REPUBLICAT
Materialul de mai jos a fost scris pe 15 februarie 2019 și, uitându-mă pe blog să văd ce prostii am scris în trecut, mi s-a părut interesant să-l re-public (cu tot cu comentarii), mai ales că vine iarna și că apar, nu-i așa, nasurile mucoase și cozile la farmacii pentru „ceva de răceală aveți?”
Deși am menționat asta în text, voi accentua și aici: nu sunt nici medic, nici farmacist, nici biochimist și, ca atare, am scris și prostii, prompt demontate de doamnele care au avut amabilitatea să mă pună, elegant, la punct, din poziția profesionistului. Citiți comentariile, veți învăța multe de acolo.
Dincolo, însă, de inevitabilele erori ale materialului, pe care mi le-am asumat și m-am documentat, ulterior, în direcția asta, cred că există o problemă serioasă cu inflația de medicamente de pe piață, cu reclamele la acestea și, mai ales, cu graba înspăimântată a oamenilor de a alerga la farmacie la primul muc scurs pe bărbie (ia te uităăă, rimează!).
Vă anunț de-acum că textul de mai jos e serios. N-am chef de glume pe subiectul ăsta și nici nu e de glumă.
La farmacie fiind, m-am surprins cu ochii atârnați de rafturile ticsite cu tot felul de cutiuțe și flacoane multicolore și mi-am dat seama că industria asta a medicamentelor e de-o parșivitate care dă fiori. Modul de prezentare al medicamentelor, paleta cromatică multicoloră, similară ca stridență cu cea a ambalajelor de dulciuri atârnate prin magazine, grafica, toate elementele concură la atragerea clientului. Industria farmaceutică se folosește într-o măsură covârșitoare de psihologia culorilor, aceea care ne face să asociem o anumită culoare cu un gust sau o textură anume. Ca exemplu, somonul roșu intens e preferat celui roz tern, palid. Un copil va alege întotdeauna o bomboană colorată în detrimentul uneia albe sau gri. Singura problemă e că aici vorbim de medicamente, poate cele mai în măsură să fie prezentate, alături de țigări, în ambalaje din carton anost, cu un avertisment vizibil: „Atenție! Acesta este un medicament și poate dăuna grav sănătății.”
Anumite împrejurări mă aduc în contact cu diverse asemenea produse și mă pun în situația de a citi prospectele. Să fim bine înțeleși: e normal ca fabricantul să se ascundă în spatele avertismentelor privind reacțiile adverse ori efectele secundare. Legal vorbind, dacă iei o pastilă și vânezi după aia dragonul roz pe marginea terasei blocului, la 30 de metri înălțime, e strict problema ta: în prospect scrie că „acest medicament poate cauza halucinații cu dragoni roz precum și diminuarea percepției spațiale.” Cazi de-acolo și te faci praf, n-ai decât să dai în judecată constructorul că n-a pus gard la terasă.
La altceva vreau să mă refer aici. Prospectul unui medicament denotă o atitudine de completă nepăsare a fabricantului față de eventualele reacții adverse și față de consecințele acestora. Testarea medicamentelor se face statistic și nici o procedură de test nu poate acoperi TOATE situațiile, ce derivă din însăși natura infinit de diversă și de impredictibilă a organismului uman.
Dovada, recentă (în 2019, nota mea), o reprezintă retragerea de pe piața europeană a două medicamente celebre, ca să zic așa: Eurespal 80 mg comprimate cu eliberare prelungită și Eurespal 2 mg/ml sirop, indicate în tratamentul tusei şi expectoraţiei apărute în cursul afecţiunilor bronhopulmonare la adulţi (Eurespal 80 mg), precum și la copii și adolescenți (Eurespal 2 mg/ml sirop). S-a constatat că administrarea medicamentului poate duce la mărirea intervalului QT. Ca să înțelegem gravitatea situației: sindromul QT lung este o afecțiune congenitală caracterizată printr-o prelungire a intervalului QT pe electrocardiogramă și o tendință spre tahiaritmiile ventriculare, care pot duce la sincopă, stop cardiac sau moarte subită. Eurespal se comercializează din 1973 și până azi (în 2019, nota mea) s-au raportat cinci cazuri de interval QT prelungit în întreaga lume, la pacienți cărora le-a fost administrat. Eu spun că e vrăjeală. Nu există o evidență, la nivel global, a persoanelor care au făcut tratament cu Eurespal. Măsura retragerii acestuia a fost luată în urma „noilor rezultate ale studiilor non-clinice (pe inimi de cobai).”
