Întotdeauna am apreciat un bărbat care știe cum și, mai ales, când și cât să bea.
Noi, bărbații, avem acest privilegiu care e, în același timp, o datorie de onoare: să ne îmbătăm din când în când, cu condiția să nu devenim nici porci, nici gorile în călduri.
Afirmația „Mvaai, dar eu nu m-am îmbătat niciodată, puah!” e, în 99% din cazuri, fie o minciună ordinară care se spune doar când ești idiot și sunt doamne de față (ambele condiții fiind obligatorii), fie atunci când pe buletinul tău scrie, la sex, „M”, dar ești doar un hipster frustrat căruia îi e frică nu cumva să arate cât e de praf și de idiot după câteva shot-uri – adică să nu se poată controla. Există, desigur, acel 1% dar nu contează.
Să știi să bei e o artă. Dictonul „in vino veritas” e foarte real: dacă vrei să știi cum e cineva în realitate, îmbată-l și-l vei vedea în toată splendoarea.
Nu trebuie să te rușinezi de faptul că, uneori, îți place să te faci praf. Să te rușinezi, însă, atunci când, lovit în aripă fiind, intri în vrie și te comporți ca un porc scăpat de sub control.
Regula numărul unu, vitală, este ca niciodată, dar niciodată, indiferent cât ești de pilaf, să nu-ți pierzi controlul. Întotdeauna să conștientizezi că ești praf și să-ți pui neuronii în mișcare de zece ori mai mult decât în condiții normale. Nu fi vită. A te îmbăta nu e o scuză pentru tâmpenie și nici pentru grobianism. 
O altă regulă, nu mai puțin importantă: niciodată nu te îmbăta pe fond de stres ori de nervi. La fel ca și țigara fumată la nervi, băutura la nervi intră rău și se duce acolo unde n-ar trebui. Îți face rău organic și, mai ales, psihic. Scapă întâi de cauza stresului sau a nervilor, apoi te poți îmbăta de bucurie.
Nosce te ipsum, bă! Cunoaște-te pe tine însuți! Trebuie să știi exact ce poți să bei și în ce cantități pentru a nu te face de rahat. Nu te uita că alții dau vodca pe gât ca pe apă, tu s-ar putea să n-ai toleranță la ea. Eu, de pildă, știu că doar dacă simt miros de vodcă, mi se face rău instant, oricât ar fi ea de bună calitativ. Bea singur, diverse chestii, și notează-ți mental ce și cât poți și ce nu poți suporta și asta s-o ții minte pentru viitor. 
Să te-mbeți știind că vrei s-o faci trebuie să fie o ocazie faină, nu una în care te trezești a doua zi încolăcit în jurul veceului, cu borală la nas și în păr și cu gânduri de sinucidere. O beție după care spui never again! nu e o beție, e chin și pierdere de vreme.
Nu te da la femei când ești beat zdrențe. În primul rând, 90% din ele vor strâmba din nas – mă refer la femei, nu la puștoaicele rășchirate care-ar pune-o și cu caracatițe după două sute de Jack. În al doilea rând, când ești muci nu prestezi prea bine când te dai cu gondola, chiar dacă-n mintea ta ești Terente. 
Dacă vrei să te dai la o femeie la vreun party cu beuturi bețive, ține-te în limita în care să nu cazi în nas ca un bou când te-apleci să-i săruți mâna și să nu-i spui „Îm’ pa’e bine șă vă… hâc…! cunoșc, doam… doamnă…”, altfel o vei lua la (în) mână în seara aia.
Nu pot să nu subliniez ceva extrem de important: dacă ești „cu băieții”, fă ce dracu’ vrei, pune-ți și chiloții peste pantaloni, ca Superman, dar dacă aveți doamne cu voi, rămâi lucid, politicos și reținut indiferent cât ai la bord. Nu ridica vocea la nivel de răget și nu te contrazice ca un cretin pe nimicuri. Nu te da mare, că se vede că ești prost, iar ele văd. Bă, femeile au un nas de n-ai văzut de-alea și în primele zece secunde știu precis dacă meriți sau nu să te bage-n seamă. Când vrei să râzi, întâi gândește, rapid, dacă e cazul s-o faci și nu căsca gura cât o găleată de pompieri, încercând să arăți ce hohot viguros ai.
