REPUBLICAT
Uniunea Scriitorilor din România are câteva tinichele uriașe de coadă, iar cea mai recentă e legată de funcționarea ilegală – conform statutului.
Nu despre asta e vorba aici. Dacă membrii Uniunii acceptă situația, înseamnă că le convine – și cui nu i-ar conveni să umfle 50% în plus la pensie, pe bune acuma. Chiar nu-i condamn pentru asta, deloc.
Există, însă, o comisie (printre multe altele) în Uniunea Scriitorilor din România care se numește „Comisia de MONITORIZARE, Suspendare și Excluderi”. Numele e genial, recunoașteți. La fel de evident e faptul că românilor le place delațiunea, supravegherea celuilalt, turnătoria și manevrele de chivuță de mahala cu poalele-n cap.
Cum adică MONITORIZARE?
CE monitorizezi?
Cui îi dă „laicuri” pe feisbuc Popescu?
Cu cine e „prieten” pe feisbuc Ionescu?
În ce „tabără” (citește GAȘCĂ) e Georgescu?
La lansarea cui s-a dus Proptopopescu, ce a vorbit și cu cine?
Cu cine a băut Șiașamaidepartescu?
„Monitorizezi” cum? Prin interceptări telefonice e puțin probabil, deci totul se bazează pe delațiune, pe turnătorie.
Îmi place Uniunea Scriitorilor din România.
Confirmă faptul că, în țara asta veselă, proliferează șerpăriile, broscăriile, mlaștinile morale, jigodismul și compromisurile scârboase până la vomă având drept singur țel afirmarea și exercitarea autorității discreționare, bazată pe frică din partea tâmpiților care o acceptă. Pentru ăia 50%.
Nu se putea numi, oare, „Comisia de Disciplină” sau „Comisia de Integritate”?
Nu, pentru că toți trebuie să înțeleagă că, odată intrat acolo, trebuie să-ți ții vocea la un nivel scăzut și statura micuță și încovoiată – asta dacă nu vrei să te trezești „băgat în Comisie”.
Lașitatea a fost, încă din negurile istoriei, o caracteristică a românilor, probabil pentru că, fiind un amestec de nații, n-au reușit niciodată să-și asume o identitate reală.
Și nu… nu mă luați cu „eroismul” românilor. Când a fost, a fost punctual, dar rezultatul a fost, în final, întotdeauna, în defavoarea lor.
Când îmi mai spune câte un amic că ar vrea să intre în Uniunea Scriitorilor din România, mă umflă un râs apocaliptic. De ce naiba ai vrea să faci parte din ceva care te anihiliează ca individ?
A, da… cincizeci la sută în plus la pensie…
Bani contra demnitate.
Makes sense.
P.S: Turnați aici! Dacă aveți povești interesante din interiorul Uniunii Scriitorilor și doriți ca acestea să se afle, trimiteți-le aici prin formularul de contact.
Vă promit că numele dvs. nu va fi făcut public și tot ceea ce v-ar putea identifica va fi eliminat.
Hai să turnăm și în sens invers, ce-ar fi? Măcar scopul e unul corect. 
11 comentarii la „A renăscut Stalin în Uniunea Scriitorilor?”
„A renăscut Stalin în Uniunea Scriitorilor?” NUUU !…
…Dictatorii se perpetueaza (metamorfozeaza) si se multiplica atemporal, adaptându-se la mediu real, la spatiul si timpul virtual, modificându-si structura…artificial,
N-are nicio legătură comentariul tău cu ce-am scris eu.
Te rog, citește și ce urmează după titlu.
Am citit, si cred ca înteleg perfect cauza care sta la baza atitudinilor dumneavoastra.
Sa auzim numai de bine!
Iaca am dat cu laica acu’ fo doo zile, numa’ aşa, de-al zmăului – cum zicea un amic virtual pierdut prin ceaţa timpului – da’ oricum nu mă trece grija de-a fi ori nu supramonitorrizat – fiindcă toţi sîntem, într-un fel sau altul, unii mai mult alţii mai puţin. Că doar de-aia s-a inventat intelighenţia hartificială în primul rînd, nu [doar] ca să facă schmăckerii poze şi filmuleţe deep fake pentru a pune capac confuziei generale. Şi-apoi nu mi-s scriitor ori poet ori altceva, ci doar – vorba împuşcatului de Crăciun – un simplu cetăţean. 🙂
Atât în cultura cât si în agricultura, ce semanam aceea vom culege.
„Căci ceea ce seamănă omul, aceea va și secera. Cel ce seamănă în firea lui pământească va secera din firea lui pământească putrezirea, dar cel ce seamănă în Duhul va secera din Duhul viață veșnică.”
Sanatate si virtute!
Cam așa e, de treizeci de ani semănăm doar mătrăgună și se vede.
Am o cunoștință care s-a zbătut mult până a fost acceptată în uniune. Nu am înțeles de ce a vrut asta, că de scris scrie la fel ca și până acum, de citit e citită ca și până acum(scrie poezie), noi cei care o cunoaștem nu o vedem cu vreo steluță în plus rătăcită prin păr. Doar la cei 50% nu m-am gândit niciodată. Mi se pare trist. Pentru ea.
Procesul de „admitere” îl asemăn cu cel pentru obținerea unui pașaport înainte de 1989: la fel de sinuos, la fel de umilitor. Șefulețul Mic de filială trebuie să „te știe” sau, cel puțin, să-i fii recomandat de cineva apropiat lui, apoi Șeful Mare trebuie să fie „pe bune” cu Șefulețul Mic pentru a-i accepta dosarul tău, apoi urmează un soi de analiză: cine ești, ce prieteni/relații ai, ce potențial de a aduce relații ai, dacă ai gură mare sau nu, cu cine „ții” (și ai face bine să „ții” cu cine „ține” și Șeful Mare), în ce „gașcă” te-nvârți și, nu în ultimul rând, am auzit (pe surse, deci neconfirmat) de niște sume de bani pe care ar trebui să le avansezi.
Nu vorbește însă nimeni – le e prea frică.
Poate voi scrie un material despre asta.
Îmi aduc amine de o lansare a cuiva din Uniunea Scriitorilor care spunea că vor veni de-acolo 30-40 de oameni. Autor excepțional, cu o listă de premii pe bune cât China, un tip de nota zece.
Știi câți prieteni și colegi din Uniuea Scriitorilor au venit, din ăia 30-40? ZERO. NIMENI. NADA.
Dar, na… 50% în plus la pensie…
Vă întorc vizita (mulțumesc) și vă fac o mărturisire (sper să nu devină, din nou, subiect de bârfă. Disprețuiesc bârfitorii). Am în familie pe cineva foarte apropiat, membru USR din anii 90, care nu-și mai plătește cotizația pentru a nu beneficia de cei 50%. Zice că i-ar fi jenă și îl cred,
Da, om cu caracter, specie pe cale de dispariție. Se mai numește, în limbajul vulgului, „fraier”. 🙂 Respect.
Bârfă? Ce bârfă? Unde?