Leprele

Să știi să taci e o artă și o dovadă de bun simț. Faima, însă, gonflata faimă, nu vine cu bun simț, ci cu arta de a a-ți alege curul potrivit pentru pupat. E o artă, pentru că puțini reușesc performanța de a schimba curul la fiecare patru ani pentru a-și vedea numele pe toate gardurile.

AUGUST, 2025

Ion Iliescu a făcut studii la Moscova și nu și-a ascuns niciodată atașamentul față de comunism. A fost un «comunist cu față umană», o formă mai perfidă a totalitarismului comunist, corespunzând polițistului bun care-l urma pe cel rău la interogatorii. Fiindcă în definitiv nu există comuniști cu față umană, ci doar comuniști cu mască umană. A luat conducerea României prin lovitură de stat, profitând de valul revoluționar autentic din decembrie 1989 și a imprimat țării o orientare prorusă și populistă. A fost responsabil pentru victimele revoluției, a făcut pactul cu Securitatea, a chemat minerii la București și a reprimat opoziția democratică și prooccidentală.
Într-un cuvânt, tot răul de care-a suferit România în ultimii 35 de ani se leagă indisolubil de acest politician nefast. Iliescu n-a fost niciodată condamnat și va fi înmormântat cu onoruri naționale, ca dovadă a faptului că umbra sa malignă asupra statului român nu s-a risipit nicio clipă.

FEBRUARIE, 1990

Îmi plac, deci, expresia fețelor și felul de a fi ale lui Ion Iliescu și Petre Roman. Intuiția îmi spune să merg pe mîna lor. Mi-e absolut imposibil să-i bănuiesc de joc dublu, de „comunism camuflat“, de sete de putere, de voință de dictatură personală, sub o formă sau alta. Nu-i greu să-ți dai seama că sunt extrem de inteligenți și că au o competență politică indiscutabilă. Petre Roman (a cărui expresie îmi aduce, uneori, vag, aminte de cea a lui N. Manolescu) a ieșit excelent din clenciul atent și viclean construit al televiziunii franceze. Despre Ion Iliescu auzisem deja de cîțiva ani tot felul de legende. Mi-e neclar prin ce mecanism a ajuns în locul unde se află acum, dar mi se pare omul cel mai potrivit.

AUTORUL?