Uite cum, chiar dacă nu-ți cauți Beleaua, te găsește ea pe tine, ca o cioară-n motor la decolare, în cazul de față Aldus care, nereușind să ducă până la capăt o discuție în contradictoriu în termeni civilizați, a decis că cel mai bine ar fi să și insulte nițel, conform unei bune-practici daco-patriotico-tricolore pe care-o cunosc, vai, atât de bine, de la un alt specimen istericoid cu educația făcută în tulumba mașinii gunoierilor (să mă scuze gunoierii, pe ei îi respect, iar pentru cei care încă nu știu despre ce e vorba, citiți voi secțiunea Goe, pentru a afla că mulți bărbați au dispărut, locul lor fiind luat de vulve lașe, degrabă împroșcătoare de secreții, cu condiția să se creadă în siguranță – ei bine, pe-aia cu siguranța n-au nimerit-o).
Ca să fiu sincer, nu mă așteptam la asta de la Aldus, cu atât mai mult cu cât, demn și maro, agită stegulețul decenței în limbaj de câte ori se slobozesc ceilalți pe el, așa că m-a luat oarecum prin surprindere, ca o rafală de vânt lateral de șaișpe metri pe secundă la zece metri deasupra pistei, cu trenul scos.
Norocul meu, însă, că am reflexe de linx, așa că nu mi-a provocat daune, însă s-ar putea să-i provoace lui, ireparabile în afara unui atelier de chirurgie maxilo-facială, dacă nu-și cere scuze. Dar, asta e altă poveste, care ține de nesimțire, de carențele uriașe din educația timpurie precum și de alte lucruri asupra cărora nu mă pot pronunța, nefiind de specialitate.
De fapt, ăsta e și motivul pentru care am pus aici răspunsul la textul Ipocrizia magazinelor care sustin cauze umanitare și nu acolo unde i-ar fi fost, în mod firesc, locul.
O discuție începută normal, care ar fi trebuit să continue normal, a ajuns la insulte pe modelul românesc standardizat care, se pare, a devenit a doua natură a vitejilor greuceni tricolori.
Aldus, căruia cred că a-nceput să-i placă, la cum îl tăvălesc alții și-o tot cere, a ales modelul Țurcanu, care s-a dat cu torționarii când a constatat că îi va fi mai bine așa și, ca atare, a înghițit, a clătit bine și s-a apucat să calce pe urmele celor care i-o dau la mumu la cerere, gândindu-se, probabil că, la dracu’, dacă tot nu i-am zis, niciodată, nimic din categoria „ești un”, n-ar fi rău să spargă el gheața și să le arate celor care-l abuzează din toate pozițiile că și el poate.
În treacăt fie spus, am mai întâlnit atitudinea asta și nu, nu la nemernicul la care deja vă gândiți. Am întâlnit-o la cotarlele alea umile și umilite de toți, care, azvârlite cu șuturi în cur și scuipați la marginea haitei, îl găsesc pe unul care n-a tușit niciodată în direcția lor și se gândesc că le-o merge măcar cu ăla.
Aldus, ți-ai greșit grav omul. Cât de grav? Vei afla, dacă nu-ți ceri scuze.
Vezi tu, prietene, eu sunt un om cu suflet bun, până mă insulți gratuit. Am fost unul din puținii care nu ți-a zis niciodată nimic urât, iar tu ai ales să mă insulți. Ai făcut o greșeală. Cât de mare? Dacă nu-ți ceri scuze, vei afla, îți promit asta, iar eu îmi respect promisiunile, întotdeauna.
Zici că mănânc rahat, este?
Deloc.
Una din multele diferențe dintre mine și voi, greucenilor cu labii, e că mie nu îmi e nici frică, nici rușine să spun cine sunt. Îmi asum absolut tot ceea ce afirm, inclusiv consecințele. Voi, vă ascundeți în spatele tamponului și împroșcați de-acolo, dar nu v-ați asuma propria identitate și afirmațiile aferente – poate doar cu țeava pistolului în gură ar fi vreo șansă s-o faceți. Dacă aș fi avut, mai demult, lângă mine unii ca voi, eram, de-acum, mort, îngropat și uitat, iar băieții de dincolo mi se pișau pe mormânt.
O alta e că nu-mi insult niciodată interlocutorii dacă nu sunt de acord cu mine și știu s-o facă în mod civilizat, ca niște intelectuali ce se cred – adică nu devin vite.
Ca să devin puțin elegiac (vezi DEX, deșteptule) credeam că ești un tip oarecum, cât de cât, într-un fel, OK-iiish, cu propriile convingeri, care își menține niște standarde personale indiferent de context și își asumă statutul de victimă a bullyingului care, mai nou, se numește „discuție” în România. Dar, la fel ca în cazul altei pisde similare (doar că aia știe mai multe cuvinte lungi decât tine), vai. La un moment dat începuse chiar să-mi fie milă de tine, văzând cum tot încercai să scoți capul din latrină doar pentru a primi o altă încărcătură drept în freză.
Acum mi-am dat seama, însă, că sunteți cam la fel. Tu nu poți să le ții piept ălora, așa că te dai demn, politicos și lovit alasentiment, în schimb te-arunci pe unii care n-au avut nicio treabă cu tine pentru a te răzbuna pe propria impotență.
Uite, vezi, poate că în felul ăsta vă veți apropia, tu cu pisda cealaltă de mai sus și veți deveni chiar prieteni buni, intimi, uniți ca a calului în a iepei, întru răzbunare pe dujmanul comun, aplaudați frenetic de la mantinelă de Doamna Stely, altă jalnică suporteră dresată absolut pavlovian, irefutabil și indubitabil. În fond, dragă Aldus, vă unesc nesimțirea, educația deficitară și românismul verde-bilă, aveți deja trei puncte comune, stabilitatea în măgărie a tripodului, așa că Casă de Piatră, pisdelor, vi se potrivește la fix. Racul, broasca și o știucă. Poate puneți de-un menajatroa, cine știe?
Nici tu, Aldus, nici pisda cealaltă (pe care, de-acum, știu unde o găsesc, așa cum voi ști și în cazul tău), nu sunteți bărbați. Doar pisdele insultă atunci când nu au argumente. Adică voi.
Demonstrează-mi că nu ești o pisdă și asumă-ți ceea ce ai făcut, cere-ți scuze și scapi – poate.
Sau n-o face. It’s up to you.
Una peste alta, să vedem ce contraargumentează domnul Aldus în contraargumentația (cu italice a) domniei-sale.
Nota mea: i-aș fi răspuns frumos, dacă n-ar fi început să ejaculeze secreții (găsiți tot materialul, cum spuneam, aici, vezi, îți fac și trafic, nesimțitule).