Deci: a fost nevoie de 46 (patruzeci și șase) de ani pentru a depista un efect potențial letal al compusului activ din Eurespal, respectiv clorhidratul de fenspiridă. Repet: patruzeci și șase de ani. Câți oameni au murit „subit” de inimă în intervalul ăsta, la câți dintre ei decesul a fost provocat de efectul de mai sus, asta nimeni nu poate afla vreodată.
Vorbeam de prospect. La orice medicament, lista posibilelor reacții adverse este înspăimântător de lungă și, dacă ești mai slab de înger, teama că s-ar putea să faci infarct după ce iei o pastilă contra durerii de spate (zic așa, la nimereală) e atât de mare, încât doar efectul placebo e de-ajuns să-ți oprească inima, iar întrebarea vine firesc: de ce un analgezic – folosind exemplul ăsta – are o listă de contraindicații sau posibile reacții adverse ce depășesc net aria beneficiilor? Unde e logica aici? Poate esistă printre cititori farmaciști care să mă lămurească, dar nu cu retorică stufoasă, ci prin a+b.
V-am plictisit? N-ar trebui.
M-am întrebat de nenumărate ori de ce expresia „antibiotic cu spectru larg” a ajuns echivalentul frunzei de pătlagină de acum trei sute de ani. Lăsând la o parte automedicația, un adevărat flagel la ora actuală, cred că – și asta e opinia mea, aștept contraargumente avizate – orice antibiotic se poate elibera doar după determinarea capacității organismului de a tolera respectiva substanță precum și după efectuarea antibiogramei, pentru a determina rezistența microorganismului în cauză. De câte ori vi s-a făcut antibiograma înainte de eliberarea rețetei? Se merge pe premisa că o bacterie e o bacterie, dom’le, iar mutațiile genetice sunt mult mai rare decât în cazul virusurilor. O fi, dar să nu uităm că antibiotice putem găsi în produsele din carne, gârlă și, ca atare, microorganismele găsesc acolo un mediu cât se poate de prielnic pentru a se adapta la acțiunea antibioticelor. Și-atunci? Băgăm în noi substanțe de sinteză care ne afectează tot sistemul digestiv și la care, probabil, microorganismele pe care vrem să le stârpim sunt deja imune. Repet întrebarea: și-atunci?
Am pomenit de virusuri. La ora asta, virusul gripal e vedeta sezonului, monstrul care ucide fără discriminare, prezent în statisticile de pe orice post TV iar „victima nu a fost vaccinată contra gripei” a devenit laitmotivul oricărei știri de profil.
(Nota mea, decembrie 2024: de când cu „covrigul”, nu prea se mai moare de gripă, ci subit, pe stradă, în autobuz, la nuntă, la birou ori la cimitir – în ultimul caz măcar ești acolo unde trebuie. Și mor mulți TINERI, enorm de mulți. Statisticile OMS-ului – deci mincinoase – oferă niște cifre înspăimântătoare, așa că mă-ntreb cât de crâncenă e, de fapt, realitatea).
Vreau să vorbesc puțin de nebunia cu vaccinul antigripal, nu înainte însă de a face câteva precizări necesare.
Unu: nu preiau nici o informație vehiculată de pe internet de diverși, ci tot ceea ce voi spune este rezultatul unei documentări proprii, ca nespecialist, având ca surse materiale de profil, precum și o abordare oarecum logică a fenomenului.
Doi: s-ar putea să spun prostii, așa că vă rog să mă corectați dacă e cazul.
