-am de zis

CONȚINUT 100% ORIGINAL, NEINFECTAT DE „AI”

Pastile de cap – se iau cu apă „de izvor”…


Cum ți se pare ce-ai citit? (nu da 1 doar pentru că nu mă simpatizezi... ăsta se numește retard sever... 🙂 )

5 / 5. 87

Copyright și alte rahaturi: puteți prelua orice scris de mine, dacă aveți chef, dacă vreți să menționați sursa, bine, dacă nu, nu, să fiți sănătoși.
Pentru alte lămuriri, aveți aici niște „termeni”.

Share this:

Comentariile vor apărea după ce vor fi aprobate manual și, uneori, din motive obiective, poate să dureze chiar și două zile până ajung la site.

14 comentarii la „Pastile de cap – se iau cu apă „de izvor”…”

  1. Mortua est!
    – Mihai Eminescu –
    Făclie de veghe pe umezi morminte,
    Un sunet de clopot în orele sfinte,
    Un vis ce îşi moaie aripa-n amar,
    Astfeli ai trecut de al lumii otar.

    Trecut-ai când ceru-i câmpie senină,
    Cu râuri de lapte şi flori de lumină,
    Când norii cei negri par sombre palate,
    De luna regină pe rând vizitate.

    Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
    Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
    Suind, palid suflet, a norilor schele,
    Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

    O rază te-nalţă, un cântec te duce,
    Cu braţele albe pe piept puse cruce,
    Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier
    Argint e pe ape şi aur în aer.

    Văd sufletu-ţi candid prin spaţiu cum trece;
    Privesc apoi lutul rămas… alb şi rece,
    Cu haina lui lungă culcat în sicriu,
    Privesc la surâsu-ţi rămas încă viu –

    Şi-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială,
    De ce-ai murit, înger cu faţa cea pală,
    Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă?
    Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

    Dar poate acolo să fie castele
    Cu arcuri de aur zidite din stele,
    Cu râuri de foc şi cu poduri de-argint,
    Cu ţărmuri de smirnă, cu flori care cânt;

    Să treci tu prin ele, o sfântă regină,
    Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină,
    În haină albastră stropită cu aur,
    Pe fruntea ta pală cunună de laur.

    O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
    Când viaţa-i o baltă de vise rebele;
    O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
    Când viaţa-i un basmu pustiu şi urât. –

    Dar poate… o ! capu-mi pustiu cu furtune,
    Gândirile-mi rele sugrum cele bune…
    Când sorii se sting şi când stelele pică,
    Îmi vine a crede că toate-s nimică .

    Se poate ca bolta de sus să se spargă,
    Să cadă nimicul cu noaptea lui largă,
    Să văd cerul negru că lumile-şi cerne
    Ca prăzi trecătoare a morţii eterne …

    Ş-atunci de-ai fi astfel… atunci în vecie
    Suflarea ta caldă ea n-o să învie,
    Atunci graiu-ţi dulce în veci este mut…
    Atunci acest înger n-a fost decât lut.

    Şi totuşi, ţărână frumoasă şi moartă,
    De racla ta razim eu harfa mea spartă
    Şi moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
    O rază fugită din chaos lumesc.

    Ş-apoi… cine ştie de este mai bine
    A fi sau a nu fi… dar ştie oricine
    Că ceea ce nu e, nu simte dureri,
    Şi multe dureri-s, puţine plăceri.

    A fi? Nebunie şi tristă şi goală;
    Urechea te minte şi ochiul te-nşală ;
    Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic.
    Decât un vis sarbăd, mai bine nimic.

    Văd vise-ntrupate gonind după vise,
    Pân’ dau în morminte ce-aşteaptă deschise,
    Şi nu ştiu gândirea-mi în ce să o stâng
    Să râd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plâng?

    La ce?… Oare totul nu e nebunie?
    Au moartea ta, înger, de ce fu să fie?
    Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
    Trăit-ai anume ca astfel să mori?

    De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,
    Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.

    Răspunde
  2. *I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească și să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Și a făcut ca toți: mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.*
    ***Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci† este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.***

    Răspunde
  3. P.S. Încearca sa percepi „Duhul” prin cele cinci simturi din dotare.
    „Invadatorii.” Ființe ciudate de pe o altă planetă. Destinația lor: Pământul. Scopul lor: să-l transforme în universul lor. David Vincent i-a văzut. Pentru el, totul a început într-o noapte tristă, pe un drum de țară pustiu, în căutarea unei scurtături pe care nu a găsit-o niciodată. A început cu un han abandonat și un om prea obosit ca să continue. A început cu aterizarea unei nave spațiale. Acum David Vincent știe că invadatorii sunt aici, că au luat formă umană. Va reuși el să convingă o lume neîncrezătoare că coșmarul a început deja?”

    Răspunde
  4. Ia de-aci o „pastila … „poate te faci sanatos la cap :
    [LINK REDACTED] hxxps://h-s.ro/interviu-nu-ne-priviti-ca-pe-straini-curatam-strazile-pe-canicula-si-va-aducem-mancarea-pe-ger-marturie-puternica-a-unui-student-din-bangladesh-dupa-ce-un-livrator-din-tara-lui-a-2053853
    P.SA Am postat aici intrucat la tema nu am putut.

    Răspunde

Lasă un comentariu

General-Maior de Aviație Radu Theodoru
Cer Senin, domnule General!
Vă salut cu respect!

Vrei să ne spui o poveste?
Ia vezi aici. :)

COMENTARII RECENTE

Newsletter săptămânal cu textele noi