Se laudă cu asta de fiecare dată când își promovează cauzele umanitare pe care le susțin. (nota mea: vorbește de magazinele care își fac reclamă pe cauzele respective)
Și dacă o fac, ce? Foarte bine că se laudă, bravo lor. Cu ce te deranjează, concret? Tu de ce n-o faci, n-ai cu ce?
Situația inițială: profitul este X. Faci o mișcare (declari că susții drepturile femeilor gravide și donezi pentru ele) și asta îți crește profitul la Y > X. Deci, comparativ cu situația inițială, ai un plus la profit (profitul s-a mărit).
Plusul la profit e una, „surplusul” e altceva, adică nu e, că nu există. Profitul nu are un „surplus” care intră în buzunarul patronului cel lacom și exploatator. Profit înseamnă ceea ce rămâne după plata tuturor facturilor, furnizorilor, cheltuielilor de regie (salarii, consumabile, depozitare, curent, motorină etc.) – și după impozitarea sumei rămase. Mai informează-te, serios. E contabilitate elementară, până și un gândac PFA pakistanez de pe Glovo o știe.
Pe punctul doi, cu condițiile de muncă și salariile angajaților.
Dă-mi argumente concrete, dacă tot ai deschis subiectul. Unde sunt condițiile respective? La ce firme? În ce constau ele? Care sunt salariile pe care faci comparații? Pe ce posturi? Pe ce atribuții? Hai să-i facem de cacao pe nenorociții ăia, dar cu dovezi. Susține ceea ce afirmi, nu specula. Nu veni cu teorii, că la teorie se pricep toți, chiar și ăia care susțineau, nu prea demult, că un aparat mai greu ca aerul nu poate să zboare.
Așa s-ar cuveni. Angajatul muncește mai mult, servește mai mulți clienți, aranjează mai multă marfă etc. De fapt, chestia asta funcționează la vânzarea prin agenți comerciali, care sunt plătiți în funcție de vânzări și încasări. Pentru că astfel sunt motivați să vândă, să încaseze și să-și atingă obiectivele lunare și trimestriale. Venit fix plus comision. E firesc: i-ai adus mai mulți bani patronului, îți revine și ție o cotă-parte mai mare în termeni absoluți. Dar așa ar fi corect și la cei care lucrează mai mult. La magazinele en-detail nu se mai aplică, pentru că acolo vine clientul la magazin, așa că de ce să-i dăm bani în plus prostului de angajat atunci când e mai solicitat, dacă nu ne afectează în mod direct încasările? Lasă că merge și așa.
Serios? Cunoști termenul „fond de salarii”? Știi cum se formează și ce componente are? Deci, dacă azi, ca vânzător de magazin, ai o sută de clienți, câștigi mai mult, iar dacă mâine ai doi, câștigi ce? Nimic? Tu ai lucra în condițiile astea? Lasă agenții de vânzări, nu de ăia e vorba, ci de cei din magazine de care spuneai că sunt prost tratați și prost plătiți. Vrei să fie plătiți la comision sau la număr de clienți serviți în ziua aia? Dar ei ar vrea? Cred că te-ar linșa puțin… 😀
Cotă-parte? De când? Păi dacă tu vinzi la tejghea, vrei să ai o participație directă la profit? Ca ce chestie? Tu ești angajat, mă, nu asociat, iar patronul trebuie să-ți dea salariu indiferent cum merge firma, că e obligat prin contract, deci tu nu-ți asumi direct o cotă-parte din eventualele pierderi, nu-i așa? Ai vrea să-ți vină patronul și să-ți spună că profitul pe trimestrul trecut a scăzut cu 60%, așa că și salariul tău va scădea cu 60%? Nu ți-ar conveni, dar la plusuri te-ai băga repejor, ai, nebunaticule! Helăăăuuu… ne revenim și noi?
Deci, preferi produsele din supermarket celor de la un țăran pe care-l cunoști? Preferi ouăle de găini crescute în hale industriale în locul celor de găini din curte? Roșiile mari și tari care rezistă două săptămâni în locul celor de pe câmp? N-am o statistică, dar nu cred că toți sunt la fel de proști ca tine.
Păi ce să fac, dragă, dacă altă soluție n-am? Să cumpăr din piață, de la țăranul român, ouă de Metro, ceapă din Olanda și pepeni de Dăbuleni via Ankara?
Păi, dacă n-ai o statistică, de ce vorbești? Fă rost de una și discutăm.
Uite, chiar nu știu câți sunt la fel de proști ca mine. Tu știi?
Aha, și deci dacă nu trăim în Oz și totul e pe interes și falsitate, înseamnă că nu mai am voie să critic asta? Nu crezi că este deplorabil faptul că nu trăim în Oz? Adică, că trăim într-o lume fără principii și moralitate? Nu crezi că lipsa eticii și a onestității în afaceri merită să fie taxată? Faptul că e aproape universală înseamnă că e bine să pactizezi cu ea și să critici articole ca ale mele, care fac opinie separată?
N-am zis că n-ai voie, pisi, keep your pantyhose on. Fă-o, dar nu face afirmații ca și cum ai avea informații verificabile, după care să vii să spui că, de fapt, e o chestie de principiu, pentru că te faci de râs.
Nu e nicicum, nici deplorabil și nici în alt fel, e un fapt. Principii și moralitate, zici… mda… aceleași principii și moralitate pe baza cărora mă jignești complet gratuit, fără măcar să mă cunoști? Hm… interesant, voi aprofunda asta mai încolo.
Măi uomule, o afacere nu e, aprioric, lipsită de etică și de onestitate. Crezi sau nu, să ai grija unei firme înseamnă atât de multă muncă, atât de multe griji și atât de mult stres încât îți vine să te duci dracului câteodată. Te-ntreb din nou: ai condus, vreodată, o firmă? Ai avut, vreodată, grija celor care se bazează pe tine pentru a le asigura salariul? Bineînțeles, e retorică întrebarea: e clar că nu.
Pentru tine, un patron e neapărat un hoț și un exploatator, nu-i așa? Mda…
„Pactizez” cu ea și critic articole ca ale tale? Da’ ce, nu-mi dai tu voie? Articolele tale sunt așeaaa… un fel de Culme a Perfecțiunii Imuabile, care nu suportă critică? Nu suporți tu să fii criticat? Ai ceva traume? Avem vreo înțelegere să nu ți le critic? Mă plătești, cumva, să fiu de acord cu tine? Chiar ai zis asta? Really?? Ești puțin frustrat? Ești puțin agitat? Blue balls forever? Have balls, at least? Aiaiai… de ce nu încerci și cu o femeie vie?
Pentru unii contează mai mult să se raporteze la niște principii, indiferent cât de puțin mai sunt ele respectate azi.