Așadar, virusul gripal este unul din cele mai adaptabile, oportuniste și maleabile din punct de vedere genetic. Capacitatea sa de a transcende barierele inter-specii e uluitoare, iar agresivitatea, extrem de ridicată. La intervale de aproximativ doi ani, virusurile gripale de tip A și B suferă anumite mutații care le fac de nerecunoscut de către sistemul imunitar, programat, prin vaccinările precedente, să recunoască formele anterioare. O dată la zece ani, tulpinile de virusuri de tip A ce afectează omul se recombină cu cele din regnul animal, iar rezultatul îl constituie noi tulpini, mai agresive și mai rezistente. Fără să mai detaliez, avem imaginea unor microorganisme care știu să lupte „inteligent” cu vaccinurile.
Spuneam mai sus de vaccinurile precedente, și e important. Vaccinul de anul ăsta, de exemplu, conține o tulpină inactivată de anul trecut sau de acum doi ani. Între timp însă, virusul a suferit o serie de mutații iar structura sa genetică actuală îi permite, probabil, să contracareze efectul vaccinului. Și-atunci? Ceva nu e în regulă aici. Vaccinul de anul ăsta e făcut din tulpina A de anul trecut, dar virusul de acum e deja tulpina B. Mă lămurește cineva cum mă ajută un vaccin din ăsta? Vaccinul pentru la anul va conține tulpina B, într-adevăr, dar poate că atunci va exista tulpina C, cu caracteristici diferite. Repet, poate spun prostii, dar așa reiese din însăși „elasticitatea” structurii genetice a virusului gripal.
Poziționarea industriei farmaceutice pe grila mondială a profiturilor, pe locul al doilea după industria pornografiei, e de-ajuns să facă orice om cu mintea limpede să ridice din sprâncene. M-aș hazarda să afirm că, statistic vorbind, industria farmaceutică e echivalentul modern al ghicitorilor în măruntaie de găină, ale căror predicții erau de genul „dacă nu așa, atunci sigur altfel!” Nu contest faptul că există medicamente de care depinde supraviețuirea unor bolnavi cronici, dar contest practicile cu totul nepotrivite în goana asta turbată după profit.
Ați văzut câte reclame la medicamente există? Ponderea acestora e undeva peste 70 la sută (a sărit de 80, nota mea). Ce nu e în regulă aici? Medici cărați pe la congrese sponsorizate de companiile farmaceutice, medici care umflă comisioane la medicamentele prescrise? Există cel puțin cinci tipuri de medicamente ce conțin ibuprofen, toate recomandate pentru aceleași afecțiuni, fabricate de firme diferite. Unde-i diferența? E ca și cum cineva ar trebui să aleagă o mașină din cinci identice, sigura diferență fiind culoarea cheii de contact. Concurență? Cum, după culoarea cutiei? Medicii s-au transformat în nimic altceva decât comis-voiajori, agenți de vânzări pentru companiile farmaceutice, contribuind la corupția unui sistem într-atât de corupt încât – da, mă repet – se află pe locul doi după industria pornografiei ca nivel de profituri!
Este o vorbă care spune că „industria farmaceutică nu creează tratamente, ci consumatori.” Așa e.
Mă opresc aici. Dacă ar fi după mine, companiile farmaceutice private nu ar trebui să existe, pentru că sănătatea cetățenilor reprezintă un obiectiv strategic, cu implicații în însuși viitorul unei națiuni.
Kismet!
Vreau să ne înțelegem corect: nu sunt împotriva tratamentelor medicamentoase, nici împotriva vaccinurilor. Vorbesc și dintr-o postură egoistă, a omului care n-a mers la medic vreodată decât pentru controalele regulamentare periodice. Nu am făcut niciodată un vaccin, nici măcar contra bolilor tropicale atunci când m-am dus în zonele respective. Sunt, însă, total împotriva medicației pentru profit și cred că educația fiecăruia ar trebui să includă și o autoanaliză riguroasă vizavi de nevoile reale atunci când vine vorba de pastile. Cred cu tărie că, dincolo de zestrea genetică, echilibrul e esențial în menținerea organismului în parametri.
„Noscere te ipsum” ar trebui să însemne ceva și să fie important.
