Cred că, statistic vorbind, cea mai folosită expresie – de către oamenii serioși, nu așaaa… – a devenit Doctrina Monroe (după Spartan).
Își înghite românul apa, berea sau cafeaua cu noduri pătrate, încercând să demonstreze că ba Doctrina Monroe, ba că nu Doctrina Monroe… atâta inteligență geopolitică pe metru pătrat cred că n-a văzut Lumea de când primul pește cu picioare s-a târât afară din zeama care-i servea drept casă.
Se caută nuanțe, interpretări, nuanțe la interpretări și viceversa, chiar și tonul vocii e analizat atent, nu de altceva, da’ dacă face ăla mișto și vrea să pară că nu face?
Băi, deștepților care vă dați de ceasu’ morții, Doctrina Monroe, indiferent cum ați interpreta-o, statuează clar și fără drept de apel un singur lucru esențial: politica de protejare a continentului american (de nord și de sud) împotriva oricăror ingerințe și/sau influențe din exterior, punct. Contextul apariției sale poate fi aflat la liber, pă net. Restul e vrăjeală de doi bani duzina, cu care încerci să pari cult în cap pe televizoare sau prin jalnica presă autohtonă.
A, și ce-a făcut Trump în Venezuela nu e „Doctrina Monroe”, ci rapt, jaf, viol sau cum vreți să-i ziceți – o să vă spun și de ce în seria Nicolás Maduro.
Băi, ej’ nebun… au începutără să se certe „suveraniștii” între ei…
Au apărut „suveraniștii de Temu” și „suveraniștii de canapea” (am râs de m-am prăbușit citindu-le), desigur, pentru a-i diferenția de „suveraniștii de peluză” (cum e Simion, de pildă) sau de „suveraniștii-gramofon” (cum e Georgescu, de pildă).
Am trăit s-o văd și pe-asta – impropriu spus, deoarece era atât de ușor de anticipat, încât până și eu m-am prins înainte chiar să apară premisele: „blocul suveranist” se destramă ca o cârpă uitată-n soare cu anii. Ba mai mult de atât: au început să se înjure și să-și dea cu „ba p-a mă-tii” în cap pe unde-apucă… vajnicii patrioți-suveraniști-români.
„Suveraniștii serioși” i se uită-n gură lui Georgescu cu cioculețele căscate, doar-doar or prinde o fărâmă de înțelepciune călinească, neapărat scoasă pe trompetă după darea-cu-subsemnatu’ la poliție, însoțită de amenințări voalate cum că se apropie ceasul, fraților! Se-apropie pă dracu’, mă. Te-apropii tu de pârnaie și sper să te bage ăștia până uită de tine… deși s-ar putea, totuși, să scapi, că stăpânii tăi de la Bruxelles pare că mai au nevoie de tine să semeni și mai multă zâzanie în România.
Georgescule, tu nu ești suveranist, nici măcar „suveranist”, ci un clămpău cu ordin de misiune.
Dacă mă-nervez, s-ar putea să dau o dată pe goarnă ce-ai încercat să-mi faci, cu dovezi… neah… nu fac de-astea, că e urât.
Circulă pe „rețelele sociale” un îndemn la plata impozitelor în ziua de 31 decembrie 2026, „ca să nu mai aibă ăștia bani”.
Tâmpenie mai mare nu cred că există, și-am să vă spun de ce.
Ăștia vor avea bani pentru ei întotdeauna, din împrumuturi externe, pe care le vom plăti tot noi, asta-i una.
Banii din impozite, de bine de rău, după ce, bineînțeles, se fură trei sferturi, ajung, oarecum, și prin zona socială, iar ăștia atât așteaptă pentru a justifica și alte pedepse: nu sunt bani, (pentru voi) că n-ați plătit impozitele, băi, fraierilor!
Dacă veți plăti pe 31 decembrie 2026, veți plăti penalități cu cârca, iar ăștia vor avea mult mai mulți bani de furat. Deci, tot voi picați de fraieri.
Vreți să faceți ceva? Păi, faceți, da’ nu la modul „las’ că-ți dau banii după ce fac pe eroul un an”: nu mai plătiți deloc până nu scad taxele și impozitele. Altfel, e frecție la picior de lemn.
M-am pișat pe mine de râs citind epopeea pariziană a jalnicului de la Cotroceni, cel cu biluțele de muci.
Nu trebuie să te pricepi la domeniul aviației ca să înțelegi că de zdrențuitul de Nicușor fac mișto până și ăia de lângă el, dar ce e cu adevărat jalnic e alteva: cretinul ori nu-și dă seama, ori pretinde că nu-i problemă că e tratat ca cel mai prost din curtea școlii. Poate că-i place.
Și când te gândești că pe dobitocul ăsta l-au votat alți dobitoci care, acum, tac ca muta-n p…ăpușoi pentru că le e rușine să recunoască că s-au făcut de căcat…
