Ceaușescu nu uita / Lumea înapoi te vrea!

Lumea asta ori e proastă, ori e tâmpită, ori a început să-i placă, vorba bancului, altfel nu-mi explic recrudescența subită a discuțiilor și „sondajelor” despre cota de piață a lui Nicolae Ceaușescu, cotă care, aparent, crește constant și, tot aparent, le dă unora fiori reci pentru că, vezi-Doamne, alimentează „extremismul”, „suveranismul” și bunul mers „ioropean” al bantustanului numit România.

Lăsând la o parte faptul că totul pute de la o poștă a operațiune psi-op montată în laboratoarele ălora care au scris pe siglă „Patria a priori” (care patrie, doar Dumnezeu și dracu’ or ști, probabil aia cu sereleuri deținute de ofițeri operativi, care fac afaceri babane cu Statul și de care ANAF-ul nu se apropie nici măcar la cincizeci de kilometri, preferând să-i fută pe ăia care n-au nici proptele și nici grade), lăsând, cum spuneam, la o parte toate astea, o întrebare care ar trebui să se nască în mintea oricărui individ care poate să și-o țină singur în timp ce lălăie deșteaptă-te române cu capul sprijinit de gresia buzii din cârciumă este „cui prodest?”
Cui îi folosește discuția asta?

Desigur, pro-ioropenii, acești sticleți spălați pe creier de propaganda bananei vor spune că rușii e de vină, că Putin însuși a dat ordin ca românii să-l iubească, din nou, pe Ceaușescu, iar românii au executat înocmai și la timp – conform „sondajelor”, cam 40% din ei.
Tot pro-ioropenii cu creierul netezit vor zice că e mâna georgescului – mă, multe poate să facă ăsta, dacă-și trage chiloții peste pantaloni chiar pare Superman – care vrea el să alipească bantustanul numit România de Marele și Puternicul Imperiu Rus și cine nu sesizează absurdul dement al afirmației chiar că e degeaba pe fața Pământului.
Tot pro-ioropenii, aceste chivuțe momite cu un blug și-o ciungă, vor spune că românii sunt complet proști, că nu-și aduc aminte de suferințele îndurate pe vremea ceaușescului, dar ironia aici e că majoritatea vocalilor ăstora cu cortexul sucit la ceafă nici măcar nu au trăit pe vremurile alea și vorbesc din auzite sau după ce au citit ordinul de zi pe unitate cum că ce să zică și când.
A, că există și de-ăștia de vârste respectabile, de la care te-ai aștepta, dacă nu la înțelegere, măcar la o înțelepciune datorată vârstei, e un fapt: poți fi un dobitoc și după ce-ai trăit o sută șaptezeci de ani, nu-i o problemă.

Pe partea cealaltă, fanaticii „suveraniști”, alți bătuți cu leuca-n cap, zbiară că Ceaușescu a fost bun, de fapt, că a fost un patriot, un uom care voia România independentă, care a returnat datoria publică, care a construit metroul și hidrocentralele, care a industrializat România, care dădea case pe gratis, care dădea locuri de muncă și cu forța dacă era nevoie, care ce uom bun și drept și deștept ierea iel, doar că ăia din jurul lui erau niște jigodii care-l fraiereau și-i ascundeau starea reală a poporului – iar el punea botu’, desigur, de deștept ce ierea.

Ceea ce le scapă atât imbecililor pro-ioropeni, cât și imbecililor „suveraniști”, aceste extreme cretine ale unui context de neînțeles pentru dobitoci, e faptul că omul se adaptează vremurilor, nu invers.
Așa cum istericilor pro-ioropeni li se micșorează puțulica a frig atunci când aud de „legionari”, și „suveraniștilor” li se ridică, măreț, ca un catarg de steag cucurcubeul de Ziua Națională a Mândriei Trasului la Caca, atunci când aud termeni precum „naționalism”, „suveranitate” și alte bălării de-astea bune pentru prostit fraierii proștii.
Poporul are memoria scurtă, iar mintea și mai scurtă – e un fapt, iar parcursul bantustanului numit România din ultimii 35 de ani o demonstrează cu prisosință. Indiferent că vorbim de pro-ioropenii cu banana-n cioc sau de suveraniștii cu lancea drapelului în nădragi, nici unii nici alții nu pot contesta – asta dacă au măcar o brumă de bun-simț și măcar trei sinapse active – faptul că România a intrat în căcat din 1990 și a continuat să se scufunde, inexorabil, în pofida zbieretelor unora sau altora.