16 comentarii la „Lăcomie la flacon”
Ai și nu ai dreptate. Dacă ar fi sa încep sa argumentez, am ajunge probabil la o discuție în urma căreia am rămâne probabil cu și mai multe intrebari. În general, atunci când tratezi pacientul ca pe un om bolnav nu ca pe o boala în sine, în cele 10-15 minute pe care le ai la dispoziție încerci sa îți amintești tot ce știi sau ai știut vreodată despre boala respectiva(ce o provoacă, cum se manifesta, cu ce se poate confunda și, evident cu ce se poate trata), sa le corelezi cu ce are omul din fata ta și sa iei o decizie, în care și experienta unor ani de practica își spune cuvântul. Și în care, după umila mea părere, numele fabricii producătoare a medicamentului este pe ultimul plan(legat de asta, îți spun din experienta ca omul din fata ta nu știe ce e ala ibuprofen, dar știe sigur ca pastila aia lunga și alba nu i-a făcut la fel de bine ca cea din ambalajul cu floricele roșii, și aici realizezi ca trebuie sa mai înveți câte ceva despre cum arata cele „n” tipuri de ibuprofen și cum e ambalat fiecare). Revenind, uneori, decizia ta poate sa nu fie dintre cele mai fericite și trebuie sa îți asumi asta, ceea ce presupune ca trebuie sa urmărești în continuare cum evoluează boala la omul din fata ta, nu sa uiți de el un secunda doi după ce a ieșit pe usa cabinetului, lucru care este posibil doar la anumite niveluri ale sistemului medical (cabinetele de medicina de familie și spitale) și de multe ori, datorita unei multitudini de factori, nici acolo.
Da, antibiograma este ideala, din păcate imposibil de realizat oricum și oriunde. În plus, sunt situații în care trebuie sa acționezi atunci și nu peste 3 zile când ai rezultatul. Ca ar trebui sa recoltezi mai întâi și apoi sa dai ce antibiotic crezi tu, urmând sa faci corecțiile de rigoare după primirea rezultatului e ideal, dar, din păcate, noi nu trăim într-o lume ideala. Personal, cred ca antibioticele nu sunt panaceu universal și își au locul lor, bine stabilit în tratament. Ca nu trebuiesc date la cel mai mic semn de strănut și, în nici un caz vândute și unui copil de 6 ani care vine și îți spune ție, farmacist care ar trebui sa știi ce sunt și ce indicații și limite au, m-a trimis mama sa îmi dați cutare medicament., și tu sa o faci cu seninătatea cu care tanti Floarea iti vinde o legatura de pătrunjel la colt de strada.
Cum spuneam, ar fi o discuție lunga și cu întrebări care nasc multe alte întrebări și puține răspunsuri. Dar da, ai perfecta dreptate cu Eurespalul, și e păcat ca a fost retras. Iar vaccinul, poate ca nu are tulpinile care circula în anul în care îl faci, dar sigur are o amprenta care nu lasă virusul sa acționeze extrem de agresiv și te lasă doar cu o zi doua de febra, un pic de tuse și un nas mai plangacios dar și aici sunt multe de comentat. Ca și cu proaspetele stufoase și aspectul cât mai comercial al medicamentelor, unde iarăși ma înclin în fata ta. Dar, e doar un post, care mie mi-a plăcut din prima, nu o dezbatere, asa ca ma opresc, spunând încă odată ca ai dreptate(multă, as zice eu) și nu ai.
O dimineața frumoasa, Radu!
Mi-a atras atenția fraza ta: „Dacă ar fi sa încep sa argumentez, am ajunge probabil la o discuție în urma căreia am rămâne probabil cu și mai multe intrebari.” Sensurile ei sunt surprinzătoare iar întrebarea mea e una singură: care este rolul real al statisticii în medicina modernă?
În rest, așa e: ai dreptate (multă) și nu ai.
Mulțumesc!
Răspunzând stricto sensu la întrebarea ta, în medicina modernă, medicină bazata pe dovezi, în care se pune tot mai mult accentul pe ghidurile medicale, cred că statistica are un rol important, uneori chiar foarte important, având în vedere rolul ei de predictibilitate. Și ar fi o greșeală sa nu o iei în considerare, dar, zic eu, să o treci cumva prin filtrul personal. Părerea mea.
