Goe strikes again. Ca de obicei…

16 comentarii la „Goe strikes again. Ca de obicei…”

1. /* cenzurat pentru jigniri și insulte */

   Răspunde

   • … și în momentul în care scriu asta, ai aproape 55 de minute la mine pe site. De ce? E retoric, lasă…

     Zici că cenzurez „ca un nemernic”. Ești singurul cenzurat pe site-ul meu, știi asta?
     De ce? Pentru că vreau. Pentru că pot. Pentru că-mi place la nebunie să știu că-ți crește pulsul până aproape de infarct acolo, la tine.

     De ce? Pentru că insulți și jignești în comentarii.
     De ce? Pentru că invectiva și scuipatul, la tine, echivalează cu argumentul.
     De ce? Pentru că ești un blogărel-pirpirel, anonim, nebăgat în seamă, care se screme să epateze cu cuvinte lungi și sofisticate.
     De ce? Pentru că-i jignești pe toți cei care-ți fac favoarea să te bage-n seamă.
     De ce? Pentru că nu ești bărbat.
     De ce? Pentru că te ascunzi, ca o chivuță după ce a furat de pe tarabă.
     De ce? Pentru că te-aș snopi cu o mână legată la spate dacă ai avea curajul să-ți asumi ceea ce spui. Dar n-ai. Cum spuneam, nu ești bărbat, Goe. Ai fost vreodată? Mă îndoiesc…

     Ca o concluzie, tot ceea ce vei scrie va fi cenzurat, cu o excepție:
     O DATĂ ȘI O ORĂ (aș spune și UN LOC, dar mă-ndoiesc că faci față).
     Data și ora la care vrei, poți, ai curaj, te-ncumeți să ne vedem.

     Vezi, eu ți-am dat numele meu, chiar și numărul de telefon. Dacă ești deștept, afli și adresa. Dacă. Sună-mă. Conversația va fi înregistrată și pusă aici, la mine pe site.

     Cum spuneam, Goe, mami, de la tine am nevoie de un singur lucru: O DATĂ ȘI O ORĂ.
     Despre loc… nu mai vorbim… n-ai ce trebuie. Doar Bărbații au. Tu nu.

     Așadar, aștept: DATA ȘI ORA. Le ai? Nu? Atunci, să-ți văd mersu’ din spate. Goe.

     Răspunde

     • /* cenzurat pentru jigniri și insulte */

       Răspunde

       • Am ceva cu „libertatea anonimatului”? De ce, pentru că-ți cer un nume și o față? Pentru că îți cer să ai măcar decența de a părea bărbat, chiar dacă, în realitate, nu ești?
         Păi… la mine pe site cam am. Pentru că, din nou, e la mine și aici cam fac ce vreau.

         Și nu, câtă vreme nu spui public cine ești, nu pupi.
         Goe.

         Răspunde

         • /* cenzurat pentru jigniri și insulte */

           Răspunde

2. /* cenzurat pentru jigniri și insulte */

   Răspunde

3. Comentariul a fost mutat la materialul corespunzător: DIICOT – brațul înarmat al Partidului

   Răspunde

4. /* cenzurat pentru jigniri și insulte */

   Răspunde

5. @axel,
   Imi ingadui sa va recomand (mai jos) un citat al carui autor este anonim . Din acest acest citat veti observa cu usurinta ca autorul are in vedere necesitatea respectarii cu orice pret a libertatii de exprimare. pe care multi dintre bloggeri o ignora sau si mai rau nu o respecta , practicand fara jena cenzura. Iata ce spune :