Dacă-ți place de vreuna de-acolo care e singură, nu o privi aprins, ca un violator în serie și n-o dezbrăca din ochi. Zâmbește-i discret, observă ce-i place, fă-i mici servicii înaintea celorlalți – aprinde-i țigara ori toarnă-i în pahar, orientează-te – și nu încerca să pari altceva decât ești. Dacă ceilalți sunt beți mangă, e și mai bine: doamna va aprecia faptul că te-ai menținut la nivelul unui gentleman și că nu încerci s-o epatezi cu tâmpenii de bețiv.
La o beție, întotdeauna mai mult ascultă și observă. S-ar putea să afli lucruri interesante despre ceilalți, lucruri de care n-aveai habar și pe care le vei putea folosi, poate, vreodată. Nu vorbi despre tine, nimic, nu te lăuda aiurea-n tramvai, lasă-i pe alții s-o facă și te vei distra maxim. Observă cum, cu fiecare pahar, le dispare luciditatea și bunul-simț și gândește-te că tu n-ai voie să ajungi așa. Te poți bucura de-o beție și fără să te târăști după aia ca o râmă cu direcția pierdută. Alcoolul trebuie să se ducă în picioare, eventual, nu în cap.
Când simți că paharul ăla te scârbește doar dacă te uiți la el, nu mai bea, calcă frânele. Nu te lua după alții, nu fi idiot. E clar că nu suporți mai mult. Nu ești mai bărbat dacă bei în silă, doar pentru că vrei să nu pari fraier în ochii celorlalți.
Dacă ai venit cu prietena sau – Doamne apără și păzește! – nevasta și ți s-a părut că ea s-a uitat cam mult la altul, n-o lua în șuturi după aia, în drum spre casă: ești matol și s-ar putea să faci ori să spui ceva ce vei regreta. Dacă s-a uitat la altul, avea motivele ei și n-o să ți le spună, oricât ai urla la ea. Dacă ți s-a părut pentru că, în mintea ta, ești un Greuceanu invidiat de toți ceilalți, înseamnă că ești un bou și nici nu meriți altceva. Așteaptă până a doua sau a treia zi, apoi, dacă consideri că merită, încearcă să ai o discuție: s-ar putea să afli motivul – sau nu, dar, dacă nu s-a uitat la altul, înseamnă că ți s-a părut, iar dacă a făcut-o înseamnă că aveți o problemă. Good night and good luck și să te-nveți minte, dacă nu ți-a plăcut să rămâi liber.
O chestie: când ajungi la un party cu beție, nu te duce nemâncat și rămâi cu cel puțin trei băuturi în urma celorlalți, pentru a simți ritmul. Nu te repezi la băutură din prima ca un măgar însetat, c-o să te faci praf mai repede decât îți ia să spui „au!” Dacă orgia se-ntâmplă în vreun bar fără snacks-uri, să ai ceva prin buzunare: alune, nuci, fistic, drăcii de-astea. Un sandwich discret cu ceva carne nu e nici ăla rău. Nu-ți ține stomacul gol. Ieși afară, dacă e nevoie, și halește ceva rapid, va conta foarte tare.
Dacă se-ntâmplă vreun concurs de-ăla cu pâlnia-n bot și-o tipă turnându-ți pe gât o vadră de băutură, gândește-te bine înainte să te bagi: aia e crimă curată dacă nu ești antrenat și te va trimite ori sub masă ori în budă mai rapid decât o decolare în alarmă. Plus că o să-ți fie și rău ca dracu’ după aia. The party is over for you, boy!
Dacă doamna ta le dă pe gât la foc automat, nu-i spune niciodată „Dragă, ai băut destul!”, pentru că vei obține, pe lângă efectul contrar, o căruță de draci și câteva zile de reproșuri după aia, gen „nu-mi spui tu ce să fac!” ori „n-ai încredere în mine??” ori „da’ tu, atunci când…” Las-o să bea, te vei distra maxim. Dacă e haioasă la beție, o să râzi de numa’, dacă e de-aia depresivă, va aprecia că o consolezi după aceea, în pat. Avantaj tu, pe toată linia, în ambele situații. Vezi tu, doamnele bete sunt foarte mișto în intimitate, cu condiția ca tu să fii funcțional, plus că mai e un aspect aici: dacă se face de râs iar tu nu, vei avea un leverage după aia, în caz de ceva. Ține minte asta: întotdeauna e bine să-i ai pe ceilalți la mână cu ceva, indiferent de cine-i vorba.
De ce insist atât pe partea cu prezența doamnelor la o beție? Pentru că majoritatea bărbaților, când se îmbată în prezența unei femei, au tendința de a se da mari și de a spune ori face tâmpenii. Dacă e una singură, se vor cocoși toți ca niște păuni cu Swarowski-n pene încercând să-i atragă divei atenția. După al zecelea rând de trăscău, nici nu prea va mai conta că aia a venit cu soțul ori prietenul, iar asta ar putea genera conflicte ulterioare. 