Așa și? Cin’ te pune să nu te raportezi? Raportează-te la ce vrea suflețelul tău, pisi, nobody gives a flying fuck. Whatever makes you sleep better. 🙂
Faci niște confuzii de mamă-mamă.
Nu fac nicio confuzie, e vorba de o atitudine în general, nu de tine, ca punctuleț într-un alt punct din Univers. Nimeni nu dă două parale pe ce crede ăla care scoate din magazin țigările și alcoolul, serios, citește și tu printre rânduri… pana mea… bă, înțeleg să-i explic detalii specifice celui care vrea să zboare, da’ aici chiar nu credeam că e cazul… my bad, apparently.
Tocmai pentru că sunt realist și văd realitatea, critic duplicitatea și mascarada patronilor de magazine. Tu o vezi și aparent o accepți, ți se pare în regulă.
Nu văd, pentru că nu am exemple sau dovezi și nu mi se pare nicicum, e un fapt, nimic mai mult. Dar degeaba te-agiți ca un coi într-o căldare fără să ai în spate exemple concrete și dovezi, amice. Pentru tine, toți patronii sunt niște ‘oți, niște ‘sploatatori, niște burjui care suge ei sângele bobor’lui. Ai muncit, mă, măcar o zi, în viața ta, la o firmă privată? Dacă da, așa tare te-a traumatizat ăla, de-ai rămas cu o ură veșnică față de patroni, la fel ca țăranu’ de la 1907? Ai nume? Ai informații? Ai date, concrete? Ți-am zis, dă pe goarnă, cu dovezi și tot restul. Altfel… nu te obosi, că măcăni în pustiu. Râde lumea de tine…
Nu tocmai tu mi-ai spus mai devreme, de mai multe ori, că asta-i realitatea și să fiu realist? Deci, pe de-o parte îmi spui că în realitate patronul e interesat de profit iar pe de altă parte mă întrebi dacă am vreo statistică pe baza căreia să afirm că patronul e interesat de profit. Ești cumva bipolar?
Patronul e interesat de profit pentru că, altfel, existența firmei nu se mai justifică.
Nu asta te-am întrebat, ci cu totul altceva. Ți-o merge cu alții să-i întorci din vorbe, cu mine nu.
Bă, nu știu dacă sunt bipolar, o să-l întreb pe comandantul detașamentului și-ți zic. Te coafează asta, pisi?
Dar ar putea să crească. Statistic, că tot îți place statistica, de câte ori crește salariul angajaților comparativ și proporțional cu veniturile patronilor? Să știi că și investițiile tot la patron se pun, pentru că 1) îi fac afacerea mai scumpă și mai valoroasă și 2) aduc și mai mult profit pe viitor. Dar se reflectă profitul ăla și în salariile angajaților?
Phiii… you’re hopeless. Bă, tu ai un contract de angajare? Ce scrie în el, l-ai citit? Scrie undeva că ai cotă-parte din profit? Ești, cumva, acționar sau asociat în firma aia? Cum plm să se „pună” investițiile „la patron”?? Tu realizezi ce enormități debitezi? Cum să se „reflecte” profitul în fluctuația salariilor angajaților, mă?? Ai citit, măcar o dată, legea salarizării? Da’ dacă profitul scade, îți scade și ție salariul, dacă tot te raportezi la asta? Salariile angajaților „proporționale” cu veniturile patronilor?? Bă, tu știi diferența dintre salarii și venituri într-o firmă? Doaaamne ferește… în ce lume trăiești, mă? Cum plm ai trăit până acum și-ai supraviețuit? Bă, unii nu meritați să existați, mă… ar trebui să fiți eutanasiați legal.
Nu mă mai obosesc să-ți explic… e clar că nu știi nimic despre cum funcționează o firmă, din interior. Pe bune, mai informează-te și nu mai veni cu dude din astea penibile… serios, dacă tot vrei să discutăm, măcar hai s-o facem de pe poziții nu egale, că nu e posibil, mi-e limpede de-acum, ci de pe paliere oarecum, cât de cât, nu apropiate, dar… știi ce e aia separație pe verticală? Un fel de de-aia, cu niște mii bune de metri între.
Hai să luăm exemplul tău. Ai scris mai multe cărți. Care a fost procentul pe care l-ai primit de la editură?
E confidențial prin clauză contractuală, sorry, dar e bunicel, aș spune.
Și, oricum, nu văd relevanța. Eu nu sunt angajat ca „scriitor”, mă parșivule, care încerci să te folosești de ce știi ca să scoți ce-ai vrea. Hai să-ți explic, ca să pricepi: procentul ăla nu e relevant pentru mine. Nu scriu pentru bani, ci pentru că-mi place. H-o-b-b-y, știi ce-i aia?
Și nu, când profitul companiei „mele” crește, asta nu se concretizează în mărire de salariu, ci într-o primă sau ceva similar – la fel ca în multe alte firme, indiferent de domeniu.
Bun, am terminat prima parte, acum să trecem la a doua.
Explică-mi acum, să înțeleg și eu, de ce consideri oportun să mă insulți, gratuit, în condițiile în care eu nu ți-am adresat, niciodată, niciun cuvânt urât?
Așa te-a învățat mămița ta, când erai mititel, să fii nesimțit și să insulți oameni doar pentru că nu sunt de acord cu tine?
Nu puteam să discutăm normal, ca doi adulți, fără să recurgi la insulte? Sau le consideri și tu ceva „ludic”, ca sor-ta de suflet și de măgărie, pisda cealaltă? Vrei să ne insultăm? Păi, bă, amărășteanule cognitiv cu diplomă de vichipedia și iutub, te fac să plângi din vorbe în turbulențe în timp ce mi-o țin să nu dau pe colac, mă, măgarule, te fac de râs în public, iar după aia te bat – la propriu, dacă te comporți ca o vită.
Ia zi, greucene, te-am jignit eu cumva, vreodată? De ce ești nemernic?
Te-ai născut român verde, care începe să-njure când alții nu sunt de acord cu el? Mm? Ia zi. Ești, cumva, modelul nou de taraboste căruia i se scoală lupul dacic când cineva îndrăznește să-l contrazică? Prăpăditule…
Nu suporți critica și-ncepi să insulți? Calci pe urmele cui? Ale pisdei pomenite anterior? Nu-ți e, mă, rușine? Așa ai fost educat, să scuipi?
Nu te gândești că o să să te găsesc și-o să te pun să-mi repeți în față ce-ai zis mai anțărț?
Dacă ai avea și caracter, ți-ai cere niște scuze.
Eu aș fi mult mai prudent în locul tău, serios. Așa cum îi spuneam celeilalte pisde degrabă scuipătoare, Viața asta e plină de surprize și nu toate sunt plăcute. Ăla va afla pe pielea lui asta. Vrei și tu, prăpăditule?
LE: mi-ai mâncat și o oră din timpul de odihnă, prăpăditule.
