REPUBLICAT
Textul de față a fost publicat pe blogul vechi apoi am uitat de el. Făcând, însă, „revista presei” la cafea – întotdeauna îmi place să-mi încep dimineața cu cafea și cu un râs copios – am dat de un comentariu în, unde altundeva, publicația lui Roncea – nu-i spun numele că-mi sare tastatura la beregată – unde un domn, săracu’, și-a exprimat speranțele că Donald Trump ne va scăpa de „chemtrails,de care suntem invadați de mult timp!” Mda…
Cum subiectul e unul cu care nu doar că sunt familiar la nivelul la care îmi cunosc dosul palmei, dar mi se și pare fascinantă obsesia unora față de un fenomen normal, republic aici materialul – cu tot cu comentarii.
Iar a început, prin diversele publicații de tip ferpar, isteria cu „chemtrails”-urile, dârele acelea albe, neapărat toxice, neapărat purtătoare de ciumă/lepră/tuse măgărească/impotență, eliberate în urma avioanelor care au obrăznicia să zboare cu motoarele pornite.
Amuzant e faptul că opiniile astea, privite ca axiome de către mulți, provin de la oameni care nu doar că n-au nici cea mai vagă idee cum funcționează un motor de avion, dar n-au ținut în viața lor o manșă în mână, iar cunoștințele lor despre fizica atmosferei, mișcările aerului și meteorologie au rămas la nivelul unui copilaș de grupa mare.
O tânără doamnă, de pildă, Olivia Steer pe numele ei, drăguță, dealtfel, s-a aruncat anul trecut să dezbată fenomenul din punct de vedere filosofic și, mai ales, așa cum îi stă bine românului care nu știe ce spune, prezentând filmulețe pe iutub făcute de „specialiști”. Asta cu „specialiștii” mă duce cu gândul la alții, tot „specialiști”, din cauza cărora incidența cancerelor la vârste tinere a sărit în aer în ultimii ani, dar nu divaghez. Are și România câțiva din ăștia, unul fiind Domnul-Doctor-Streinu-Cercel (care a dispărut, subit, ca măgaru-n ceață, cu banii, după ce s-a fâsâit treaba cu „virusul ucigaș”) și, favoritul meu personal, „Doctorul”-Fără-Studii-Octavian-Jurma, escrocul timișorean care, și el, a dispărut ca rahatu-n Vidul Cosmic, întrebându-se, probabil, cine, unde și când a greșit. Îți spun eu, mă, jigodie: tac-tu a greșit, călare pe mă-ta, atunci când n-a folosit prezervativul. Tipologia asta se încadrează perfect în ceea ce a spus, la un moment dat, Renata: „cercetătorii britanici au descoperit că cercetătorii români n-au descoperit nimic.” Am râs de m-am prăbușit citind asta.
Divaghez, din nou. În orice caz, doamna Olivia Steer și-a format rapid o pepinieră de fani ai morții prin „chemtrails”, pentru că e drăguță. Fizic, that is. Altminteri, Dumnezeu cu mila.
Ziaricii ăștia (cum îi numește Răzvan Boanchiș de la Ziarul National) n-au altceva mai bun de făcut decât să se înscrie în trendul curent, în care Soarele ucide, ploaia ucide, zăpada ucide, aerul ucide, carnea grasă, zahărul, berea, țigările ucid și ele, neapărat, fără excepții. Să nu uităm de apa de la robinet care, în mințile lor minuscule, ucide și ea.
De ce le place atât de tare s-o dea neapărat în catastrofic, doar Dumnezeu știe, probabil că au ceva programe regresive din copilărie pe care le rulează în continuare ca adulți.
Deși am încercat să explic poporenilor panicați fenomenul dârelor bășite de avioane, publicațiile respective, funcționând mai ales pe principiul „TRAGEDIE!! Vestitul sudor Nicu Labă a murit subit la doar 80 de ani! Țara e în doliu!” nu doar că au permis răspunsuri corespunzând standardului românesc de „ba tu ești prost și ba p-a mă-tii!” – pentru că na, românul, când nu știe cum să contrazică, te-njură de mamă – dar, după ce au considerat că răs-sculații indignați m-au frăgezit destul, mi-au șters conturile la un loc cu ceea ce scrisesem, ca să mă învăț minte. Mda. Roncea, nu e frumos ce faci, da’ ce-ți pasă ție… de-aia ai rămas fără public, șefule, și-ai ajuns să cerșești donații din milă pe prima pagină… Haha!!
Nu e nimeni mai român decât românu’, iar românu’ nu poate trăi fără puțină panică și fără puțin „o să murim, nenorociții!!” de unde se vede limpede că românii chiar o duc bine și sunt odihniți, din moment ce își caută adrenalină prin presa de tip necrolog.