Bineînțeles, mă refer la bețiile alea adevărate, nu la patru-cinci beri la terasă.
Evident, bețiile ăstora mai tinerei, de douăzeci și, nu sunt beții, ci echivalentul adolescentului care a dat prima dată de păsă și bagă disperat ca picamerul în timp ce aia de sub el se gândește „ce dracu’ face idiotu’ ăsta, coase la mașină??” Acolo se bea rapid, cu frenezia tâmpitului, și după patru sute de whisky sunt toți muci, mai ales dacă bagă și vreun „cui”. Aia e un fel de lăbăreală doar de dragul de-a ști că ai făcut-o.
Învață să bei ca un gentleman și comportă-te ca unul. E adevărat că, în lumea de azi, conceptul ăsta e perimat, miroase-a praf și-a mucegai, dar, indiferent de aparențe, să știi să fii – sau, măcar, să pari – un gentleman te va poziționa automat mai sus față de ceilalți, inclusiv în propriii ochi.
Repet ceea ce spuneam mai sus: nu-ți pierde controlul, niciodată. Când începi să hăhăi ca un cretin din nimic, deja ai băut prea mult și e cazul să te oprești. Organismul știe mai bine decât tine ce-are de făcut și îți așează un omuleț pe umăr care-ți trage o scatoalcă după ceafă ca avertisment: ascultă-l. 
Dacă ajungi la budă și ți se face rău când te uiți în oglindă, pune stop. Nu-ți da cu apă rece pe față: te vei dezmetici puțin pe moment, apoi răul va reveni și mai intens. Nu intra în panică. Nu mai bea nimic și așteaptă să treacă măcar puțin. Dacă borăști, vei fi ca o cârpă după aceea: și cu stomacul lipit de spate, și cu rău, și cu capul în cețuri și pâcle. Du-te acasă ori undeva unde să te poți întinde. Ai băut prea mult și ești praf, live with it. N-o să mori din asta, dar va fi exact situația în care n-ai putut să te bucuri de-o beție pentru că ai fost cretin.
Happy drinking…
Cum ți se pare ce-ai citit? (nu da 1 doar pentru că nu mă simpatizezi... ăsta se numește retard sever... 🙂 )
5 / 5. 29
								
													
											
													
22 de comentarii la „Cum să te-mbeți”
Misto ghid! 😁
Dar eu n-am intalnit inca pe vreunul care sa se dea mare ca NU bea alcool. O fi deformare profesionala, da’ la noi toata lumea baga. Mi s-ar parea suspect unul sa n-o faca, l-as banui ca-i spion angajat de neveste 😁.
Eu cu vodka n-am probleme, in schimb daca are bagate in ea fructe sau alte cacaturi sau e vreun lichior ficatul meu devine epileptic. Vin/bere/vodka oricand.
Spion sau are ciroză, săracu’, una din două. 😀
N-am suportat niciodată vodka (vodca? vodka?), deși am încercat, probabil că e ceva în ADN-ul meu, naiba știe, că mi se îndreaptă cromozomii dacă o văd în pahar în fața mea. Tequila, intră ca apa-n nisip, vin, bere, nicio problemă, dar nu vodka. Lichior??? Păi ce, suntem copii? 🙂
Habar n-am si n-am superioara intelectuala in proximitate sa intreb. Eu stiam ca orice к din rusa (asta e pronuntat ca „c” la voi) ramane k si cu latine. Kostea, Aleksei, katiuse, vodka. Dar daca n-ati luat cuvantul de la noi atunci e probabil cu c nu k 😁. Tequila imi place si ea, dar daca e sa aleg ma duc la vodka. De betiile din deplasare nu discut ca-s inca luat si daca citeste dupa aia nu mai sunt 😁.
Da, de fapt, pe sticle scrie „vodka”, nu vodca. Mea culpa.
„Ești luat”, ă? 🙂 Oare doar eu văd o problemă în formularea asta? 😀 E glumă, normal… sau nu? 🙂
Neah, n-are dedesubturi tenebroase, am auzit expresia si am preluat-o ca papagalul sa-mi cresc fondul de cuvinte 😁. Ca mai toata limba romana (am primit 0 educatie formala pentru romana).
Am cerut-o de cum s-a putut si e fara rabdatoare, ne merge bine. Stie ce-a luat, n-are pretentii la capitolul alcool, dar se mai enerveaza ca tot omul, asa ca de ce sa provoc soarta? Ce se intampla cand sunt chemat ramane acolo 😁.