   „Ca să supra-vieţuiesti bine în hiperspaţiul virtual al anonimatului clandestin trebuie să fii în stare de doua lucruri. Primul dintre ele se referă la abilitatea de a fi liber, adică la abilitatea de a spune mereu exact ceea a ce vrei-sa-spui, spontan, fără pre-judecaţi, orice-ţi trece prin cap, venind de nu se ştie unde, fara constrangeri morale, politice, istorice etc, şi mai ales fără auto-constrângeri (istorice sau futurologice). Al doilea se referă la capacitatea de a-ţi apara libertatea, adică (a) de a fi în stare, în majoritatea cazurilor să gaseşti, ulterior, argumente potrivite pentru a valida lucrurile pe care le-ai spus liber, adică de a fi consistent cu tine însuti, persoana cu personajul, abilitatea de a avea „în fază” cultura (pre-existenta, care este) cu gandirea intuitiva (care se manifesta) şi (b) de a admite, fårå îngrådiri, libertåţile celorlaţi. Asta este totul (mult, puţin) pentru a supra-vieţui bine în hiperspaţiul virtual al anonimatului clandestin. Orice feedback pozitiv venit de la alte personaje care tânjesc şi ele la ontologie, în realitatea virtualå, este (doar) un bonus, binevenit dar neindispensabil. Daca acest bonus e indispensabil pentru o supravieţuire decentă (şi exemple sunt gråmadå într-o mulţime de ogrăzi în care muritorii aşteaptă recunoaşterea din partea anomimilor ca pe o mană cerească) atunci aceea nu mai e viaţa (virtuala) ci calvar şi mai bine te duci să te împuşti cu o armă cu lunetă. In pielea gâtului. Abia apoi poţi încerca din nou să trăieşti liber la blog. Nu ca alţii, care sunt încarceraţi, prizonieri imaginari ai lucrurilor pe care-şi-nchipuie că le-ar avea de pierdut. Cât de liber ai putea fi atunci când încă n-ai murit niciodată, măcar o dată? Că nu prea poţi. Cum så fii liber când încå mai ai lucruri de pierdut? (Ma rog, impresia ca le-ai avea, tot una). Sper înså så nu zåpåcesc pe nimeni dacå voi adaugå faptul cå nici moartea asta nu-i ((de)-a) bunå dacå e în exces. Unii au tot murit (chiar şi de trei-patru ori; se ştiu ei care) şi liberi tot n-au ajuns. Ba dimpotrivå. Unii au ajuns zombies, alţii chiar mai råu: marionete ale propriilor prejudecåţi, care se trag singuri pe sfoarå, cu martori. (Un alai mic format din câţiva martori binevoitori pânå la devotament).’

   Iar aici un fel de caracterizare a celui pentru care ati facut o obsesie si pe care daca l-ati avea in fata l-ati lua la bataie (la propriu)atat de mult il urâti . Ati putea , de asemenea , sa va regasti intr-una dintre ipostazele descrise de alt autor cu nick-ul Polichinelle . Iata :

   „N-aș vedea în M. Goé nici un steroid artistic, nici un ghimpe fără noimă. El e mai degrabă un talentat prilejuitor: aerisește camera, pune masa, face focul, toarnă vinul, pregătește terenul, furnizează caloria optimă pentru o sumedenie de manifestări. Din stupizi scoate balauri de prostie, din naivi stoarce ridicol și neprihănire, din vanitoși culege tumori, din curioși decupează cordiale insomnii. Omul îmi pare opusul moderatorului nostru de televiziune. În loc să obtureze, încurajează; în loc să dăscălească, țopăie, uneori, sibilinic; în loc să se exhibe gros, își profilează musafirii. Nu un intelectual, așadar, ci un soi mai rar: o consistentă oportunitate, un loc de întâlnire, o ambianță vie. Ca o grădină.”

   Răspunde

   • Foarte frumos citatul și, dacă-mi permiteți, foarte pe lângă realitatea obiectivă.

     Libertatea de exprimare, ca și concept „sacru”, e o teorie. Ca orice teorie, se aplică sau nu în diverse contexte.
     Libertatea de exprimare, stimată doamnă, încetează acolo unde începe insulta, în special cea gratuită, mascată, patetic, sub conceptul de „ludic”. Când argumentul este „ești un/o…” cu colateralele sale pentru simplul motiv că nu ești de acord cu celălalt, avem o problemă. Jignirea continuă, disperată, doar de dragul de a o face, nu e un argument pentru nimic.
     Vă respect fără rezerve opinia pe care o aveți despre individul în discuție, cu siguranță aveți motive întemeiate pentru ea. Sper să nu ajungeți vreodată în situația altor doamne cu care individul nu e de acord și să vă treziți făcută de două parale prin diverse locuri publice – așa cum, cu siguranță, ați observat că se întâmplă sau, dacă nu ați observat, vă sfătuiesc să încercați s-o faceți și să vă puneți puțin în pielea dumnealor.

