„Am învins!!” Pe cine? (4)

Partea I | Partea a II-a | Partea a III-a

Cum spuneam, am transcris discuția cu prietenul de care vorbeam, în condiții de „nu mai scap odată, cine naiba m-a pus!”.
Partea a patra a seriei „Am învins!!” Pe cine? e ultima și n-aș mai face asta vreodată.

A: Deci, cum stăm?
MC: Pe indicatorii economici, nu stăm, ci mergem, dar în jos.
A: A contat rezultatul alegerilor?
MC: Nu a contat deloc. Pârghiile economice nu sunt la Cotroceni, ci la guvern, or guvernul va fi făcut cu aceiași oameni ca și până acum.
A: Nicușor Dan a semnat, înainte de alegeri, la Antena 3, un document prin care se angaja să nu mărească cota de TVA…
MC: (râde) Populisme ieftine, fără valoare concretă. Nu președintele decide creșterea TVA-ului, nici a altor taxe. O prostie.
A: Dar a prins…
MC: A prins, pentru că tipul ăsta de afirmații prinde la alegători. Ciolacu și-a tatuat pe mână că nu va mări cota de TVA. Ce facem, transformăm totul în bâlci? Guvernare pe tictoc, tatuaje, declarații „în fața poporului”, mai lipsește Vasile Roaită să sune din sirenă. Prostii.
A: Bun, hai să le luăm pe rând. În discursul său, Dan a insistat foarte mult pe deficitul bugetar și pe reducerea cheltuielilor publice. Ce înseamnă asta în perspectivă?
MC: Nimic, sunt doar vorbe. Cum îți spuneam, nu președintele decide, ci guvernul. Mă îndoiesc că există o voință reală pentru stoparea deficitului bugetar, ba chiar am semnale că nu se dorește asta. Nu uita că guvernul va fi format din aceiași oameni care au falimentat România, la ce te aștepți?
A: … și a apărut deja zvonul că vor crește taxele, inclusiv TVA-ul.
MC: (râde) Hai să-ți explic cum e cu mărirea cotei de TVA raportată la deficitul bugetar. Spui că vrei să aduci mai mulți bani la buget, deci mărești cota de TVA, ceea ce va mări prețurile, ceea ce va scădea consumul, ceea ce va influența negativ încasările la buget, adică exact invers față de ce vrei să faci. Când prețurile cresc, consumul scade, așa funcționează piața. E la fel și cu taxele: rămâi cu mai puțini bani în buzunar, deci îți ajustezi consumul în jos.
A: Deci toată gargara asta cu taxele e nimic altceva decât praf în ochi.
MC: E demagogie. Piața nu funcționează pe declarații semnate la televizor ori pe tatuaje.
A: Bun, hai să vedem ce s-a întâmplat cu deficitul bugetar în ultimii ani.
MC: În 2023 a fost planificat un deficit de 4,4% și s-a realizat 7,9. În 2024, planificat 2,9%, realizat 9,3. În 2025, planificat 2,02%, realizat până acum 7,5.
A: Explică ce înseamnă asta, simplu.
MC: Imaginează-ți că îți renovezi casa și că ți-ai planificat bugetul în detaliu, să zicem 10.000 lei, iar la final cheltuielile au fost de trei, de patru ori mai mari față de bugetul planificat, adică au ajuns la 30.000-40.000 lei și peste.
A: Ouch… de unde diferențele astea?
MC: În primul rând, din lipsa de voință reală pentru a face reglajele necesare. În al doilea rând, din lipsa producției interne, care nu acoperă nici măcar necesarul minim, deci lipsa unei economii funcționale care să contribuie la încasările la buget. În al treilea rând, asta ca o consecință, împrumuturile uriașe care se fac și acum, la dobânzi infernale. Se vehiculează faptul că România se împrumută cu un miliard de euro pe săptămână, pentru consum curent, deci nu pentru investiții, ci pentru plata salariilor bugetarilor și a pensiilor.
A: Spuneai de dobânzi „infernale”…
MC: În momentul ăsta, dobânzile la împrumuturi înseamnă 3% din PIB, doar dobânzile. Trei la sută din PIB înseamnă echivalentul bugetului Educației. Repet, doar dobânzile. România plătește un buget pentru un întreg sector numai pentru a acoperi dobânzile la împrumuturile făcute.
A: … și, evident, dobânzile se achită din bani publici.
MC: Exact, din bani proveniți din taxe.
A: Aha, eternul contribuabil. Cum ar veni, Statul se împrumută pentru a finanța cheltuielile curente cu salarii și pensii, iar contribuabilul plătește împrumutul fără a beneficia în vreun fel de banii ăia.
MC: Da, imaginează-ți un sat unde cineva se împrumută pentru a-și ridica o vilă, pentru mașini, terenuri etc. și tot satul va achita împrumutul respectiv.
