O cheamă Ioana, a venit la mine pe plasa de la geam și e superbă.
Când a văzut-o, mâța a explodat în toate direcțiile, cu coada ca un jet de condensare de la motoare și jur că era gata să iasă prin geam ca un proiectil.
După ce mi-am revenit din râsul apocaliptic, am potolit oroarea miorlăitoare care făcea de parcă tocmai se întâlnise cu dujmanu’ vieții ei și i-am dat cu degetul lu’ Ioana să se care de-acolo că-mi distruge liniștea habitatului. De unde naiba, că nesimțita nu doar că n-a plecat, dar a luat-o, agale, în sus spre colțul cu umbră al geamului și s-a proțăpit acolo – cred că mi-a scos și limba. Good enough, că măcar n-o mai vedea mâța, care era foarte, foarte dezamăgită și s-a cărat, demnă și ofensată, cu coada-n sus până-n tavan.
Bravo, frate… vrei să faci, vorba aia, un bine și una-ți scoate limba, ailaltă-ți întoarce curu’. Femei…
Apropo, ați văzut vreodată cum apare, pe întuneric, o mâță închisă la culoare care se cară? Îi vezi doar curu’, ca o pată rotundă care se leagănă de colo-colo.
Revenind la Ioana, aia din poză.
Îmi pare rău că n-am făcut o poză mai bună, dar ca să am unghi trebuia să deschid plasa și s-ar fi speriat, plus că mâța atât ar fi așteptat. N-aveam nici cum să închid ușa, că ar fi simțit imediat și să fi văzut atunci răgete de frustrare și gheare pe lemn… n-am voie să închid nicio ușă în casă că jar mănânc.
Ioana e o Călugăriță, v-ați prins deja. Praying Mantis. Sunt creaturi absolut fascinante, frumoase, ucigașe, fără milă. Cea din poză avea cam zece centimetri, era imensă pentru standardul european, care e cam de 7-9 centimetri. Sunt singurele creaturi care-și pot roti capul la 180 de grade și au un câmp vizual de 300 de grade. Ochii ăia mari nu sunt singurii: mai au încă trei ochi simpli între ei. Au o percepție vizuală fantastică, detectează cea mai ușoară mișcare pe o rază de peste 20 de metri.
Auzul e foarte bun, pentru că au o ureche pe abdomen, între picioarele posterioare și e ureche pe bune, nu un organ care doar simte undele sonore.
Când se simt amenințate, își ridică torsul, își aduc brațele cu țepi în poziție de luptă și întind aripile – arată într-un fel. Unele specii emit un sunet ca un „hissss” și nu prea-ți vine să te apropii, deși sunt absolut inofensive pentru om. Da, te pot mușca sau înțepa cu brațele cu țepi, dar e ca atunci când te tai în hârtie, nimic mai mult. Dacă te miști ușor, fără să le ameninți, le poți lăsa să se plimbe pe tine. Îmi pare rău că n-am avut cum să ajung la Ioana, că aș fi vrut s-o țin pe mână. În artele marțiale există câteva posturi de atac care sunt inspirate direct din cele ale Călugăriței. Natura știe ce face.
Sunt prădători oportuniști, mănâncă inclusiv șopârle mici, păsări-colibri plus, evident, insecte pe care le prind chiar și din zbor. Au o viteză atât de mare atunci când își prind prada, încât mișcările nu sunt perceptibile cu ochiul liber.
Bineînțeles că au dușmani, inclusiv lilieci și, pentru a scăpa de ei când sunt urmărite, fac o manevră similară cu cea de dezangajare a unui avion de vânătoare – un picaj violent, cu redresare la nivelul solului și zbor la rasul ierbii. Ăsta pilot, jos pălăria!