     Cu riscul de a cădea într-un ușor penibil, mă simt dator să vă fac câteva precizări.
     Niciodată n-am jignit pe nimeni, nici măcar cu un „du-te naibii”. Poate că pretenția de a mi se răspunde în același registru pare exagerată, dar astea sunt regulile mele, care se aplică unilateral și fără echivoc la mine pe site. Că unii o numesc „cenzură”, sau „îngrădirea liberății de exprimare”, e problema lor. În realitate, prefer să-mi țin site-ul curat, fără a-l transforma într-o uliță de periferie unde fustele ridicate-n cap reprezintă normalul și asta din două motive:
     – o dată, când începe ciclul înjurăturilor, nu mai există cale de ieșire
     – și doi, vreau ca cei care comentează la mine – atâția câți sunt – să simtă că au intrat într-un mediu prietenos, în care-și pot exprima opiniile fără teama că se vor trezi înjurați ca la ușa cortului de diverși pseudo-intelectuali de mahala.
     Nu am nicio obligație față de nimeni, cu atât mai puțin față de cei pentru care mârlănia și mitocănia reprezintă singura modalitate de a aborda controversele.
     De asemenea, nu mă interesează absolut deloc să obțin aprobarea cuiva. Cine nu e de acord cu modul meu de a-mi gestiona site-ul, e liber să plece. Așa cum am scris și în acea pagină intitulată, pompos, „termeni și condiții”, nu mă interesează două mii de cititori pe săptămână care nu pricep nimic, ci aceia care o fac și care sunt puțini, dar ei sunt cei care contează – pentru mine. Dacă ar fi fost altfel, aș fi fost pe feisbuc.

     O să spuneți, probabil, „bine, dar tu, în unele texte, îi înjuri pe alții de-i trec toate apele!” și e corect. Una e, însă, a înjura Sistemul și pe cei care fac pare din el pe persoană fizică, cu totul altceva să înjuri pe cineva despre care, în realitate, nu știi nimic, decât că nu e de acord cu ce crezi tu. Una e să înjuri poliția că ți-a dat amendă de parcare total aiurea și alta e să-l faci albie de porci pe vecinul cu care nu ești de acord într-o chestiune oarecare. Sesizați diferența?

     Plus că mai e un aspect aici, foarte important.
     După cum, probabil, ați observat, eu nu scriu anonim. În momentul în care fac o afirmație, mi-o asum în totalitate, cu identitatea reală, așa cum îmi asum și consecințele.
     Internetul geme de curajoși care vor libertate de exprimare totală, „fara constrangeri morale” – cum spune citatul dvs. – dar sub acoperirea anonimatului. Cu alte cuvinte, lasă-mă să fiu viteaz, cu condiția să nu știe nimeni cine sunt. Am o mare problemă cu asta.
     Derbedeul care aruncă cu pietre în geamurile trenului știind că acesta nu va opri, după care hăhăie gros, încântat de el însuși, nu e nimic altceva decât un derbedeu mizerabil. Dacă, însă, trenul oprește, o ia la goană schelălăind, nu cumva să-l prindă ăia și să-i rupă capul. Cam ăsta e internetul românesc – o prea mare parte din el. Site-ul meu nu face, însă, parte din zona asta.
     Vrei să fii anonim? N-am o problemă, câtă vreme te exprimi civilizat. Când începi, însă, să arunci cu rahat, pleci. Simplu.

     Nu urăsc pe nimeni, stimată doamnă, cât despre obsesie… desigur, glumiți.
     Dacă individul în speță nu s-ar încăpățâna să-mi trimită comentarii cu diverse porcării, ar dispărea în ceață aici. Cum, însă, se încăpățânează să persiste… ei bine, vă mărturisesc că-mi face plăcere să mă gândesc ce surprize i-aș mai putea pregăti. E un exercițiu de imaginație, dacă vreți. Vă spun asta doar din motivul că doriți să-i luați apărarea, transformându-l în victimă. Probabil că și e una, dar nu a mea. Nu, doamnă, nu l-aș lua la bătaie. Bătaia presupune cel puțin doi oponenți.

