Vă spuneam că am găsit în cutia poștală un plic de la AUR cu propagandă electorală.
Am trimis un e-mail pe adresa de pe site-ul AUR, după cum urmează:
Că mă trezesc în cutia poștală cu pliante cu diverși derbedei care vor în politică, ori de la pompe funebre, ori de la diverse supermarketuri, nu mă deranjează – coșul de gunoi acceptă orice.
Când primesc, însă, prin Poșta Română, o scrisoare cu TP și cu cod de bare, pentru un om care nu doar că nu mai există, dar niciodată nu a avut vreo legătură cu entități gen partide politice, încep să-mi pun întrebări, pentru că dacă cineva cunoaște numele și adresa respective, pot presupune că cunoaște și CNP-ul, nu? Iar de-aici până la furt de identitate, nu pare prea mult.
Se știe că companiile fac trafic de date, altfel cum de vă treziți cu tot felul de aiureli în e-mail la care nu v-ați băgat niciodată? (excludem de-aici boții care fac mining de date, evident) Bănuiesc că și primăriile sunt băgate în chestia asta când vine vorba de adresele poștale.
O să ziceți „hai, mă, că ești paranoic, mare scofală!” Oi fi… prefer să fiu paranoic decât fraier, când e vorba de datele pe care sunt sau nu de acord să le fac publice.
Apropo, știți că vi se poate face un profil după gunoiul pe care îl aruncați? Mi-a zis mie un „băbăiat” care știe ce spune. Este că nu v-ați gândit la asta? 😈
Revenind, nu sunt dispus să las lucrurile așa cu băieții lui Simion. Sunt curios să văd ce vor răspunde, pentru că, dacă nu au o bază legală pentru tot, am intenția să-i acționez în justiție, și pe ei, și instituțiile care le-au pus datele la dispoziție fără acordul explicit al respectivilor.
Poate ne adunăm mai mulți, cine știe.
Vă țin la curent.
7 comentarii la „George, andrisantul nu să află la adresă…”
/* cenzurat */
Pariez pe un Kozel ca nu-ti raspund. Si daca-ti raspund o sa dea vina pt initiativa pe 2 gaste tinere si-un pensionar senil care uite, nah, s-au apucat sa faca da’ nu cu voie, doar din entuziasm navalnic :).
Ba aia cu gunoiul o stiam, cum nu 😁.
You’re on. 🙂
Asta-mi zice și fiu-meu, că o să găsească vreun tâmpit pe care să-l scoată țap ispășitor – if only.
Dacă nu-mi răspund, o să merg pe calea legală, cu un avocat. I won’t let this slide.
Problema mea e așa: scrisoarea e direcționată clar spre o persoană în vârstă. În condițiile în care destinatarul nu a avut tangență cu nimic de felul ăsta, n-a mai votat de enșpe mii de ani, singurul loc de unde i se poate afla vârsta e CNP-ul.
Chiar admițând că datele sunt luate de pe listele electorale – care ar trebui să se actualizeze conform evidenței populației – și nu de pe niște informații scoase pe șest pe vreun stick de undeva, cine le-a dat acces la CNP-uri? E ca și cum te-ai trezi cu SSN-ul accesat de cine știe ce ONG.
Ce mă interesează e cum au ajuns CNP-urile în posesia ăstora și de unde.
Oare de ce nu mă mir? 😀
Cred că se poate face un profil pornind de la gunoiul aruncat (a zis-o, acum vreo 50 de ani, şi Rodica Ojog-Braşoveanu într-un roman poliţist de-al ei – şi e singura chestie pe care mi-o amintesc din acel roman, căruia i-am uitat şi titlul) dar, dacă în acelaşi tomberon aruncă, de-a valma, vrute şi nevrute, toţi locatarii din bloc, plus cei din casele din spatele blocului, cum se poate şti ce a aruncat fiecare? Cătă vreme n-am tomberon personal, îmi simt anonimitatea în afara acestui pericol. 🤩
Dacă până se încheie campania electorală nu-mi scrie alde Simion, se cheamă că CNP-ul meu e încă în siguranţă?😁
Apropo de liste electorale, la ultimele (sau penultimele, nu mai sunt sigură) alegeri dinainte de ’89, când aveam domiciliul stabil într-o localitate, dar stăteam în alta, cu viză de flotant, n-am apărut pe listă în niciunul dintre cele două oraşe. A fost o surpriză foarte plăcută, având în vedere că atunci trebuia să faci musai act de prezenţă. (Am auzit că tipii din comisiile de votare se distrau de minune citind înjurăturile de pe buletinele de vot.)
Mi-aduc aminte şi că, în duminicile cu alegeri, bunica se ducea întâi la biserică, de unde nu pleca până nu se închidea locaşul în cauză (stătea şi la nunţi, botezuri, nu conta ale cui), iar ăia de la secţia de votare veneau între timp de vreo 2-3 ori s-o caute pe-acasă cu urna mobilă (că aveau sarcină de partid să încheie panarama în timp record), până se enerva tata şi mă trimitea pe mine la biserică, să-i spun bunicii să catadicsească să meargă la vot.
Scuze pentru trăncăneala pe lângă subiect. Azi am chef de vorbă online – ca să zic aşa.
😀 😀 😀
Io zic să n-aștepți nici măcar stabilirea unui țap ispășitor în afacerea asta, ca să nu fii dezamăgit.
E doar o altă dovadă (scrisoarea cu pricina) despre cât de proști ne cred Aleșii sau viitorii posibili Aleși pe Noi.
Dovada materială a sintagmei „a insulta inteligența (cuiva)”.
Yep… cu toate astea, nu-i las, odată ce-am pus gheara pe ei. 🙂