Și nu o să mă lansez aici într-o expunere despre cum se realizează transpunerea matematica a unor cercetări ample, care implica întotdeauna timp și bani, sau despre intervale semnificativ sau nu statistic și altele de acest gen, din cel puțin doua motive. Unu, statistica medicala nu este punctul meu forte(îmi cunosc și recunosc limitele) și doi, subiectul incită la discuții destul de ample, extrem de complexe și, hai să zicem, puțin aride, chiar dacă sunt interesante și răspund puțin la unele din întrebările de care vorbeam. Dar(evident, întotdeauna exista un dar) sunt cateva componente statistice care pentru mine ridică niște semne de întrebare. Întotdeauna vorbim despre un eșantion reprezentativ statistic. Reprezentativ pentru ce sau pentru cine? Pentru că ceea ce este reprezentativ pentru un anumit areal geografic în condițiile unui anumit nivel de trai, factori greu de neglijat de cei care fac un studiu sau altul, s-ar putea să nu mai fie reprezentativ în alta parte a lumii. Și mai există acolo un factor statistic, pe care eu îl consider variabil: experiența.
Dar, una peste alta, rezultatele statistice pe de o parte stau la baza ghidurilor de practica medicală, extrem de utile și importante, iar pe de alta, se reflectă în modul în care sunt rezumate caracteristicile unui medicament, rezumate în acel „cearșaf” numit prospect care însoțește respectivul produs și care(fără nici o legătură cu subiectul), uneori sunt mult prea stufoase și pentru specialiștii în domeniu, darămite pentru pacientul care, statistic vorbind, real sau nu, descoperă brusc faptul ca îl încearcă toate acele multe efecte secundare. Spun asta din experienta ultimilor ani de practica, în care oamenii sunt mult mai dispuși sa dea un search pe Google înainte sa înghită o pastila. Și nu consider ca asta ar fi neapărat ceva rău, decât în măsura în care se ignora raportul risc beneficiu specific fiecărui bolnav în parte, raport care, de obicei, nu are nici o legătură cu statistica.
Si, evident dincolo de subiect, bună dimineața!
Și-atunci? Medicina personalizată, cum spune un cititor, mă tem că e o utopie, în condițiile în care unul din elementele esențiale ale ecuației statistice e profitul. M-am documentat puțin și am aflat care e costul fabricării unei pastile și prețul cu care se vinde pe piață. Nu o să inttu în detalii, dar e vorba de un tratament pentru hepatita de tip C. Diferența e enormă, cu două zero-uri în coadă. Unde începe și unde se termină goana după profit? Într-o interpretare extrem de simplistă, „scoatem medicamentul pe piață, estimăm profit de atât pe an iar dacă în timp apare un impact negativ, putem justifica retragerea lui prin noi teste”. Statistic vorbind, funcționează dar, cum spuneai, pe un eșantion limitat prin însăși natura lui. Mda. Creepy.
Teoretic ar trebui să spun nu ai dreptate, medicina e… medicina face… Din păcate, tot ce pot face e să îți dau dreptate, medicina personalizată este(încă) o utopie, și să încerc ca măcar acolo, pe bucățica mea, să fac tot ce pot, dincolo de statistici, interese financiare și multe altele în care se uită esențialul: cel care ar trebui să profite(din punct de vedere medical, nu altfel!) de pe urma banilor investiți în sistem e pacientul. Pentru care zerourile acelea înseamnă la fel de mult ca pentru producător, dar nu în sens pozitiv.
Da, creepy… într-adevăr…
O seară frumoasă, Radu!
Mulțumesc, la fel.
Îmi este greu să îți răspund pe scurt la acest articol, dar voi încerca. Punctual.
1. De la început trebuie să zic că ai dreptate, industria farmaceutică este o industrie, scopul ei fiind de a vine. Este una însă necesară.
2. Efectele adverse vor fi întotdeauna multe. Trecute în funcție de gravitate și de frecvența cu care apar. De câțiva zeci de ani, nu extrem de mulți, se face asta. Se trece orice reacție posibilă și observată. De ce? Acoperire legală.