     Acuma, legat de „caracterizarea” de la coadă, e foarte frumos scrisă, de cineva cu adevărat devotat. Devotamentul necondiționat merită aplaudat. Știți, însă, cu ce aș putea să o continui? Cu un compendiu de porcării de o abjecție aproape patologică pe care „talentatul prilejuitor” le-a adresat și le adresează aproape tuturor celor care au neșansa să se intersecteze cu el pe undeva. De fapt, mi-ați dat o idee… hm.

     Repet, v-am spus toate astea doar pentru că ați simțit nevoia – de ce? – să-i luați apărarea la mine pe site – de ce? – și nu din alt motiv.

     Presupun, aprioric, că nu sunteți de acord cu nimic din cele de mai sus. Asta, însă, nu schimbă faptul că vă respect opinia și că, în orice ocazie, veți găsi aici un loc în care veți putea să vă exprimați, fără teama că veți fi jignită de curajoșii anonimi adepți ai libertății de exprimare cu punga-n cap.

     Cu respect, fără rezerve.

     Răspunde

     • @Axel,

       Referitor la libertatea de exprimare , spuneti asa :
       „Libertatea de exprimare, ca și concept „sacru”, e o teorie. Ca orice teorie, se aplică sau nu în diverse contexte.
       Libertatea de exprimare, stimată doamnă, încetează acolo unde începe insulta, în special cea gratuită, mascată, patetic, sub conceptul de „ludic”
       Gresiti, domnule . Libertatea de exprimare este chiar sacra . Cititi aici , poate va lamuriti :
       ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare. (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă.

       Mai spuneti asa:
       „Niciodată n-am jignit pe nimeni, nici măcar cu un „du-te naibii”. Poate că pretenția de a mi se răspunde în același registru pare exagerată, dar astea sunt regulile mele, care se aplică unilateral și fără echivoc la mine pe site.”
       Din nou gresiti si chiar va contraziceti . Iata :

       „A lipsit doar un vot pentru ca scato-plagiatorul copil de suflet al altei lichele, liicheanu și al altor intelectuali-viermi gen Pleșu, Patapievici și, oh, să n-o uităm pe mama-răniților, doamna care i-a înseninat și sculat, ca să spun așa, bătrânețile lui Gogu Rădulescu, autoarea-permanent-dizidentă-dar-tradusă-și-cu-burse-peste-tot pe timpul comuniștilor, și anume Ana Blandiana, această fofilatoare printre favoruri și, de ce nu, cearșafuri, a lipsit doar un vot, cum spuneam, pentru ca căcărescul să-și atârne de coadă și „academician”. Pfui!
       Acum, cărtărescul a primit un șut în cur care l-a azvârlit, pe scările Academiei, în jos, direct în strada prăfuită de unde s-a emanat ca aburii din canalele de colectare a apei de la căcăstoare. Nu-i problemă. Cărtărescului îi place rahatul. Îl scrie în cărțile lui, îl halește cu lacrimi de câte ori îl vede.”

       Din ce se vede mai sus i- ati jignit, umilit , desconsiderat, repudiat atat pe Cartarescu cat si pe cei mai renumiti oameni de cultura ai Romaniei. Si de ce ? Ca si-au exprimat liber sustinerea lui Cartarescu pentru primirea d-lui ca membru al Academiei Romane ? Si cine d-le l-a aruncat pe scari ? Din ce am citit i-a lipsit un singur vot . Va bucurati degeaba. Cei doi care s-au opus (numai unul a votat) or fi scriitori buni , dar motivatiile lor pentru neacceptarea lui Mircea Cartarescu nu au nici o legatura cu scrierile lui – scrieri care de altfel au fost premiate ,si pentru care a fost nominalizat de multe ori printre posibilii castigatori al Nobelului din literatura. Ele sunt sunt pur politice . Iata aici ce spune un oarecare membru al academiei care s-a descalifica total cu motivatiaiile lui ce denota doar „o sfanta manie proletara”.
       aici :
       „Valeriu Matei, membru de onoare și director al Editurii Academiei, s-a opus și el acceptării lui Mircea Cărtărescu, distribuind un text cu argumente înaintea votului. Mai precis, a făcut trimitere la un articol de acum 20 ani.