Revenind la tovarășul Nicolae Ceaușescu, într-o notă personală, ca individ crescut, instruit și muncit pe vremea respectivă, pot să spun că într-o perioadă am trăit nașpa, în alta mult mai puțin nașpa – din motive pe care nu le voi detalia aici („Securistule!!” vor zbiera unii, cărora le spun „Du-te și suge un ciorap de pakistanez de la Glovo, cretinule.”)
Cu toții, cei care cunoaștem vremurile respective, știm și cu ce veneau la pachet, așa că nu e cazul să dezvoltăm, dar atenție! Ceaușescu nu a fost nici bun, nici rău, ci a fost omul vremurilor, ca fix toți ceilalți. Astăzi, dat fiind contextul global, ar fi un anacronism, o relicvă. Industrializarea, de multe ori forțată, a avut loc nu pentru că Nicolae Ceaușescu era un patriot, ci pentru că nu exista altă cale dacă se doreau bani. Nu e o întâmplare faptul că majoritatea exporturilor industriei se făceau spre țări din America de Sud ori Africa, unde standardele de calitate erau mai mici. De multe ori, produsele exportate erau folosite la destinație ca subansamble pentru alte produse și am să vă dau un exemplu la prima mână, adică pe care îl știu personal: exista o fabrică în Cluj care producea corpuri de iluminat. Lămpile de tavan, montate, gata de funcționare, erau date la export în URSS, unde erau dezasamblate, iar componentele folosite pentru propriile lor produse. La fel se întâmpla cu o mare parte din corpurile de mobilier.
Da, s-au construit hidrocentrale, fabrica de apă grea de la Halânga, metroul, etc., etc. dar nu pentru a îmbunătăți viața oamenilor, ci pentru a se obține bani pentru Stat. Da, plecai la mare pe bilet de sindicat, dar ți se servea parizer pane în condițiile în care 80% din producția de carne se ducea la export, să facă nemții curu’ mare în timp ce românii îndesau sub nas căcaturi.
De fapt – ca și acum, dealtfel – România avea suficienți bani și resurse pentru ca românii să poată avea o viață decentă și normală – spune-le asta celor care își lăsau seara scăunelul la coadă la Alimentara, sau celor care, azi, sunt puși în fața dilemei „întreținere sau medicamente?”

Trista realitate e următoarea: România poate, chiar și acum, să ofere fiecărui român o viață decentă, dar există un factor principal perturbator și decizional care împiedică asta: corporațiile multinaționale, care dictează inclusiv în politica internă, în toate domeniile, de la sănătate publică și învățământ până la siguranța națională.
De fapt, există mai mulți factori, unul din ei fiind apetența înnăscută a românului pentru fușereală, pentru șmechereală, pentru hoție și pentru minciună – dar nu abordăm asta aici.
Politica înseamnă bani, punct. Știi să-i faci, ești mare, nu știi, ești varză.
România are cele mai mari dobânzi posibile din lume la împrumuturi, e cea mai slugarnică și mizerabilă țară din Europa, are, de 35 de ani, cei mai hoți, cei mai tâlhari, cei mai slugoi și cei mai escroci guvernanți, iar corporațiile multinaționale au intrare liberă inclusiv la Cotroceni, de unde se pișe cu boltă în capul fraierilor care-și plătesc taxele și impozitele.
Cel mai mare rău, la nivel macro, în România, la ora actuală, sunt corporațiile multinaționale. Guvernul nu se-atinge de ele, ANAF-ul nu se-atinge de ele, drace, nimeni nu se-atinge de ele. Dacă ar face asta, probabil că NATO ar bombarda România până ar nivela-o, așa cum au făcut cu Iugoslavia.
Românii sunt rupți între revoltă și teama zilei de mâine care le paralizează orice inițiativă și le transformă coloana vertebrală în macaroană fiartă. Corporațiile interzic, arbitrar, formarea de sindicate, deși acestea sunt legale prin Constituție. Liderii de sindicat, acolo unde există, sunt slugoii celor de sus și trăiesc o viață de lux, plătiți fiind de tâmpiții care dau Statului bani.
Corporațiile multinaționale sunt una din cele mai mari plăgi din România – nu pentru că sunt ceea ce sunt, ci pentru că li se permite să existe fără a fi deranjate indiferent ce fac, pentru că au ajuns să fie tratate ca Stăpâni de „guvernanți”, pentru că li s-a permis să se amestece în politica Statului și să dicteze acolo.
Ceea ce se întâmplă în România de 35 de ani nu e politică, nu e „pro-europenism” sau „putinism”, ci goană după cât mai mulți bani pe spinarea și pe munca tâmpiților de români care agită stegulețe doar în week-end, că restul săptămânii sunt la muncă și nu li se permite să plece.