3. Legătura dintre prelungirea intervalului undei QT a fost observată de mult timp la unii pacienți tratați cu Eurespal, dar legătura directă (cu valoare statistică!) a fost făcută abia acum. De ce? Din nou bani. Cazurile fiind rare, nu se justifica investiția și s-a apelat la termenul foarte des întâlnit și care va fi tot folosit: a se administra cu precauție. Faptul că a fost scos de pe piață în Franța și probabil se va scoate mie îmi pare și o manevră de afaceri. Din nou bani.
4. Antibiogramă ar fi necesară de fiecare dată (cu excepția pentru Streptococ, unde din fericire nu s-a constata încă nicio tulpină rezistentă la penicilină în vivo, așadar în acest caz, nu doar că nu este necesară, dar e pierdere de timp și resurse). Însă! Un rezultat îl obții abia după 48 de ore (cel mai repede), de aceea clinicianul trebuie să ia decizia pe baza datelor clinice: e timp să aștept? De obicei simptomatologia îndrumă spre un anumit patogen, există statistica și sunt cunoscute atât sensibilitățile la antibiotic, dar și rezistența naturala a fiecărui microorganism, de aceea de multe ori se impune începerea tratamentului înainte de a primi rezultatul antibiogramei. În România a devenit o problemă mare rezistența la Colistin, este foarte răspândită și se luptă mult împotriva ei. Cauza? Ceea ce spuneai că poți să intri în contact cu atibiotice și din alimente etc. Majoritatea producătorilor de lapte ung ugerul vacilor cu Colistin, pentru a nu se infecta de la mulgătorile automate. Consecința ți-am spus-o mai sus.
5. Vaccinul nu e este o armură care te face erou. Este normal să se pună pe piață vaccinuri făcute pentru o tulpină a cărei structură este deja cunoscută. Pe baza datelor, in funcție de zonă, se administrează un anumit vaccin, pentru o anumită tulpină. Ce se întâmplă. Apar anticorpi specializați. Este adevărat că virusul poate să sufere noi mutații, dar acestea nu îi modifică toate secvențele structurale. Așadar anticorpii proveniți din vaccin va recunoașe cu ușurință „noul” virus și îl va ataca. O persoană cu un sistem imunitar bun nu va avea probleme în a lupta împotriva acestui virus. Anticorpii din vaccin oferă un „boost” necesar persoanelor imunodeprimate (copii, gravide, bătrâni, bolnavi cronici).
Care se crede a fi soluția: medicina personalizată. Este un vis, o încercare. Se practică în anumite clinici din America, un fel de testare, dar deocamdată este foarte scump să o poți implementa mondial. Are ca scop înlocuirea medicinei de azi, bazată pe evidențe, cu cea țintită pe caz. Fiecare persoană, organism reacționând diferit la boală, la tratament. Și să nu uităm că orice descoperire, fie că e tratament, vaccin etc se face în „vitro”. În vivo reacțiile uneori surprind. Se merge pe ideea să fie la cât mai mulți la fel.
O altă soluție utopică de data aceasta: să existe doar cadre medicale bine pregătite, care să se țină mereu la curent și să aibă resursele necesare pentru a pune știința în practică.
Sper că m-am făcut înțeleasă și îți folosește intervenția mea. O zi minunată să ai! Și sănătate 😉
1. Scopul industriei auto e să vândă. Scopul industriei farmaceutice este să asigure tratamentele pentru diferite afecțiuni. A pune în balanță sănătatea și profitul, cum fac ei, reprezintă o atitudine aproape criminală.
2. Asta spuneam și eu: acoperire legală. Obiectivul primordial nu e să vindece, ci să se ferească de orice posibile consecințe în caz că o dau în bară. Și o cam dau.
3. De acord, însă doar la pacienții care au avut norocul, ca să zic așa, de a fi urmăriți ori s-au prezentat ei la medic, alarmați de simptome. Câți au făcut însă legătura dintre Eurespal și modificarea intervalului QT, în special dacă sufereau deja de o afecțiune coronariană? Dacă ne gândim la numărul de copii și adolescenți cărora li s-a administrat medicamentul iar eventualele simptome, dacă au fost, au trecut neobservate, aceștia au rămas cu o afecțiune coronariană din cauza căreia se vor afla în pericol mai târziu. Nu? Eurespal a fost retras de pe piața europeană, nu doar de pe cea franceză, ceea ce ne ajută să ne facem o idee despre gravitatea situației. Cât e de gravă în realitate? Nu cred că vom afla vreodată.