Un singur lucru nu-mi place la ele, de fapt la femele (ha, surprise, surprise!): după împerechere sau chiar în timpul ei, femela îl mănâncă, uneori, pe fericitul ales, folosindu-l ca pe o sursă de nutrienți necesară pentru depunerea de ouă. Nu-l ucide și-l mănâncă, ci îl mănâncă de viu, pentru că așa procedează ele cu prada, o mănâncă de vie, metodic. De asta băiatu’ ăla tre’ să fie super atent când agață ceva și să aibă niște reflexe, pfuaaa! altfel l-a văzut sfântu’. Ori o mârlește pe doamna și-o taie ca gonit de diavol imediat după (asta dacă nu-l harponează aia înainte) așa cum ar trebui să procedeze orice bărbat sănătos la cap, ori apare în meniu. Cum să zic, e ca atunci când îi faci uneia felu’ și după aia, tipa începe să-ți umble în portofel după resurse.
Asta nu-ți cere nici s-o suni după și nici pensie alimentară: îți mănâncă capu’, la propriu. Drace, e ca și cum ai pune-o cu mâncarea din farfurie! Feminism? Io-te-aici, na, ia-ți-o p’asta!
Abia mă abțin de la niște analogii, da’ mai bine nu, că se subînțeleg…
Ioana a stat la mine până seara, apoi s-a relocat în copacul din fața geamului. Am văzut-o puțin, că s-a camuflat, dar i-am auzit fluturatul aripilor, un fel de „pprfllt”, apoi liniște. Aștepta să-i pice ceva în gheare, sau ieșise la agățat vreun fraier.
Pa, Ioana, hope to see you again. 🙂
12 comentarii la „Ioana”
Haios! Și cu tâlc! De ce-i zici Ioana?
😊
Că i se potrivește. 🙂
ADN ul mostenit gen etic, (de)scris în Gene(za) este lan(t)ul cu care eiaul a (cu)prins întreaga planeta vie, transformând-o într-o coliv(ie)aaa…
Ha…??
Un fel de Jeanne d’Arc, arsă de vie în 1431, după un proces de erezie, condus de Pierre Cauchon, episcop de Beauvais și fost rector al Universității din Paris.
Ha…?
E canibalism sexual si calugaritele nu sunt singurele care se dedau la asa ceva. Scorpionii, vaduva neagra, anacondele, o specie de caracatita, practica si ele jocul asta periculos al dragostei in care el este decapitat si papat! Asta e daca in lumea lor nu se cunoaste tigara de dupa!
Dar oare nu cumva am practicat si noi asa ceva si de-aia avem vorba: „imi vine sa te mananc”? Mna, poate ca nu dar cred ca ar trebui sa fim mai atenti si sa ne retragem rapid daca auzim asa ceva in „anumite” imprejurari sau sa avem pregatita o cratita cu sarmale! 😅
Sexual sau nu, tot nasol e și-o încasează frații noștri masculi de alte specii.
Cred că ar trebui să ne unim, noi, masculii din specii diferite și, de câte ori unul se dă cu gondola cu vreo doamnă, să fim mai mulți acolo pentru a-l încuraja și, mai ales, în asigurare, pentru a-i facilita respectivului o retragere rapidă la final, pe principiul „Doamnă! Rămâneți pe loc! Fața în jos, mâinile pe ceafă, picioarele încrucișate!!”
După aia, putem merge doar noi să radem o oală cu sarmale, în afara oricărui pericol.
Într-o vreme mă uitam și la clipuri din astea, cu călugărițe versus viespi, lăcuste etc, pentru că mi le-a recomandat la un moment dat Facebook-ul și m-au prins.
Interesant că la speciile de acest tip, în care femelele îi consumă pe adulți, aceștia sunt de regulă mai mici și mai slabi decât ele.
Da, bă, și tot ele zic că sunt „discriminate”… 😀 😀 😀
Există, bineînțeles, o explicație, legată probabil de diferențele fiziologice – femela e gestantă sau depune ouă, iar efortul organismului e mult mai mare, cred, că nu mă pricep.
Îl iubește prea mult și nu vrea să se despartă de el niciodată, gen.
Mda, ce ți-e și cu dragostea asta… 😀
Ce înseamnă „gen”?