Revenind la „dârele toxice”, degrabă aducătoare de decese în masă, trebuie să înțelegem câteva lucruri, asta dacă avem intenția să scăpăm măcar de una din spaimele care ne corodează mentalu’: există, fără nici un dubiu, situații în care avioanele destinate acestui scop pulverizează diverse lucruri în aer, cu intenții mai mult sau mai puțin malefice, dar acelea o fac, întotdeauna, de la altitudini mici, mult sub altitudinea de croazieră a aeronavelor comerciale. Nu despre ele vreau să vorbesc acum, ci despre imaginile în care cerul e brăzdat, la altitudini mari, de un păienjeniș de linii albe din care unele dispar aproape imediat, altele se lățesc până la aspectul de nori. Pentru asta, va trebui să clarificăm câteva noțiuni legate de atmosferă și de funcționarea motorului turbofan al aeronavelor.
Persistă în mentalul colectiv imaginea unei atmosfere statice, în care, în afară de vântul care-ți smulge umbrela din mână, nu mai există altceva. În realitate, atmosfera e oricum, numai statică nu. Pe lângă faptul că la diverse altitudini există curenți de aer atât de puternici încât pot scutura o aeronavă de două sute de tone ca pe o rufă pe frânghie, atmosfera e formată din straturi suprapuse ce se extind inclusiv pe verticală, straturi ce prezintă grade diferite de umezeală și temperatură, numite straturi de convecție. La intersecția acestora apar, de regulă, fenomene de turbulență din cauza diferențelor respective. Aerul din jurul Pământului se mișcă încontinuu, uneori foarte violent, atmosfera fiind un mediu dinamic, nu static.
Să povestim puțin despre motorul unei aeronave comerciale.
Motorul turbofan (cel de pe aeronava cu care plecați „la greci”) este format din mai multe „etaje”:
– în față se află compresorul de presiune joasă ce primește aerul de la ventilatorul acela uriaș care e vizibil (difuzorul)
– urmează compresorul de presiune înaltă, care face exact ce spune numele: preia fluxul de aer de la compresorul de joasă presiune și îl aduce la presiune înaltă, mărindu-i și temperatura
– etajul de aprindere, în care aerul, la presiune și temperatură înalte, este amestecat cu carburantul și aprins de sondele de aprindere
– turbina, locul în care amestecul aprins este injectat cu presiune, generându-se energie cinetică, propulsând, astfel, aeronava în direcție opusă, deci spre înainte
Așa cum, pe timp de iarnă, eșapamentul mașinii emite mai mult abur (prin fenomenul de condensare) la fel se întâmplă și în cazul aeronavelor. La altitudini de croazieră, între 9.000 și 10.000 de metri de exemplu, temperatura ambientală se situează undeva la -40 de grade Celsius. Temperatura gazelor evacuate din motor se află în domeniul 600-700 grade Celsius la tracțiune continuă. Logic, fenomenul de condensare e prezent, manifestat prin acele dâre albe lăsate în urmă.
Și acum, să analizăm puțin opiniile catastrofice ale unor „jurnalici” – ca să-l parafrazez din nou pe Boanchiș – care dau poporului panică la pachet cu niște enormități care ar trebui să-i facă să-și dea două palme în oglindă și să scrie despre altceva – despre politică, de pildă, aia o poate face orice imbecil, chiar dacă n-are școală.
1. ENUNȚ: afirmă unii, cu seninătatea prostului, că piloții aeronavelor comerciale pot controla eliberarea acelor dâre albe.
FALS. Jeturile de condensare apar pentru că așa funcționează fizica asta care, pentru unii, e dincolo de puterea lor de înțelegere.
2. ENUNȚ: afirmă unii că, de fapt, jeturile de condensare sunt compuse din particule mai grele decât aerul (aluminiu, stronțiu, iod etc.) care sunt eliberate la ordin, de către piloți.
FALS. O aeronavă comercială NU dispune de rezervoare cu „substanțe” pe care piloții le eliberează voluntar „prin motoare”. E o prostie enormă, ce poate fi emisă doar de indivizi cu un IQ sub cel al unei agrafe de birou și cu un nivel de cunoștințe care începe cu „zero virgulă…” Având în vedere plaja de distanțe dintre componentele unui motor turbofan, un flux de particule mai grele decât aerul ar face ca motorul să se dezintegreze, date fiind toleranțele de ordinul micrometrilor, temperatura și presiunea de funcționare.
3. ENUNȚ: afirmă unii că dovada eliberării voluntare a jeturilor de condensare o constituie întreruperea acestora pentru anumite intervale de timp.
FALS. Jeturile de condensare se întrerup la trecerea aeronavei prin straturi atmosferice cu temperatură și umezeală diferite. Straturile de convecție au prostul obicei să se supună legilor termodinamicii, fără să țină cont de dorința unora de a le reinterpreta.