4. De ce nu ar fi timp pentru antibiogramă? Există vreo afecțiune potențial fatală în condițiile în care nu se administrează antibiotic în primele 48 de ore? Și dacă da, care e frecvența acesteia, statistic vorbind? Deși nu am legătură directă cu sistemul, cred că mai bine de 90% din afecțiunile susceptibile a fi tratate cu antibiotic nu au potențial letal în primele 48 de ore pentru că, tot statistic vorbind, majoritatea pacienților se prezintă la medic după acest interval. Și unde ne duce asta? Antibiograma costă bani. Din nou ajungem la bani.
5. De acord, parțial. Dar nu este adevărat că eficiența efectivă a vaccinului poate să atingă valori alarmant de scăzute din cauza mutațiilor virusului? Dacă e să ne luăm după literatura de specialitate, când două tulpini diferite infectează simultan o celulă și are loc recombinarea ARN, noua structură aduce după sine alt tip de proteine de suprafață, ceea ce implică un răspuns imunitar mai scăzut sau chiar foarte scăzut.
Și atunci unde e, de fapt, utilitatea vaccinului antigripal? Cum spuneam în text și așa cum subliniezi și tu, pericolul real îl reprezintă imunitatea redusă. Or, cei care mor „de gripă” au și alte afecțiuni, multe din ele cronice. Acestea se tratează, la rândul lor, medicamentos, dar principiile active din medicamente pot afecta, la rândul lor, sistemul imunitar care va ceda la impactul cu virusul gripal. Ne învârtim în cerc aici. Boost-ul oferit de vaccin e relativ, depinzând în mare măsură de starea sistemului imunitar. Mi se pare că toată situația asta aduce puțin a ruletă rusească.
6. Medicina personalizată e un vis, demnă mai curând de romanele lui Arthur Clarke, unde oamenii trăiesc într-o utopie în care banul nu mai are valoare. Câtă vreme vor exista săraci și bogați, se va muri pe capete din cauza unor boli ce ar fi trebuit să fie eradicate de mai bine de optzeci de ani. Și chiar dacă toată lumea și-ar permite un tratament personalizat, să nu uităm ramura întunecată a medicinei și farmacologiei: psihiatria. Unsprezece procente din copiii americani de peste 12 ani și douăzeci și trei la sută din femeile între 40 și 50 de ani iau antidepresive, și asta e statistica anilor 2005-2008! Câți oameni trăiesc în stadiu vegetativ, câți mor sau se sinucid din cauza psihotropelor, știe cineva?
În fine, psihiatria merită un text separat.
Cadre medicale bine pregătite or fi, dar câtă vreme se află la remorca marilor companii farmaceutice, tot degeaba. Așa că… sănătate, într-adevăr.
Am răspuns la subiect, încercând să ating întrebările pe care le-ai ridicat în articol. Subiectul fiind amplu, bineînțeles că răspunsul meu a fost un rezumat. Într-un comentariu nu am putut dezvolta mai mult sau nu am considerat că ar fi necesar.
Nu am făcut sofisme, nu am luat apărarea nejustificată nimănui. Teoria conspirației este la îndemâna oricui. Și la alegerea fiecăruia.
„Sfârșitul copilăriei” îmi pare a deveni realitate deja, chiar dacă metaforică.
În fine, într-adevăr de sănătate avem nevoie. Asta este cel mai important.
Sper ca acel sfârșit al copilăriei de care spui să fie, totuși o utopie, chiar și în plan metaforic, pentru că altfel nu știu cât de bine va fi de noi.
Nu-i nevoie să fii conspiraționist pentru a acuza industria farmaceutică de practici mai mult decât neortodoxe, e de-ajuns să consideri faptele concrete, documentate. Trecând informațiile prin filtrul fin al ridicolului tot rămân prea multe semne de întrebare la care nimeni nu pare să poată să dea un răspuns.