A: Iar dobânzile se tot acumulează, nu-i așa?
MC: Fără discuție că da. În 2025, cheltuielile cu dobânzile au atins 33% din bugetul anual și vor continua să crească. În opinia mea, până la finalul anului, din bugetul alocat, se vor plăti 38-40% doar dobânzi. România nu va mai avea un buget real, ceea ce înseamnă subfinanțări, tăieri de la diverse sectoare, ca de obicei de la Educație și Sănătate. Între timp, vor apărea noi împrumuturi, altfel visteria va rămâne goală. Alte dobânzi și tot așa.
A: Vasăzică, România a intrat în vrie plată, fără posibilitatea de a se redresa.
MC: Nu știu ce-i aia vrie plată (râde), dar cam înțeleg unde bați.
A: Da, reflexul… o spirală descendentă.
MC: Exact.
A: Soluții? Există?
MC: La ora asta, nu. România e moartă economic. Dacă s-ar sista brusc împrumuturile, nu ar mai fi bani pentru nimic. Creșterea taxelor ar duce, cum spuneam, la scăderea consumului, bref la micșorarea încasărilor la buget.
A: Citeam ceva legat de mărirea colectărilor, inclusiv de TVA, de la firme.
MC: Apă de ploaie. ANAF-ul nu se atinge de multinaționalele care își „optimizează” contabilitatea trimițând în afară profiturile fără a fi impozitate. În schimb, terorizează firmele românești, din care multe vor intra în faliment. „Analizele de risc” ale ANAF nu includ miliardele externalizate prin diverse artificii financiare. De asta marile companii străine din România înregistrează, de ani buni, doar pierderi și profit zero. E uluitor și neverosimil, dar nimeni nu se atinge de ele.
A: În timpul ăsta, România se împrumută pentru a compensa pierderile.
MC: România are un grad de îndatorare record, de peste două sute de miliarde de euro, mult mai mare decât cel a Ucrainei care se află în război, are cel mai mare grad de sărăcie din Europa, are emigrația cea mai mare, e incapabilă să absoarbă fonduri europene, trăiește, cum spuneam, doar pe datorie. Vor fi necesare câteva generații pentru a achita împrumuturile și asta în varianta imposibilă în care economia și-ar reveni brusc, de azi pe mâine, la indicatori normali. E absolut imposibil.
A: Bine, dar alte țări au datorii publice mai mari decât ale României, proporțional vorbind.
MC: Așa e și e normal, însă nu atunci când nu poți acoperi împrumuturile din economia proprie, or România nu e în stare să-și asigure un minim al consumului intern și se bazează exclusiv pe importuri făcute tot din bani împrumutați. Băncile numesc asta „credit neperformant”.
A: Și din vară se mărește și prețul curentului electric…
MC: Va fi bomboana de pe colivă. O mărire cu 60%, așa cum se vehiculează, va duce la scăderea dramatică a consumului și, implicit, la creșteri fabuloase de prețuri la orice.
A: Bine, dar producătorii nu beneficiau, oricum, de plafonarea la curent electric, ei de ce ar mări prețurile?
MC: Pentru că va scădea consumul. Pentru a produce orice, sunt necesare costuri, care se recuperează din prețul produsului finit. Când consumul scade, costurile de producție nu se mai recuperează, deci producătorul va mări prețul pentru a compensa pierderea. Așa funcționează piața.
A: Așadar, sărăcie, într-un cuvânt. N-are legătură directă cu subiectul nostru, dar, conform Eurostat, 33,8% din copiii din România sunt expuși riscului de sărăcie și excluziune socială.
MC: Am văzut Eurostatul, da. Orice țară normală ar transforma asta în subiect de CSAT, pentru că procentul e devastator. Copiii sunt viitoarea investiție, or dacă îi transformi în pauperi, ai pierdut investiția, deci șansa de a redresa ceva. România se află, acum, la cel mai jos nivel din toată istoria sa, din toate punctele de vedere, fără șansa de a-și reveni, nici măcar pe termen lung.
A: Nu ești cam prea sumbru?
MC: Deloc, cifrele vorbesc. Indicatorii spun totul. Nu contează politicul, politicul nu a adus niciodată bani, ci a consumat.
A: Mda… acuma, pe final, hai să te mai întreb ceva: cum privești devotamentul României față de Ucraina, în condițiile în care România și-a epuizat fondurile de rezervă pentru a dona bani Ucrainei? Cum privești graba lui Nicușor Dan de a promite o alocare de 5% din PIB pentru cheltuieli de înarmare?
MC: Știi ce înseamnă un ordin, nu-i așa?
A: Ba bine că nu…
MC: României i s-a ordonat să facă asta și s-a supus, e foarte simplu.
A: … în detrimentul propriilor cetățeni.