🙂
Aqua pluviali inebriari.
Apa de ploaie nu îmbată, sau ce?
Bă, îmi aduci aminte de Lepidus, proful de latină din liceu.
Nu îmbata, însa majoritatea sunt îmbătati cu apă de ploaie, din sursele si resursele massmedia.
hXXps://www.facebook.com/aviation.headlines/posts/pfbid0GPPUgDaUrZU5KfBgeMpgwzyi51svxrYuyodTYR4RzAVgGke6s4FWjxtUXfhx88G9l
TBH, m-a cam dezamăgit pe alocuri postarea respectivă – nu ea în sine, ci comentariile, multe.
Pornind de la ceea ce spunea OP, lucruri cu care omul se confruntă „pe viu”, s-a ajuns la un soi de „care-o are mai lungă” în momentul în care au intervenit chestiunile „morale” ori „antidiscriminatorii”. Vezi, de asta am spus întotdeauna că, atunci când intervine ideologia, se-alege praful de tot. Mă rog, nu mai pomenesc de orgolii, că nu e cazul. Chiar și unii din cei care ar trebui să abordeze lucrurile strict profesional, fără prejudecăți, o dau în bară doar de dragul de a vorbi.
Tragedia Air India e înspăimântătoare, cu atât mai mult cu cât 787 e o bijuterie.
La ora asta, nici măcar Oprișiu n-ar ști ce să spună, cu toate miile lui de ore de zbor pe 787.
Evident, speculații se pot face, pe baza informațiilor publice care, nici ele, nu sunt cine știe ce.
Judecând pur subiectiv, nu cred că motivul prăbușirii a fost escamotarea flapsurilor în loc de cea a trenului, ci o combinație de factori, dintre care unul singur, probabil esențial, îmi persistă în minte: configurarea incorectă a aeronavei la decolare, din vina exclusiv a piloților, sau ceva ce s-a întâmplat în cockpit în timpul decolării, în afara ariei procedurale. Sunt, însă, subiectiv, repet.
E un fapt cât se poate de real că au existat cazuri de piloți din India și Pakistan care nici măcar n-ar fi trebuit să se apropie de o aernoavă, cu licențe luate la mișto, pe șpagă – poate există și acum, și nu e chestie de „discriminare”, așa cum spun unii acolo, pe feisbuc, e o realitate.
Om vedea în vreo doi ani, probabil, după ce se termină ancheta NTSB-ului. Personal, mi-aș pune bani mulți la bătaie pe neglijența și/sau lipsa de pregătire a echipajului.
_Ascultă-mă iubito, nu te mint; era o noapte rece, de absint.
Am mers pe lângă murii străvezii, ademenit la orele târzii, ca un moroi viclean sau ca un fur, de dragoste, de viața și azur, pe urmele de piatră și de fum ce se-mpleteau într-un covor, pe drum, iar pașii mei de vifor spre apus, la crâșma spânzurată-n deal m-au dus.
Tăcere-n jur și doar spre cer, sfârșit, urla un lup cu blana de-antracit; treceam tiptil prin holdele de cruci, iar vulpile-o zbugheau printre uluci. Ca lacrima luminile prin geam curgeau printre nămeți, iar eu cântam de viață, de păduri și zurgălăi, dar mai ales cântam de ochii tăi.
Cu sufletul pierdut departe, hăt, prin dalbe ținereți, să mă îmbăt, m-am dus la crâșmă unde-am petrecut, până-am ajuns de purpură și lut. Am stat o oră vesel și viteaz, jumate amețit, jumate treaz, dar corbul croncănind a moarte, rău, mi-a amintit deodat’ de părul tău.
_Te cred Serioja dar de ce măsori podeaua cu privirile, în zori?
Mai ca-ti vine sa-te-mbeti citindu-l pe Esenin.
P.S. Nu mai exista nici un fel de privilegii pentru barbati. Tot ce-i al vostru e si al nostru. 🙃
Tipa e o insensibilă. Nicio femeie n-ar trebui, legal, să reziste la asemenea pledoarie. 🙂
P.S.: Oh my… 😀
Vivat Lamia
hXXps://www.youtube.com/channel/UCxYLX0bY9oVAB7uri6zynGg/community?lb=UgkxJ06nXRcPVgKESHuBKrcsc4KrJXPBJnn7
Nu mai există niciun fel de privilegiu pentru bărbaţi?!