24 de comentarii la „Ejaculo, ergo vulva sum: astăzi, Aldus.”
Probabil n-ai citit ce replici ii da Renatei de ti s-a parut vreodata politicos 😁. Omul adopta/imita cate un stil care corespunde imaginii pe care o admira el atunci si-l tine pana se indragosteste de alta imagine. Acum paraseste faza princiar-educata si trece incetisor e la faza incisiv-intransigenta. E ca un personaj de roman prost scris, deloc coerent cu el insusi, singura chestie comuna este dorinta lui arzatoare sa-i conteze parerea.
Eu l-as lasa in pace, omul nu-i barbat, e ca si cum ai abuza o femeie, nu se face. E oricum pedepsit ca trebuie sa traiasca in pielea lui.
Ești un om mai bun decât mine. 🙂
Vlad, fix la comentariile de la Renata mă gândeam și eu! Că de multe ori mă întreb de ce îi suportă Renata măgăriile.
Of, daca-mi permiti o intrebare: De ce atata incrancenare?
Știi că rimează? 🙂
Of, daca-mi permiti o-ntrebare: / De ce atata incrancenare? I like it!! 🙂 Ți-aș fi răspuns la fel, dar n-am timp, iar cu inspirația stau prost la ora asta.
După nume, ești bărbat.
Știi ce-nseamnă, în Lumea noastră, să insulți pe cineva fără motiv?
Sunt chiar „invitatul permanent” de pe blogul autorului pe care l-ai luat in colimator. Eram curios doar de ce atata patima? Si mie-mi vine uneori sa-mi dau palme de anumite argumente pe care le primesc la comentarii, alteori ma amuz, depinde in ce dispozitie ma prinde. In fine, mi se pare energie complet irosita (chiar daca si eu o fac din cand in cand) sa fii nevoit sa-i explici cuiva – care oricum te va ignora, sau i-ai dat munitie sa te contrazica mai departe – termeni comuni de economie/comert, pe un articol „principial si moralist”.
You just don’t get it, do you?
Nu e vorba de argumente ori explicații, alea sunt firești – e vorba de faptul că, atunci când îl jignești pe unul fără motiv, ori n-ai coaie așa că poartă rochiță, ori ai coaiele necesare pentru a suporta consecințele. Așa se face în lumea normală, aia a mea, aia fără bloguri, feisbuc ori tictoace după care să te-ascunzi.
Un sfat: nu-i mai lua apărarea, lasă-l să-și asume. E timpul să învețe ce-i aia să fie bărbat, dacă tot se dă unul.
Lol, ai inteles gresit. Sau m-am exprimat eu gresit, poate. Departe de mine sa-i iau apararea. Incercam sa inteleg demersul tau, atata tot.
Nu stiu care sunt lumile, ca nu le prea frecventez. Am scris si eu 3 articole in 6 ani, nu cred ca ma pot lauda cu ceva. Am intrat la Goe, de cateva ori, doar ca a fost pomenit dincolo pe blog. Mi-a ajuns. La fel si la tine. Momentan, este o diferenta mare intre voi, in favoarea ta. Desi cu a doua parte a articolului de fata, recuperezi ceva teren. In fine, ultimul lucru pe care vreau sa-l fac e morala… Esti la tine acasa, vorba aia. Imi place cum scrii, iar balacareala nu pare/parea sa te preocupe.
Cate vreme va scrie sub pseudonim, nu-si va asuma nimic, ca nu are ce/de ce. Mai mult, ce te faci daca-s 3//5/10 persoane care scriu sub acel pseudonim? 😀
OK, I got it, my bad.
Demersul meu e simplu: îți vorbesc politicos, vorbește-mi politicos. Putem să ne contrazicem o mie de ani și-o vară fără să ne facem în diverse feluri. Mi-e greață până la vomă de frenezia românească în a folosi diverse apelative în discuții dintre oameni care, de fapt, nici nu se cunosc. Elocința și puterea de convingere se bazează, îndeobște, la români, pe cine știe să insulte mai zemos, cât mai personal, cu miștocăreală de clasă primară cu copii tâmpiți, transpusă în limbaj de adulți.
Ăsta e și motivul pentru care, la mine pe site, dacă insulți un interlocutor, ai dispărut în secunda doi, pentru că altfel totul degenerează în mahalagisme și scapă de sub control.
Una e să înjuri Sistemul și pe exponenții lui, cu totul altceva să transformi o discuție între două persoane într-o latrină.
You got my point?
Poți să-i spui unuia că n-are dreptate și fără să-l faci prost ori, în cazul tipului în speță, loază, parazit, imbecil, cretin și altele pe care i le-aruncă ceilalți cu vagonul.
Dacă o dai personal, îți răspund asimetric, pentru că dacă tu ți-ai luat libertatea să mă jignești complet gratuit, ia-ți și libertatea de a primi ce vine spre tine. Ghinion.
Nu vreau să mă justific, dar niciodată nu am jignit pe cineva decât ca răspuns la ceva similar. De-aia nici nu comentez, de regulă, pentru că n-are sens o discuție cu unii care, atunci când vor să aibă dreptate cu orice preț, se transformă în capătul liber al furtunului de la vidanjă.
Bineînțeles, „tu”, în cele de mai sus, e unul generic, nu altfel, deși e clar că nu era cazul să precizez asta. Uite, vezi, (și) de-aia mi-e scârbă de-o parte majoritară a „internetului românesc”…
ma tu nu esti sanatos la cap! 😂😂😂😂😂😂 du te dracu de nebun! 😂😂😂😂 ai uitat de cartea aia asa i?
He-he… 🙂
Tu vorbești, mă? Te lasă memoria, sau ce? 😀
N-am uitat, e pregătită, dar nu știu unde să ți-o pun (pun intended, haha!!) Unde-o să fii în 48 de ore?
RUH
Deci stai pe-acolo în libere. Ți-o trimit prin Simi, mâine, că și ea merge încolo.
Lotus, al dus, steli & goe, sunt personaje de-ale lui Edgar Allan Poe.
Și la tine rimează… 😀
„Universul, spune el, (E.A.poe) este o poezie a lui Dumnezeu, adică este perfect. Dar Omul, orb la lucrările lui Dumnezeu, nu vede această perfecțiune. Depinde de poet, care are intuiția acestei perfecțiuni, grație imaginației sale creatoare, să o facă cunoscută umanității. Însă anumiți poeți megalomani, ghidați de ceea ce grecii antici numeau hubris, în loc să admită imposibilitatea imitării perfecte a planului lui Dumnezeu de către Om, pretind că se angajează într-o competiție sacrilegică. Marcați nu de imaginația creatoare, ci de fantezie – o fantezie delirantă creatoare de eroare, iluzie – ei nu văd perfecțiunea creației divine; mințile lor orbite interpretează lumea după inimile lor, după propriul lor chin interior; sunt condamnați la neant de ambiția lor prometeică.”