Eu am impresia că atunci când se pun întrebări în acest domeniu se așteaptă o simplă aprobare, nu se vrea cu adevărat un răspuns.
Eu am răspuns fiind în domeniu. Ca medic cred în știință și pot vorbi despre unele lucruri cu ușurință, dar având și niște limite, bineînțeles. Nu le știu pe toate și nu stăpânesc toate specialitățile, evident.
Lucrând o perioadă și în industria farmaceutică îmi permit să am propria mea imagine. Din nou mi se pare normal să fie așa. Din punctul meu de vedere este cât se poate de clar că la bază e o afacere, dar asta nu înseamnă că se exclude automat scopul final (sau inițial), acela de a veni în ajutorul oamenilor.
Da, este un subiect amplu și spinos, după cum am mai spus. Însă nu e atât de negru dracu pe cât se prezintă în ultima vreme. De asemenea, altfel am avea discuția asta față-n față, eventual la o bere. 🙂 În scris se omit multe lucruri ori pur și simplu se interpretează eronat anumite aspecte.
Sper că nu te-a deranjat intervenția mea. O zi faină să ai!
Depinde cine întreabă. Dacă te referi la adepții teoriei conspirației, probabil că da.
Referitor la intensitatea culorii negre a creaturii mitice, e discutabil, depinde cum privim lucrurile. Deși sună clișeic, sănătatea oamenilor nu ar trebui să fie o afacere. Dar, vorba ta, subiectul e mult dincolo de niște comentarii pe blog.
Tre să zic un banc pentru că fix acum l-am văzut și prea e la subiect:
„Când nu mă simt bine, mă duc la doctor, că trebuie să trăiască și el. Pe urmă cumpăr medicamente de la farmacist, că trebuie să trăiască și el. Apoi ajung acasă și le arunc, că trebuie să trăiesc și eu.”
😀 😀 😀
Maxim!
Da’ fix așa e.
Aceeași chestie am observat și eu și sunt total de acord cu articolul. Nu știam de Eurespal, însă acum vreo 2 ani am luat un antibiotic (parcă) și după ăla mi-a trecut tot cheful de a mai lua medicamente de orice fel. Așa rău m-am simțit după el am crezut că îmi iese inima din piept. Efectiv o auzeam cum duduie în piept. După prima pastilă am aruncat toată folia. Eu în general sunt omul împotriva medicamentelor.
Despre vaccin însă, am dus o luptă întreagă cu mama prietenului meu, care crede că vaccinul a salvat-o de la răceală anul ăsta, de parcă ar fi vreun erou. Sunt total împotriva lui, nu cred că cei ce au murit, au murit că nu au fost vaccinați, ci mai aveau ei și alte boli de care probabil nu știau, ori erau bătrâni și organismul le era mai slăbit.
Din păcate industria asta va fi mereu una profitabilă, pentru că oamenii vor cumpăra la fel cum au făcut-o până acum. Se lasă mult prea ușor păcăliți de reclame, gen alea cu alifii pentru picioare. Cum văd reclama cum fuga la farmacie, că doar după ce se vor unge cu crema minune o să poată din nou să alerge, fără dureri. Nu contează că în casă mai există deja 5 tuburi cu creme care fac aceeași chestie, desigur de la alte firme, poate asta de la reclama nouă e mai bună.
De asta farmacia s-a transformat în supermarket. Te atrage să intri, că trebuie să ai ceva probleme, nu? Mai au puțin și o să pună oameni-sandwich în fața intrării, să te tragă de mânecă înăuntru. Acum câteva zile am cumpărat o cutie de vitamina D (da, celebra vitamină D!) iar farmacista mi-a pus în față două cutii. La întrebarea mea, răspunsul a fost „A doua e cadou”. Serios, mă? Am lăsat-o acolo.
Medicamentele au ajuns să se vândă la promoție și nu întâmplător în farmacii găsești produse ce și-ar avea locul în altă parte, tocmai pentru că atunci când intri să-ți cumperi un șampon de pildă, poate ți se mai lipește mâna și de vreo cremă de-aia care, deși n-are efect, măcar miroase frumos.