       „Eu am trimis tuturor membrilor secției noastre un text prin care mi-am exprimat punctul de vedere. M-am referit la afirmațiile pe care le-a făcut Mircea Cărtărescu pe parcursul anilor. Unele, după mine, deosebit de grave. Într-un articol din 2005, numit „O vină istorică. Despre antisemitismul românesc”, Mircea Cărtărescu aduce insulte lui Mihai Eminescu, Emil Cioran și Mircea Eliade”, a susținut Matei pentru Hotnews.

       Dle, eu nu tin cu Dl Goe ci doar cu scrierile d-lui , care sunt nu oricum ,ci exceptionale. Ca sa-l intelegeti e nevoie de multe abilitati. Cum ar fi cititul printre randuri , multa cultura si nu numai . Puteti s-o intrebati si pe doamna Renata Carageani daca pe mine nu ma credeti. Asa, si referitor la faptul ca voi intra si eu candva in malaxorul asa ziselor injurii ,sa fiti dvs sanatos. Sunt prezenta pe Arca lui Goe de 15 ani si am trecut testul cu brio. La fel si doamna Renata .

       Răspunde

       • Încerc să înțeleg ce anume doriți, de fapt și nu reușesc – desigur, problema e la mine.

         De ce îmi dați ca exemplu articolul respectiv? Considerați că nu vă puteți exprima la mine pe site? Nu cred că e cazul, nu-i așa? Nu văd utilitatea demersului.
         A, că eu decid ce anume apare și ce nu pe site-ul meu, care e proprietatea mea privată, nu a WordPress sau a altei entități similare, asta e cu totul altceva. Da, pe proprietatea mea intră cine vreau, când vreau, pe regulile mele. Sau îmi negați, cumva, dreptul la proprietate, cel puțin la fel de inviolabil?
         Repet, nu văd utilitatea demersului. Vă simțiți, cumva, cenzurată?

         Haideți să nu discutăm despre cărtărești, liiceni și alți indivizi de aceeași teapă. N-are sens discuția. Sau are? Ce anume vă deranjează, mai precis? Cu ce vă afectează opiniile mele? Dvs. apreciați niște oameni pe care eu nu îi apreciez deloc, unde e problema aici? Limbajul? Păi, așa cum un oarecare știe să înjure și să jignească, așa știu și eu. Diferența e că eu o fac pe față și îmi asum tot ceea ce spun. Vă deranjează limbajul meu? Asta e, ghinion, aveți opțiunea de a evita site-ul meu, folosiți-o, că nu se întâmplă nimic.
         N-am venit la dvs. să vă înjur pentru că nu sunteți de acord cu mine. Nu sunteți, nu e o problemă, ăsta nu e motiv de ceartă.

         Nu contest faptul că individul în cauză poate fi un valoros al orice vreți dvs., pentru că nu-l cunosc, deși aș vrea și i-am oferit și ocazia. Tot ce știu sunt insultele absolut gratuite pe care continuă să mi le adreseze, ăsta e singurul criteriu. O fi o valoare, dacă spuneți dvs., iar mie îmi lipsesc abilitățile de a percepe insulta ca pe o favoare – posibil, dar nu despre asta e discuția.
         Din nou, nu înțeleg, aveți nevoie de martori sau de aprobare la ceea ce spuneți? De ce includeți o terță persoană în discuția asta? Ați întrebat-o dacă e de acord?
         Faptul că sunteți pe site-ul respectiv de 15 sau de 150 de ani nu mă privește, faptul că ați avut teste de trecut, din nou, nu e problema mea: nu e site-ul meu, nu fac eu regulile acolo.

         Chiar nu înțeleg ce anume doriți de la mine.
         Ce doriți să-mi demonstrați? Că n-am dreptate? Foarte bine, n-am, dacă vă liniștește asta.
         Și?