Oh, boy…
Aldus are cele mai docte, documentate, detaliate păreri despre domenii în care are „zero” experiență. De pildă, în muncit și în futut. (Sper să nu intre în șoc anafilactic când o citi ce-am zis, dar, dacă intră, șterge repede și înlocuiește cu „făcut amor”, „făcut erotism”… ceva de genul.)
Ha-ha!! Știi cum e? Și eu îmi dau, uneori, cu părerea pe ce nu știu, că na, e omenește să clămpănim anapoda uneori, dar când vine cineva care chiar știe, încerc să-nvăț și întreb mai multe, nu-l fac prost doar pentru că mi-e ciudă.
Unde anume te-am insultat, mă rog frumos?
Da, așa ar fi corect. Dar spui aiureli. Practic, deformezi realitatea, pentru că în realitate lanțurile de supermarketuri nu au mâine doar „doi clienți”. Iar dacă sunt magazine mai mici și au doar „doi clienți”, atunci dau faliment și-și trimit vânzătorul acasă. Dar da, corect ar fi să fii plătit în funcție de profit, pentru că o parte din profitul patronului ți se datorează. Tu nu ai vrea să lucrezi într-un sistem în care nivelul mediu de profit din fiecare lună să se reflecte în veniturile tale? Adică, salariul tău să fie proporțional cu profitul patronului? Mai mare când firma merge mai bine, mai mic când firma merge mai slab? Dacă nu, înseamnă că fie te mulțumește să fii exploatat, fie vrei să fii plătit chiar și atunci când nu merge bine treaba, pe principiul de pe vremea lui Ceaușescu: timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.
Păi da, era vorba de ei (angajații magazinelor finale), și am dat exemplul negativ al modului în care sunt ei plătiți. Iar acum dau un exemplu pozitiv (cu agenții de vânzări). Tocmai de aia era vorba de ei: că nu sunt plătiți corect. Dacă ar f fost plătiți în același sistem în care sunt plătiți agenții de vânzări, nu i-aș mai fi putut folosi drept argument în teza din articolul meu și deci n-ar mai fi fost vorba despre ei. Înțelegi?
Dacă tu ca patron ai vânzări duble, asta înseamnă că eu ca angajat al tău am transportat, încărcat și descărcat de două ori mai multă marfă (dacă sunt șofer/manipulant), am vândut de două ori mai multe produse la casă dacă sunt casier, am aranjat și supravegheat de două ori mai multe produse la raft, am monitorizat de două ori mai multe produse pentru termenul de valabilitate și le-am făcut promoții la cele care se apropie de expirat etc. Adică, per ansamblu, am muncit dublu față de lunile în care se vindea pe jumătate. Nu fi chitră și plătește-ți corect angajații. Dacă tu câștigi dublu, nu ține tot pentru tine, dă-le și celor care stau la baza afacerii tale, chiar dacă nu sunt asociați în acte. Sunt asociați în practică. Afacerea ta depinde și de ei.
Nu-i vinde grădinarului castraveți. Ți-am dat exemplul salarizării agenților comerciali: salariu fix plus comision și bonusuri. Corespunzător legii și mai corect. Deci, se poate. Dar nu se vrea, chestie care nu face decât să întărească concluzia din articolul meu.
Așadar, nu preferi pentru că n-ai soluții? Probând zicala că vulpea care n-ajunge la struguri zice că sunt acri? „Țăranul” care-ți vinde în piață ouă de Metro și ceapă de Olanda nu-i țăran, ci impostor. Eu vorbeam despre țărani, nu despre impostori. Poate alții au acces la ei. Faptul că tu nu ai țărani pe lângă tine care să vândă produse autentice din gospodăria lor înseamnă că nu-s buni și nu-i preferi? Și că nimeni nu-i preferă?
Aspect care merită criticat. Dar nu-i de mirare că nu înțelegi, dacă la o discuție despre liber-arbitru ne spuneai următoarele: „What a bullshit… vă complicați inutil existența, încercând să explicați filosofic ceva ce se întâmplă chit că vă convine sau nu.” Aparent, pentru tine subiectele cu miză etică, filosofică și morală nu sunt relevante, importante sau demne de analizat. Ei, uite că pentru alții sunt. Cum ție pare să îți scape latura asta, acum înțeleg de ce n-ai înțeles articolul meu despre magazine.
Apropo: eu nu m-am ofensat ca o mimoză când ai numit discuțiile în care eram implicat „bullshit”?
Păi, exact asta am făcut prin scrierea acelui articol. M-am raportat la niște principii și am arătat felul în care sunt ele încălcate în societatea noastră capitalistă, în cazul magazinelor. Dar iată că, în loc să don’t give a dime, te-ai implicat și ai comentat. Doar că într-un mod anapoda, fără ca măcar să înțelegi subiectul discutat de mine, sau esența lui și perspectiva din care l-am abordat.
Tu nu dai două parale. Eu îi apreciez. Poate și alții.
Doar la firme private am muncit. Și am fost plătit în conformitate cu efortul depus și profitul lunar, chiar dacă procentul de salarizare putea fi îmbunătățit. Tocmai asta critic: că nu toți patronii fac același lucru. Eu am fost un caz fericit.
Ce date concrete visezi? Arată-mi care client final (patron de magazin de unde își face lumea cumpărăturile) își plătește angajații în funcție de profitul pe care-l are, ca să dau un exemplu de chestie pe care am criticat-o. Nu tocmai asta ziceai și tu mai sus? Acum îmi ceri probe. Câteodată îmi faci impresia că discut cu cineva incoerent. Ce probe vrei, când și tu recunoșteai asta mai sus?
Puțin îmi pasă mie de existența firmei. Discuția din articolul meu nu este una economică, ci una morală.
Fratele meu, și ce-i dacă nu scrie? Continui să te raportezi la niște acte. Tu nu înțelegi că actele respective se pot modifica, dacă există intenția necesară? Nu scrie că ai cotă-parte din profit? Păi uite, tocmai asta criticăm, că nu scrie. Tocmai subiectul ăsta îl punem la perete și-l dezbatem. Îl aducem în atenția publică. De ce nu scrie? Că ideal ar fi să scrie. Frumos ar fi să scrie. Corect și cinstit față de angajatul tău ar fi să scrie. De ce în alte domenii (agenți comerciali) scrie? Nu în forma „cotă-parte din profit”, ci în altă formă, dar în practică sunt plătiți cu o cotă-parte din profit. Pe ce lume trăiești? Și nu doar ei, ci și personalul tesa, de exemplu.