Nu există „pro-Europa” și nici „suveranism” decât la nivelul maselor populare care, săracele, sunt… cum sunt.
A, da, există ca enunțuri și lozinci la nivelul jigodiilor cu ordin de zi pe unitate care sunt, de fapt, vectorii acelorași multinaționale, cu o singură misiune: aceea de a tâmpi un popor și-așa vai de mama lui.

Românii nu-l vor înapoi pe Nicolae Ceaușescu, în pofida zicerilor băieților de la SRI.
Românii vor ceea ce există în orice țară civilizată, și anume un stat social. Nu distribuirea averii către oamenii muncii, ci un Stat care să se preocupe de cetățenii lui, atât.
Când tu, ca Stat, însă, pui orice altceva mai presus de grija pentru ai tăi, rezultatul poate fi catastrofal – și așa va fi.
Când tu, ca Stat, umpli țara de jegoși împuțiți din Sri Lanka doar pentru că ăia muncesc pe trei lei și-o muie, ce-oi vrea, să ți se ridice osanale?
Ce mă miră aici e dragostea aproape biblică a imbecililor de pro-ioropeni pentru căcații ăștia, dar nu e, de fapt, de mirare: cu banana-n cioc până-n plămâni, intri, dracului în hipoxie și nu mai judeci limpede.

Am spus-o de mai multe ori în alte forme și-o mai spun o dată: voi, pro-ioropenii ăștia zăltați, rugați-vă ca paparuda aia numită ministru de externe să fi vorbit dintr-o frustrare de femelă fără mascul și să nu vă fie trimiși copiii prin vreo tranșee vecină ca să-l apere pe actorașul cântător cu pula la pian, de zelenski vorbesc, hoțul, escrocul și banditul zelenski, da.

În rest, Dumnezeu cu mila și cu pula: cine are minte, pleacă definitiv din bantustanul numit România, undeva departe, mult dincolo de Europa.
Patriotismul, pro-europenismul și naționalismul sunt concepte goale de conținut la ora asta, singurul Dumnezeu valid fiind Banul.
România, din păcate, face bani pentru alții, în dauna alor ei.

Nașpa.

LE: Am primit câteva comentarii deosebite, unele porcoase, altele mult prea cretine pentru a merita să fie făcute publice, așa că le-am blocat – ca și pe autori, dealtfel – conform Legii privind Libera Ascultare, care mă îndrituiește să ascult ce vreau eu, nu ce vor alții. LE-ul de față este adresat strict celor în cauză: sunteți ori prea tâmpiți, ori prea nesimțiți pentru standardele mele, așa că get lost.
Pentru voi, sărmani prejudiciați cognitiv, voi face o precizare, pentru că sunt bun la suflet: materialul de față nu este o apologie la adresa lui Nicolae Ceaușescu și dacă nu v-ați prins, înseamnă că sunteți, cu adevărat, oamenii vremurilor noi, sunteți buni de reclamă cu fățăul pe autobuze:
My Dad Didn’t Use A Condom!

Tot pentru cei în cauză: LE înseamnă Later Edit… cretinilor…