         Răspunde

         • @Ce vreau de la dvs? Pai ce sa vreau ? Am incercat sa va spun, cu argumente ,ca gresiti in ce priveste dreptul sacru (DA)la libertatea de exprimare „prin orice mijloc de comunicare” ( asa scrie in Constitutie -art 30) inclusiv pe site-ul dvs pe care tot gresit il considerati proprietate privata. Nu cred ca este cazul sa va spun ce este aceea proprietate privata. Blogul dvs. beneficiaza de o platforma care va este pusa la dispozitie(gratis) pentru a va exprima liber opiniile si pe care doriti sa le partajati cu niste cititori. Fara cititori munca dvs la blog este nula.
           Gresiti si va contraziceti la fiecare asa zis contra argument in aproape tot ce scrieti aici pe site-ul „Axel.”
           Gresiti si in ce priveste opinia dvs fata de ne-admiterea d-lui Cartarescu in Academia romana, aducand in discutie un singur vot al unui membru al Academiei (scriitor)care nu are anvergura lui Mircea Cartarescu si ,cu regret va spun, nici dvs nu stati bine la capitolul scrieri literare de valoarea d-lui . Apropo, sunteti membru al US? Aveti vreun premiu ? In al doilea rand gresiti si-i jigniti enorm si grobian pe Ana Blandiana , Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici . Era cineva , pare-mi-se , Vadim Tudor care intocmai ca dvs ii infiera pe toti trei grobian si razbunator. Asta vad eu la dvs . Imi pare rau.
           Ah, da , despre faptul ca nu cunoateti numele din real al d-lui Goe . Pai de ce ati vrea sa-l stiti ? V-ati exprima altfel daca l-ati cunoaste ? Pai nu-l cunoasteti pe Mircea Cartarescu si ,cumva, va feriti sa-l atacati miseleste ? D-le ,va asigur ca Dl Goe se amuza copios pe seama dvs. Mai cititi odata ce am scris mai sus (citatul) despre d-lui .Adica asta:
           „El e mai degrabă un talentat prilejuitor: aerisește camera, pune masa, face focul, toarnă vinul, pregătește terenul, furnizează caloria optimă pentru o sumedenie de manifestări. Din stupizi scoate balauri de prostie, din naivi stoarce ridicol și neprihănire, din vanitoși culege tumori, din curioși decupează cordiale insomnii. Omul îmi pare opusul moderatorului nostru de televiziune. În loc să obtureze, încurajează; în loc să dăscălească, țopăie, uneori, sibilinic; în loc să se exhibe gros, își profilează musafirii. Nu un intelectual, așadar, ci un soi mai rar: o consistentă oportunitate, un loc de întâlnire, o ambianță vie. Ca o grădină.”

           Răspunde

           • Văd că vorbim în paralel. Nimic constructiv nu poate ieși de aici.
             Voi încerca să mă exprim mai simplu, pe puncte:

             1. SITE-UL MEU
             Cred că nu m-am făcut înțeles.
             Site-ul meu este proprietate privată.
             Site-ul meu nu se află pe platforma de bloguri WordPress. Este un site cu un engine separat, de sine stătător, care funcționează pe un server privat, care este al meu. Deci nu are legătură cu ceea ce dvs. numiți „bloguri”.
             Atât site-ul cât și serverul sunt proprietatea mea.
             Vreți și mai limpede? Calculatorul pe care funcționează site-ul este al meu, în sensul cel mai comun al termenului: pot să-l opresc, să-l restartez, să-i schimb componentele, să fac modificări în OS etc. etc.
             Conexiunea de mare viteză pe fibră optică, „sârma”, cu alte cuvinte, care-mi permite să-mi conectez serverul la internet, este proprietatea mea, deoarece pleacă de la mine din casă, iar eu plătesc pentru serviciile de conectare, lunar. E limpede acum?

             2. CITITORII
             Nu doresc să partajez nimic cu nimeni. Pe site-ul meu scriu pentru că așa vreau. Că serverul e conectat la internet, iar lumea intră să citească ce scriu, e o consecință implicită. Dacă n-aș avea cititori, tot aș scrie, pentru că-mi place s-o fac. E un katharsis, dacă vreți. Eu nu muncesc la site (pentru că nu e blog) ci pierd vremea, atunci când o am, într-un mod agreabil pentru mine.
             Aveți o problemă și cu asta? Sper că nu. N-ați avea de ce, pentru că nimic nu vă afectează cu nimic.

             3. EU, CĂRTĂRESCU ET AL.
             Foarte bine. Greșesc. Aveți perfectă dreptate. Uite, afirm și susțin, aici, că greșesc. Vă simțiți mai bine acum? Cu plăcere.