În plus, spre surprinderea ta, să știi că există și lideri sau afaceriști care își privesc oamenii pe care-i plătesc și coordonează drept colaboratori valoroși și nu subalterni pe care nu merită să dai doi bani.
Faptul că, cine știe, poate accepți ca alții să-și bată joc de tine pentru că oricum nu scrii pentru bani ci dintr-un hobby nu înseamnă că respectivii patroni de edituri nu pot fi criticați pe o bază morală pentru că nu-și tratează corect scriitorii cu care colaborează, respectiv inclusiv pe tine.
Am citit până aici un kilogram de text și nu ai pus degetul pe partea care te-a făcut să te simți insultat. Cum nu precizezi explicit nici în continuare, deduc că paragraful cu pricina nu poate fi decât următorul:
Dacă asta e insulta, fii puțin geană la ce-ți spun aici, că-i important. În primul rând, după acea acuzație de prostie am pus un emoticon cu râset: 😀 , semn că respectiva precizare trebuie citită într-o cheie figurat-anecdotică și nu la propriu. Dacă totuși ai citit-o la propriu și te-ai simțit vexat, atunci singura vină pe care mi-o găsesc este că am formulat-o într-un mod generalist în loc să o nuanțez. Pentru asta îmi cer scuze. Corect ar fi fost să-ți spun că în cazul de față (al comentariilor tale de la acel articol) dai dovadă de prostie. Poate în alte cazuri ai fost și ești genial, dar acolo ai spus prostii. După cum în articolul ăsta spui niște prostii monumentale. Dar altfel, poate ești băiat bun și inteligent, nu știu, nu mă bag.
Prostii cu toții spunem câteodată. Dacă aș fi știut că am în față o mimoză care se simte lezată la prima observație că a dat-o în bălării, aș fi fost mult mai atent. Asta să-mi fie învățătură de minte. Sau și asta e jignire? Uită-te la ce comportament și reacție ai avut.
Acum, te aștept pe tine cu scuze pentru toate zoaile pe care mi le-ai aruncat în cap, într-un mod nefondat și disproporționat, de-a lungul rândurilor de mai sus. Fără să mă bat cu pumnul în piept că dacă n-o vei face o să aflu eu cine ești și ce hram porți și o să te aștept la ceas de seară să ne confruntăm fizic, pentru că, spre deosebire de tine, eu nu dau doi bani pe părerea ta despre mine. Dar, firesc ar fi să-ți ceri scuze.
De asemenea, dacă vrei să-ți mai răspund, urmărește să începi prin a-ți cere scuze, pentru că altfel posibil să nu-ți citesc răspunsul și comentariile, mai ales dacă sunt la fel de lungi ca articolul de față. Am pierdut, și așa, prea mult timp cu tine.
N-am o statistică, dar nu cred că toți sunt la fel de proști ca tine.
Ești cumva bipolar?
Sunt insulte. Gratuite. La voi n-or fi, la noi, dacă-i spui asta cuiva, oricui, chiar și celor din echipele de curățenie, ești dat afară în următoarea oră.
Voi sunteți obișnuiți, e limpede, să vă porcăiți oricând, cu sau fără motiv și să considerați că vă face să păreți deștepți și informați. O faceți din reflex, de teamă ca nu cumva să v-o ia celălalt înainte și să păreți fraieri.
Singurele locuri în care insulta și mârlănia sunt aproape implicite sunt cele în care apar români.
Nu sunt toți așa, nu generalizez, dar voi sunteți cei mai vocali, cei mai prezenți, cei mai vizibili, încercând să ieșiți în evidență, să vă luați reciproc fața, dacă nu prin argumente, măcar prin insulte.
Sunteți nesiguri pe voi, de aceea azvârliți din copite, preventiv. Politețea și curtoazia le priviți ca pe slăbiciuni.
O dați pe băiețeală, după care vă ofticați când vi se răspunde în aceeași manieră.
Am să-ți răspund, pentru că așa mi se pare normal, dacă tot te-ai ostenit să argumentezi.
Tu nu ai vrea să lucrezi într-un sistem în care nivelul mediu de profit din fiecare lună să se reflecte în veniturile tale? Adică, salariul tău să fie proporțional cu profitul patronului? Mai mare când firma merge mai bine, mai mic când firma merge mai slab?
Nu e vorba de opțiunile personale aici, dar, dacă tot ai abordat-o în felul ăsta, nu, deloc. Salariul meu mă mulțumește 100%.
Dă-mi numele unei singure firme, din orice țară, care procedează așa.
Păi da, era vorba de ei (angajații magazinelor finale), și am dat exemplul negativ al modului în care sunt ei plătiți. Iar acum dau un exemplu pozitiv (cu agenții de vânzări).
You’re reaching.
Extinde asta la lucrătorii de la salubritate, ori la cei din poliție, ori la profesori.
[…] per ansamblu, am muncit dublu față de lunile în care se vindea pe jumătate. Nu fi chitră și plătește-ți corect angajații. Dacă tu câștigi dublu, nu ține tot pentru tine, dă-le și celor care stau la baza afacerii tale, chiar dacă nu sunt asociați în acte. Sunt asociați în practică. Afacerea ta depinde și de ei.
Nu există „asociați în practică”. Tu, ca patron sau manager, ai responsabilitatea tuturor deciziilor care afectează alți oameni, în bine sau în rău. Tu, ca lucrător pe raion, ai responsabilitatea raionului și atât. Din nou, you’re reaching.
Ți-am dat exemplul salarizării agenților comerciali: salariu fix plus comision și bonusuri. Corespunzător legii și mai corect. Deci, se poate.
Care lege? Poți s-o menționezi? Unde e legea care prevede ca toți angajații, inclusiv, repet, polițiștii ori profesorii ori cei de la salubritate să fie plătiți ca „agenți de vânzări”?
Așadar, nu preferi pentru că n-ai soluții? Probând zicala că vulpea care n-ajunge la struguri zice că sunt acri?
Generalizezi. A mai încercat cineva, mai demult, să-ți demonstreze că dacă, prin absurd, toată lumea ar cumpăra „de la țărani”, ar cam muri de foame – dar degeaba. E la fel ca „apa de izvor” la sticle de plastic: nu sunt atâtea izvoare câtă apă de izvor se vinde.
Producția de masă nu e o tâmpenie, oricât de tare ai crede tu asta. Și tu beneficiezi de pe urma ei.
Apropo: eu nu m-am ofensat ca o mimoză când ai numit discuțiile în care eram implicat „bullshit”?
Discuțiile le-am numit „bullshit”, nu pe tine. E o diferență. Una e să spun că vorbești prostii, alta e să-ți spun că ești prost. Chestie de nuanță. Subtilă, într-adevăr, dar e.