Păi noi nu putem să ne pişăm, ca ei, de-a-mpicioarelea, fără să ne lăsăm chiloţii (şi, dacă e cazul, pantalonii) în vine! Ce, ăsta nu e un privilegiu de-al lor?
Ca să nu mai zic şi că noi suntem alea care rămânem borţoase dacă se găureşte prezervativul! Sau dacă ne îmbătăm destul de tare ca să uităm să le punem cumva piedică spermatozoizilor. 😁
Da’ de ce ați vrea să faceți din picioare? Mă rog, în afara situației în care pe jos sunt urzici… 😀
Să nu uităm că, la multe popoare, în special asiatice și din Orientul Mijlociu, până și bărbații se pișe de jos, pentru că se crede că respectiva poziție contribuie la scăderea drastică a incidenței afecțiunilor prostatei – e pe bune. Avantaj voi… 😀
Poate că nu ne place să facem genoflexiuni. 😝
Poate că, atunci când ne pişăm pe coclauri, am vrea să se poată fără să ne dezgolim curul şi cracii în bătaia vântului.
Poate am vrea să nu fim noi partea care riscă să rămână borţoasă când se destrăbălează în stare de ebrietate.
Poate am vrea şi să nu fim noi partea care se umflă ca să-şj crească în propriul corp urmaşii şi care urlă de durere când îi scoate la lumină.
Poate am vrea să nu sângerăm cca. 5 zile în fiecare lună…
Dacă nici ăsta nu e foc de baraj, nu știu care mai e. 😀
La faza cu borțoșenia, nu sunt, totuși, doi implicați, un el și-o ea? Responsabilitatea de-a nu aduce pe lume un viitor plătitor de taxe se-mparte, sau așa ar trebui și dacă spui că bărbații e porci, o dăm în discuții despre feminism, care sunt la fel de inutile ca discuțiile cu preoții care sunt ca picioarele femeilor: îți promit ceva tot mai bun cu cât ajungi mai sus.
Tu vorbești de curul în bătaia vântului? Ai văzut vreodată cât de distractiv până la lacrimi e un bărbat care sare (în sus și-n jos, sic!) și-i flutură indicatorul de zici că-i variometrul avionului pilotat de studentul care urcă prima dată la manșă? Pppleeaseee… 😀
Cât despre sângerare, de acord sută la sută. Am mai spus-o: nu poți avea încredere în ceva ce sângerează cinci zile pe lună și nu moare…
Empatizez profund cu ce-ai zis, pe bune că da, but you can’t do shit about it. 🙂 E ca și cu impozitele: nimeni nu le vrea, dar toți le plătesc. 😀
N-am zis că bărbaţii e porci, doar că, în stare de ebrietate, când amândoi luaţii de valul hamoros îşi pierd, vorba aia, uzul raţiunii, numai ea riscă să rămână borţoasă, nu din vina lui, ci fiindcă, în acest sens, bărbaţii sunt sexul privilegiat de Ăl de Sus. Am plecat de la afirmaţia lui Lup, care zice mai sus că „nu mai există niciun fel de privilegii pentru bărbaţi”. Ba există, pentru simplul fapt că i-a privilegiat cine a făcut lumea aşa cum e, sau hazardul, dacă minunatul nostru univers o fi apărut din întâmplare…. Drept care, da, ştiu, you can’t do a shit about it, dar cine ţi-a cerut să faci ceva? 😁
Însă bine e că nu regret că nu m-am născut cu indicator din ăla fluturabil în dotare. 😀Avem şi noi şiretenia noastră înăscută – tre’ să ne descurcăm cu sângerarea aia! – numai că unele şi-o descoperă prea târziu, sau chiar rămân gâşte până la adânci bătrâneţi, mulţumindu-se doar să scandeze sloganul „bărbaţii e porci”.
Eu m-am gandit la „privilegiile” socioemotionale ale femeilor din ziua de azi. Azi suntem libere sa alegem ce sa facem cu noi, cu viata noastra, sa alegem partenerul/ii, putem alege daca facem copii sau nu etc. Adica tot ce fac si barbatii.
Diferentele biologice amintite de tine eu nu le vad deloc ca pe ceva negativ. Sa faci copii inseamna pentru mine un privilegiu extraodinar, daca nu vrei sa faci exista o gramada de metode contraceptive mai sigure decat prezervativul, ciclul nu ma deranjeaza, dimpotriva, il simt ca pe un act de purificare etc etc.. 🙂
Nu contează ce consideră o anumită persoană negativ sau nu, nici ce o deranjează sau nu. Contează doar realitatea obiectivă.
So true.