             Doamnă! Sper că nu m-ați comparat, nici pe departe, cu Cărtărescu! E un adevărat șoc pentru mine!
             „nici dvs nu stati bine la capitolul scrieri literare de valoarea d-lui”?? Dar, stimată doamnă, însăși afirmația aceasta este, pentru mine, o nesperată recunoaștere a faptului că nu stau tocmai rău! Dacă n-aș ști că, în realitate, ați dorit să spuneți cu totul altceva, dar a ieșit altceva (sic!), v-aș mulțumi!
             Doar că eu nu sunt scriitor… profesia mea e cu totul alta, deci, tot ceea ce e legat de Uniunea Scriitorilor și colaterale e caduc, lovit din start de nulitate.
             Am distincții, dar nu ca scriitor, pentru că nu sunt unul. A, că am publicat câteva cărți? Asta nu mă transformă în scriitor, stimată doamnă.

             N-am atacat mișelește pe nimeni, stimată doamnă, ci am făcut-o pe față, ca să spun așa. Plus că mă simt absolut și real onorat de alăturarea lui Corneliu Vadim Tudor. A fost un om de o reală și uriașă cultură.
             De fapt, îl cunosc pe Cărtărescu, nu la modul foarte personal, dar, oricum, dincolo de aparițiile sale televizate sau de altă natură. Divaghez, însă și n-are sens.

             Individul în cauză se amuză copios pe seama mea? Perfect, în cazul acesta suntem chit, deoarece și eu mă distrez cosmic pe seama lui. Win-win, no harm done, nu-i așa? Râsul ajută.
             Da, am citit oda dvs. și nu am ce să spun. Asta simțiți, e dreptul dvs. s-o simțiți.

             Tot nu înțeleg ce doriți de la mine…

             Răspunde

6. @Axel,
   Imi pare rau ca v-ati simit jignit doar pentru faptul ca mi-am aparat dreptul la exprimare . Zic „v-ati simtit jignit” intrucat asta inteleg din faptul ca nu mi-ati publicat ultimul comentariu . Si nu stiu de ce sa va fi simtit jignit deoarece n-oti crede ca sunteti mai ceva (cineva) decat Mircea Cartarescu , Andrei Plesu , Ana Blandiana sau Horia Roman Patapievici. A, da v-a suparat „injuria” de grobian, folosita la adresa dvs pentru modul cum ati scris despre d-lor , in special despre Ana Blandiana.
   Parca n-ar fi asa. Nu cred ca v-ar aplauda cineva pentru asta .As vrea sa stiu ce parere are doamna Renata .

   Răspunde

   • Stimată doamnă, vai! Dar nici pe departe ideea de a mă simți jignit în vreun fel. În niciun caz.
     După cum, desigur, ați observat că scrie pe site-ul meu, comentariile sunt aprobate manual, deci nu apar imediat și nu automat. Exact de asta am precizat acest lucru, pentru ca cei care trimit comentarii să știe înainte de a o face că nu le vor apărea instantaneu. Mi se pare un minimum de corectitudine să informez legat de acest lucru.

     Ca să mă exprim și mai limpede: aprob comentariile când am timp să intru pe interfața de administrare a site-ului. Nu am întotdeauna, pentru că am o viață cu totul separată și suficient de plină cât să-mi ajungă.
     Nu înțeleg ce e cu obstinația asta pentru dreptul la liberă exprimare… sunteți de la vreun ONG, pare-mi-se, nu, sau mă-nșel? Păi, stimată doamnă, puteți să vă exprimați liber oriunde doriți, inclusiv aici, la mine. Vă simțiți cenzurată, cumva? Doriți să pun aici și ceea nu scrieți?
     Ce doriți de la mine, de fapt, concret?
     Mi se pare bizar să dau atâtea explicații pentru lucruri simple, la îndemâna oricui.

     N-oi crede nimic, stimată doamnă, credeți-mă pe cuvânt, că altă garanție n-am să vă ofer.
     Din partea mea, venerați pe cine doriți, e părerea dvs., v-o respect în totalitate, iar eu nu caut nici aplauze și nici aprobare de nicăieri. Nu mă interesează nici una, nici alta.

     Iar doamna respectivă? Nu înțeleg ce rol are dumneaei aici, în toată discuția asta inutilă.
     Habar n-am ce părere are despre… despre ce? Întrebați-o. Simplu. Și veți afla.

     Ce doriți de la mine, de fapt?

     Răspunde