4. ENUNȚ: afirmă unii că dovada faptului că jeturile de condensare sunt, în realitate, „chemtrails” o constituie persistența neuniformă a acestora: în timp ce unele dispar relativ repede, altele se lățesc și dispar într-un timp mult mai lung, ergo, sunt formate din „substanțe”.
FALS. Pe lângă faptul că diferitele tipuri de motoare nu au jeturi de condensare identice, acestea din urmă se supun condițiilor atmosferice de la înălțimea respectivă (temperatură, umiditate, curenți de aer). Privite de pe sol, toate aeronavele zboară la aceeași altitudine. În realitate, o diferență de o mie de metri, insesizabilă de pe sol decât de un ochi profesionist, poate însemna parcurgerea a diferite straturi atmosferice, fiecare cu proprietățile sale distincte.
Atmosfera nu este liniară. Diversele straturi se întind inclusiv pe verticală, în funcție de condițiile meteo și de relieful zonei respective. De aceea, la traversarea unui strat cald și uscat, jetul de condensare se poate întrerupe, reapărând ulterior.
5. ENUNȚ (deși face parte din cel precedent, trebuie tratat separat): afirmă unii că „lățirea” jeturilor de condensare e dovada clară a faptului că „se șpreiază” (fabuloasă expresia asta, preluată de la ziaricii-savanți care nu cunosc diferența dintre Legea lui Bernoulli și Legea-Mersului-pe-Trotinetă) cu diverse „substanțe” care ajung pe sol și ne dau, ei bine, boli.
FALS. Singurele boli de care suferă indivizii ăștia sunt ignoranța la nivel patologic, infatuarea, narcisismul și dorința disperată de atenție.
Cum spuneam mai sus, dacă vrei să pulverizezi ceva din aer și să ajungă pe sol cu un oarecare efect, trebuie s-o faci de la altitudini MICI, din cauza faptului că curenții de aer și turbulențele atmosferice de la altitudini de croazieră te împiedică să obții o dispersie eficientă. Chiar și așa, admițând că încerci asta, cantitatea de particule ajunse pe sol e mult sub cea emisă de motoarele mașinilor, mult sub cantitățile de praf în suspensie, mult sub poluanții a căror sursă se află pe sol.
Plămânii noștri conțin permanent diverse particule care, în marea lor majoritate, sunt eliminate natural, pentru că organismul se adaptează și se apără – nu discutăm de cazurile clinice, a căror cauză o reprezintă deficiențe la nivelul organismului.
Unii din tăntălăii ăștia folosesc drept „dovezi irefutabile” site-ul flightradar24.com, numărând avioanele la un anumit moment, numărând apoi dârele și, printr-o corelație demnă de tâmpenia pură, spun: „uite, erau doar cinci avioane în aer la ora aia, de unde am numărat zece șpreieri??”
Exact, mă, cap de caracudă, de unde? Îți dai singur cu stângu-n dreptu’ la faza asta, dar ești prea distrus ca să realizezi.
DA, dacă vedeți un avion zburând la 2000-3000 de metri, altul decât o aeronavă comercială, eventual militar, ce lasă în urmă dâre de praf ce cad pe sol, atunci îngrijorați-vă.
În privința, însă, a aeronavelor comerciale, lăsați-o baltă, pentru că, împrăștiind astfel de tâmpenii în public, nu faceți decât să insultați niște oameni pentru care siguranța voastră, atunci când vă trambalați curu’ în vacanță, e mai presus decât a lor și care s-ar sacrifica pe ei pentru a vă feri de pericol. Nu mai bășiți mizerii pe gură la adresa piloților și a personalului navigant, al căror scop e să vă aterizeze cu bine la destinație.
Nu e întâmplător faptul că astfel de articole sunt scrise de diverse damicele bine rujate și bine fardate, mai mult sau mai puțin frustrate de dorința de a deveni „vedete” și, la fel, nu e întâmplător faptul că nici măcar UNUL din gunoaiele astea de articole nu are la bază discuția cu un pilot sau cu un tehnician de sol. Și nu, nu e „conspirația tăcerii”, ci a prostiei celor care scriu despre ceva ce e total în afara expertizei lor.
Ați ajuns, băi ziaricilor și ziaricelor, mai rău decât canalul meteo, care se chinuie, patetic, jegos și umilitor, să definească drept „caniculă și aer irespirabil” până și o temperatură de 38 de grade Celsius.
Data viitoare când veți zbura cu avionul, încercați să astupați duzele de evacuare cu curu’ ăla inutil și cretin, în ideea că așa salvați Omenirea.
À bon entendeur, salut!
LATER EDIT: mi-a zis cineva – de ce nu pui, fratele meu, la comentarii și dai mail? – de proiectul dement al lui Bill Gates de a bloca Soarele prin pulverizarea carbonatului de calciu.
Frățioare, ăla e altceva, n-are treabă cu cele de mai sus, dar o să-l abordez într-un material separat, na.