Dar iată că, în loc să don’t give a dime, te-ai implicat și ai comentat. Doar că într-un mod anapoda, fără ca măcar să înțelegi subiectul discutat de mine, sau esența lui și perspectiva din care l-am abordat.
Și rău am făcut.
Așa e, n-am înțeles. Unii suntem mai proști, ce să ne faci? N-ai ce să ne faci.
Doar la firme private am muncit. Și am fost plătit în conformitate cu efortul depus și profitul lunar, chiar dacă procentul de salarizare putea fi îmbunătățit.
Deci ai fost agent de vânzări.
Dacă ai fi fost profesor sau cercetător la un institut de stat, cum vezi schema de salarizare în cazul ăsta?
Ce date concrete visezi? Arată-mi care client final (patron de magazin de unde își face lumea cumpărăturile) își plătește angajații în funcție de profitul pe care-l are, ca să dau un exemplu de chestie pe care am criticat-o. Nu tocmai asta ziceai și tu mai sus? Acum îmi ceri probe.
Iar o-ntorci.
Îmi spunea cineva că n-are sens să insist și avea dreptate. Nu la datele de felul ăsta m-am referit.
Puțin îmi pasă mie de existența firmei. Discuția din articolul meu nu este una economică, ci una morală.
N-ai mai spune asta dacă ai fi angajat la firma respectivă și ai fi anunțat că se închide prin faliment. A, da, ți-ai găsi de lucru în 24 de ore, știu, așa spun toți în public, lasă…
Mi s-a părut economică, deoarece abordează aspecte pur economice. My bad.
Fratele meu, și ce-i dacă nu scrie? Continui să te raportezi la niște acte. Tu nu înțelegi că actele respective se pot modifica, dacă există intenția necesară? Nu scrie că ai cotă-parte din profit? Păi uite, tocmai asta criticăm, că nu scrie. Tocmai subiectul ăsta îl punem la perete și-l dezbatem. Îl aducem în atenția publică. De ce nu scrie? Că ideal ar fi să scrie. Frumos ar fi să scrie. Corect și cinstit față de angajatul tău ar fi să scrie. De ce în alte domenii (agenți comerciali) scrie? Nu în forma „cotă-parte din profit”, ci în altă formă, dar în practică sunt plătiți cu o cotă-parte din profit. Pe ce lume trăiești? Și nu doar ei, ci și personalul tesa, de exemplu.
Carevasăzică, vrei și salariu fix și participație la profit, ca agent de vânzări? Ai fost agent de vânzări, da? Aveai participație la profit, sau erai plătit cu comision pe baza vânzărilor efectuate? Care din astea două, că nu-s același lucru.
Repet: profitul este ceea ce rămâne după toate plățile și după impozitare, nu cât obții tu de la unul căruia i-ai vândut cine știe ce.
Aduc din nou în față întrebarea anterioară: profesori, polițiști, cercetători. Cum?
TESA are participație la profit? Really? Unde-i firma asta minunată?
Faptul că, cine știe, poate accepți ca alții să-și bată joc de tine pentru că oricum nu scrii pentru bani ci dintr-un hobby nu înseamnă că respectivii patroni de edituri nu pot fi criticați pe o bază morală pentru că nu-și tratează corect scriitorii cu care colaborează, respectiv inclusiv pe tine.
You’re reaching, again. Speculezi, faci presupuneri. Dacă tot vrei să argumentezi, folosește informații concrete. O dai personal, deși nu știi nimic legat de modul în care văd eu lucrurile.
În primul rând, după acea acuzație de prostie am pus un emoticon cu râset, semn că respectiva precizare trebuie citită într-o cheie figurat-anecdotică și nu la propriu. Dacă totuși ai citit-o la propriu și te-ai simțit vexat, atunci singura vină pe care mi-o găsesc este că am formulat-o într-un mod generalist în loc să o nuanțez. Pentru asta îmi cer scuze.
Figurat-anecdotic o interpretez de la prietenii mei de-o viață, pe care le-o datorez unora din ei și invers. Eu cu tine n-am mâncat din aceeași gamelă și n-am băut din același bidon ca să ne dăm în pula noastră, ai înțeles? Dreptul ăsta trebuie câștigat, durează ani întregi și presupune multe lucruri despre care nu știi nimic. Despre mine nu știi nimic. Cu toate astea, îți permiți să mă insulți. Să-ți fie rușine.
Foarte bine faci, așa e frumos. Poate-mi dai și un nume, real, ca să știu că ești sincer cu scuzele alea. Îți promit că nu-l fac public.
Prostii cu toții spunem câteodată. Dacă aș fi știut că am în față o mimoză care se simte lezată la prima observație că a dat-o în bălării, aș fi fost mult mai atent. Asta să-mi fie învățătură de minte. Sau și asta e jignire? Uită-te la ce comportament și reacție ai avut.
Perfect de acord cu prostiile, dar susții că ești „principial”. Cum ți se pare, în principiu, să-l faci pe unul prost aiurea-n tramvai? În lumea voastră, sunteți obișnuiți să vă faceți proști și în toate alte felurile. În lumea mea, trebuie să-ți câștigi dreptul s-o faci fără să mănânci după aia supa prin perfuzie.
Ți-aș fi răspuns normal în alte condiții, dar a trebuit să fii român și să-ncepi să scuipi. Nașpa.
Ce nu ți-a plăcut la zoaiele alea? Aoléö… te-oi fi simțit jignit, te pomenești. Nasol, ce să faci, așa se-ntâmplă când dai din gură aiurea, poate înveți ceva de-aici.
Îmi pare rău de timpul tău pierdut, presupun că ești un om foarte ocupat, cât despre răspuns, nu e cazul, mulțumesc.
Damblarin
Să știi că eu n-am făcut-o din reflex sau din teama de a nu mi-o lua tu înainte. Dacă mai reții, m-ai făcut odată prost, la o discuție mai veche, în care te poziționai împotriva chemtrailsurilor, argumentând cu cunoștințele tale despre aeronautică. Puțin mi-a păsat. De altfel, acea argumentație stufoasă și tehnică a ta era inutilă, dat fiind că ea nu arăta că n-ar putea exista avioane care să împrăștie astfel de substanțe, ci doar că sistemul de dispersie nu ar putea funcționa într-un anumit mod (pe care îl demontai tu acolo). Dar cine-ți garantează că nu poate funcționa în altul? Că, în paralel cu acele dâre de condens, nu poate exista și un sistem paralel de dispersie a unor substanțe toxice? Vrei să zici că putem face nave spațiale dar nu suntem capabili să facem, dacă vrem, un avion care să verifice condițiile știute de tine dar în același timp să dispună de un mecanism de a împrăștia astfel de substanțe? Ha! 🙂 Discuția respectivă cu mi-a dat impresia de superficialitate și limitare din partea ta. Acea limitare a celui care lucrează în domeniu și care, tocmai din cauza asta, nu vede pădurea de copaci.
