Cărtărescu, copilul de suflet și protejatul liichelei culturale, acest Mircea-Minune al literaturii-contemporane-săraca-de-ea, Narcisistul-de-Serviciu, a pus o postare pe feisbuc. Cea de mai jos.
Mi-l imaginez pe Mircea-Intelectualul-Ermetic jucând la o paranghelie a intelighenției românești alături de blandiane, liiceni, pleși, patapievici, tismăneni (nu, că ăsta a paralizat, ha! serves you right, asshole!) și restul găștii, jucând, așadar, pe ritm de manele văicărite cu reverb, lipind foi de orbitor pe capul cretin și chel al altui imbecil și anume CTP, furiosul de serviciu.
În atenția super-fanilor cărtărescului: postarea nu e fake, e reală. Idolul vostru s-a cam dat cu dujmanii. Nasol, ă?
Știți cine e Dani Mocanu care, în opinia cărtărescului, „rulz”?
E un tip care cântă manele. Până aici, toate bune, fiecare cu ce-i place.
Dani Mocanu, însă, e un infractor condamnat pentru tentativă de omor și proxenetism. Din nou, to each his own, n-am o problemă cu asta.
Cum se împacă, însă, „elitismul” cărtărescului, „profunzimea sa intelectuală” (care, între noi fie vorba, nu o depășește pe cea a unui disc de vinil pe 45 de turații) cu ceva atât de detestat de prețioșii intelectoali cum sunt manelele, respectiv maneliștii? Să fie vorba de ipocrizie? De ideologie? De disperarea că, probabil (sper!), în curând vor fi puși să dea socoteală pentru diverse porcării făcute?
Dani Mocanu a compus maneaua respectivă pentru bani, măcar omul știe ce face, bravo lui. Cărtărescu, însă, e un mizerabil, pentru că, de dragul unei ideologii, își calcă pe principiile
Într-o notă serioasă, nu știu dacă Mircea-Iubitorul-de-Fetițe a pus chestia aia din convingere sau pentru că l-au „convins” alții s-o facă; în ambele cazuri e nașpa, cum o dai, tot prost iese.