MC: Bineînțeles.
A: Și unde va duce asta?
MC: Asta e doar o picătură, cu sau fără graba României de a se prejudicia pe sine pentru Ucraina, lucrurile tot acolo sunt. Repet, România e distrusă economic.
A: Un sfat pentru cei care citesc și mai și înțeleg?
MC: Mă atragi în capcană. (râde) Știu ce aștepți, dar n-am să spun. Pe termen mediu, însă, aș începe să mă orientez foarte tare spre cash, pentru că cash-ul reprezintă banul, nu plasticul din buzunar. Gândește-te că BNR a început să injecteze bani în băncile comerciale, știi ce înseamnă asta? E rău. Pe de altă parte, băncile comerciale, străine toate, au profituri imense, pe care le trimit în exterior, bazându-se aproape exclusiv pe banii din conturile populației și firmelor. Asta e o schemă care se poate prăbuși oricând și, dacă se va întâmpla, va fi tragic, pentru că banii din conturi vor rămâne blocați. Dacă, de exemplu, dintr-o bancă sunt retrași, deodată, 5% din banii din conturi, banca dă faliment. Uite-te la ce s-a întâmplat în SUA cu Silicon Valley Bank și Signature Bank.
A: OK, OK… dar dacă te uiți pe stradă, e plin de mașini scumpe, sclipitoare, deci oamenii au bani…
MC: Credite și leasing. Cât crezi că va mai ține asta? Recesiunea e lângă noi și, când se va întâmpla, vor exploda dobânzile, banii se vor scumpi enorm și toți cei care trăiesc pe credit vor afla cum e să fii la pământ. Deocamdată se bucură, dar nu va dura. Să zici mersi că n-ai credite.
A: Credite, eu? Să fim serioși…
MC: Ține-te departe de carduri și de orice presupune dobânzi, iar asta e valabil pentru orice om conștient. Nu te întinde dincolo de plapumă, pentru că vei regreta, amarnic.
A: Mie-mi spui… îmi aduc aminte când, acum vreo douăzeci de ani, m-am dus cu roaba de bani să plătesc un credit anticipat, primul și ultimul făcut vreodată și ăia de la Raiffeisen, tâlharii ăia, au fost la un pas de infarct, încercând să mă convingă să nu-l plătesc, mai aveau puțin și-mi dădeau pe comodat toate gagicile din filială…
MC: Normal, pentru că au pierdut o tonă de dobânzi, i-ai dat peste cap.
A: Da, iar faza maximă a fost când, la câteva zile după aia, m-am trezit cu notificare de la ei că lipseau cinci lei, da’ jur că nu mi-am dat seama…
MC: (râde) Tu ce credeai? Erau, oricum, în stare să te pună la zid din principiu.
A: Mda. Va să zică, în general vorbind, suntem praf.
MC: Suntem praf, într-adevăr.
A: Ai scris o mulțime de articole în presă legate de situația României. Ai vreun feedback de la cei de la butoane?
MC: Nimic, pentru că scopul lor nu e să redreseze România, ci să o subordoneze total unor entități străine, ceea ce deja s-a întâmplat. Știi, desigur, că armata României e sub comandă străină, or când armata unei țări ajunge aici, tot restul e subordonat altora.
A: Suni ca un georgescu…
MC: Prostii. Nu e vorba de asta, ci de faptul că o relație normală între două state sau entități nu trebuie să se bazeze pe relația stăpân-sclav, ci pe principii reciproc avantajoase, ceea ce nu se întâmplă în cazul României. România pierde constant, bani, populație, resurse, în beneficiul altora.
A: Foarte corect spus. Mulțam că ți-ai luat din timp, aș fi vrut, poate, mai multe cifre, dar și așa am amețit.
MC: E plin de cifre peste tot. Există sute de articole care atrag atenția asupra dezastrului, dar nu analizele financiare seci conving poporul, ci faptul că, de la lună la lună, cumperi tot mai puțin cu aceiași bani. Consumul a scăzut catastrofal față de acum patru ani și asta se simte în toate sectoarele.
A: Cu toate astea, fanaticii continuă să suțină că totul merge cum nu se poate mai bine…
MC: (râde) Așa spunea și cel care cădea de pe un zgârie-nori, pe la etajul 50: până aici e bine, să vedem mai încolo…

Cam asta a fost discuția, nu mai comentez nimic, pentru că n-ar avea sens.
Oricum, ca încheiere, vă sugerez să citiți articolul scris de Adrian Severin în Cotidianul: Escaladarea războiului cu Rusia: Riscuri pentru România (https://www.cotidianul.ro/escaladarea-razboiului-cu-rusia-riscuri-pentru-romania/). Bineînțeles, îndemnul nu se adresează celor care fac biluțe din nas și le papă pentru a fi după chipul și asemănarea idiotului.