Dar, revenind: motivul pentru care ți-am atras atenția asupra faptului că vorbești prostii a fost că m-ai exasperat cu niște comentarii care ratau cu brio subiectul. Aspect care denotă prostie. Prin urmare, ți l-am semnalat. Că poate a fost exprimat într-un mod mai generalizat sau contondent, asta recunosc, dar dincolo de asta impresia mea despre tine, pe baza interacțiunilor de până acum, se menține: manifești superficialitate, lipsă de atenție la detalii, o formă de limitare și, pe baza combinației acestor elemente, uneori intervențiile tale pot fi caracterizate ca prostești. Îmi pare rău, dar asta este impresia mea despre tine. Și dacă asta este, n-am niciun motiv să ți-o ascund. Iar acum, pentru că ai reacționat în modul ăsta, adaug la impresia de mai sus o probabilitate mare de a avea o carență undeva, pe care încerci s-o acoperi bătându-te în piept cu bărbăția ta. Chestie care duce la reacții penibile, cum este articolul acesta. Scuză-mă, dar un bărbat nu se atacă în halul ăsta când cineva îl face prost. Un bărbat nu se sinchisește. Ai demonstrat cu brio că ești exact ceea ce vezi la mine.
Probabil majoritatea firmelor care vând en-gross folosind agenți comerciali și unde tot personalul, începând cu directorul de zonă sau de vânzări și terminând cu personalul tesa, gestionarul și manipulanții sunt plătiți în funcție de vânzări și realizarea obiectivelor lunare. Așa că per ansamblu: îi aduci profit mai mare patronului, câștigi mai mult. Și invers. Iar dacă îți faci și obiectivele, ai și bonusuri suplimentare (altfel, tot ai un salariu proporțional cu profitul pe care îl generezi). Vrei nume de astfel de firme, sau cum?
E de ajuns un exemplu pozitiv pentru a arăta că se poate. Faptul că în vânzări se poate arată că teoretic este posibil peste tot. Faptul că în majoritatea locurilor de muncă salariul nu se calculează așa este exact aspectul care merită criticat, la fel cum l-am criticat eu în cazul magazinelor retail.
Foarte bine. Nu am cerut ca venitul angajatului să fie comparabil cu cel al patronului, ca în cazul unor asociați în acte. Răspunderea e diferită. Dar, chiar și în acest caz: în lunile în care se vinde dublu, lucrătorul de raion are de supervizat de două ori mai multe produse. Și, pe răspunderea aia limitată a lui, are de două ori mai multe bătări de cap. Iar asta se cuvinte să se reflecte și în încasări.
Concret: dacă patronul are de obicei un profit lunar de 10.000 de lei iar angajatul e plătit cu 3.000 de lei net, atunci, într-o lună în care profitul crește la 20.000, adică se dublează, ar fi corect ca angajatul să ia acolo măcar un 4.500 de lei. Răspunderea e diferită, așa că patronul are un venit cu 10.000 mai mare în timp ce angajatul doar cu 1.500. Procentul diferă și el: la patronul banii cu care rămâne în buzunar i se dublează, în timp ce la angajat cresc doar cu 50%. Dar, pentru că și angajatul a avut de două ori mai mult de lucru în luna aia, câștigă totuși mai mult. Faptul că a muncit mai mult se reflectă în salariul lunii respective.
Nu ai înțeles. E vorba că poți să-ți plătești angajații într-un mod care să fie proporțional cu venitul tău fără să încalci legea. Adică, poți armoniza această perspectivă pe care ți-am prezentat-o cu legea în vigoare. Chestie pe care o putem observa la agenții de vânzări: aceștia nu au un salariu fix, ci un salariu care depinde de profitul pe care îl aduc în companie, iar asta nu încalcă legea salarizării. Deci, se poate, iar argumentul tău anterior legat de lege cade.
Tu generalizezi, și anume fix aici, când zici „toată lumea”. Chiar dacă în general un aliment de la țară este mai sănătos decât unul procesat industrial, niciodată n-o să cumpere „toată lumea” doar alimente de la țară. Așa că asta nu-i o problemă. Dar, la modul general vorbind, alimentele de la țară sunt mai sănătoase și deci de preferat.
Nu am zis că am fost agent de vânzări. Am zis că am lucrat în domenii în care am fost plătit după realizări.
Cercetătorul la un institut de stat ar fi firesc să fie plătit tot în funcție de valoarea pe care o aduce, doar că în cazul lui această valoare, care nu se poate cuantifica în termeni de profit lunar, s-ar cuveni să fie estimată la beneficiul pe care cercetările lui l-ar putea aduce în viitor țării, pe plan economic, social, politic, cultural etc. Sau chiar companiei angajatoare, pentru că sunt și companii care au departamente R&D, nu doar statul. În linii mari, aceste beneficii pot să fie imense, așa că un astfel de cercetător ar merita să fie plătit foarte bine, cu condiția să fie acceptat pe criterii de competență și nu pe sinecuri (că atunci îi dai bani de pomană). Din păcate, la noi în țară statul nu dă doi bani pe cercetare, așa că cercetătorii au de multe ori venituri sub salariul mediu din capitală.
Dreptul de a-ți spune că vorbești prostii? Nu, nu trebuie câștigat. Deocamdată trăim într-o țară unde ne putem exprima liber opiniile. Iar eu nu ți-am adresat o jignire gratuită, ci te-am evaluat pe baza unor comentarii pe care le-ai lăsat la articolul meu. În afară de asta, cu ce te-ar deranja opinia mea despre tine?
Încă o dată: nu doar că nu te-am făcut prost aiurea-n tramvai, ci în urma unor comentarii pe care tocmai mi le lăsaseși, iar reacția ta denotă hipersensibilitate. Care numai masculină nu e.
O persoană care a asistat la discuțiile noastre l-a întrebat pe ChatGPT ce părere are de reacția ta. Rezultatul îți poți citi aici.
În concluzie, văd că nu ți-ai cerut scuze, nici măcar la finalul comentariului, pe care am avut totuși răbdarea să ți-l citesc integral. Adăugăm la impresia mea despre tine caracteristicile de cocoș orgolios și căpos. Foarte bizară combinația asta de cocoș hipersensibil, n-am mai văzut-o până acum. Dacă ai fi avut mai multă inteligență, ai fi luat critica mea drept feedback constructiv. N-ai făcut-o, alegând să îți pui poalele în cap, ca o fată mare. Încă nu-i timpul pierdut.
Comentariul de mai sus îi este adresat, în mod evident, lui Axel. Damblarin e o greșeală de neatenție.
Aldus sufera enorm, din „dragoste” pentru om, iar voi cei ce-l judecati, nu prea stiti sa îl tratati.