„Am învins!!” Pe cine? (2)

Partea întâi poate fi citită aici

LATER EDIT: cei care citesc presa au observat, cu siguranță, tăcerea prudentă a acesteia din ultimele zile. Au dispărut „analizele” sofisticate și „analiștii-vedete” care țineau prima pagină până acum, au dispărut textele fulminante, nervoase, cu „dezvăluiri-bombă” locul lor fiind luat de articole generale, care se mulțumesc să sublinieze evidența și atât. Presa tace. Până și publicațiile „contra”, editorialiștii acestora, par că stau în expectativă, așteptând. Oare ce așteaptă?

Spuneam în prima parte că voi reveni cu câteva date mai concrete decât considerațiile generale, dar, înainte de asta (deci va fi o parte a treia), vreau să subliniez două lucruri care mie, unul, mi-au sărit în ochi ca un popă într-un bordel.

Primul ține de categoria No shit, Sherlock! și se referă la comportamentul lui George Simion în campanie și imediat după alegeri. Cei interesați de subiect știu, de-acum, de gafele absolut puerile făcute de acesta, gafe impardonabile indiferent de context: poziționări ambigui, joc dublu la nivel declarativ, bâlbe penibile, atitudini de copil răzgâiat etc. Nu voi insista pe ele. Ceea ce e de remarcat, însă, e retragerea imediată, nu suspectă ci de-a dreptul flagrantă a lui Simion după aflarea primelor rezultate ale alegerilor. Pentru orice om cu gândirea limpede, asta se numește BLAT. Plecarea sa precipitată la Cluj imediat după aceea, precum și vizitele repetate acolo anterior duc la legături strânse cu Grupul de la Cluj, camarila de bandiți care continuă să-și exercite influența asupra României. Nu voi insista, detaliile se găsesc în presă, dar voi spune atât: Șoșoacă, așa cum e ea, isterică, histrionică, deplasată, a avut dreptate de la bun început – George Simion e omul Sistemului, a fost dintotdeauna, iar prezența sa la alegeri a fost un plan pus la punct pentru a-l aduce la Cotroceni pe Nicușor Dan, a cărui candidatură a fost cunoscută și aranjată cu cel puțin un an înainte de alegerile din 2024.

O precizare: nu voi aborda consecințele în cazul în care Simion ar fi ieșit președinte, pentru că textul ăsta nu e un pamflet, iar Simion e un pamflet, cap-coadă.

Al doilea lucru e mult mai grav și se leagă de una din primele declarații ale lui Nicușor Dan, și anume „Suntem într-un context geo-politic complicat, cu război la graniță, cu un efort european… Trebuie ca România să se armonizeze cu statele europene pe toate chestiunile de securitate, inclusiv programul de reînarmare.”
Deși Greucenilor de tastatură li se scoală patriotismul de canapea la o astfel de declarație, mulți dintre ei aflându-se la mii de kilometri de România, deci, nu-i așa, în siguranță, vă atrag atenția că mai ales fragmentul de la final reprezintă semnarea actului de vasalitate economică și militară totale față de o Europă instituțională care se află, la nivel declarativ cel puțin, în pragul unui conflict deschis 1 la 1 cu Rusia – și vrea asta. Poate nu vorbim, neapărat, de un conflict militar, ci de unul economic ce va îngenunchea ceea ce a mai rămas dintr-o Europă cu economia la pământ, inundată de imigranți din care mai mult de jumătate sunt potențiali infractori, o Europă preocupată mai ales de binele homosexualilor și al imigranților decât de cel al propiilor cetățeni. Nu vă osteniți să mă contraziceți, pentru că e fix așa și doar un imbecil fără scăpare ar nega faptele care sunt vizibile cu ochiul liber.

Europa e izolată complet în acest moment, nu are aliați, nu are prieteni. Până și Coreea de Nord are prieteni și aliați, Europa nu. Pentru SUA, îngenuncherea Europei e un deziderat important în drumul lor spre o înțelegere cu Rusia, ca să nu mai vorbim de piețele asiatice. Negocierile dintre SUA și Rusia se fac peste capul Europei – pentru că administrația de la Washington nu e tâmpită: nu vrea război, ci bani. Blocul BRICS nu s-a format, așa cum crede majoritatea, pentru a contracara dolarul american, ci pentru a crea premisele unor punți comerciale peste capul Europei, care a fost condamnată încă de atunci. Desigur, declarațiile publice, oferite maselor, spun altceva. Europa a pierdut în relația cu China, a pierdut în relația cu SUA, cât despre relația cu Rusia, nici nu e cazul să mai discutăm. Spre deosebire, însă, de SUA, de blocul asiatic și de Rusia, Europa nu mai poate supraviețui singură, pentru că e la pământ atât economic, cât și social. Eventualele noi sancțiuni impuse Rusiei de către Bruxelles nu vor face altceva decât să împingă și mai mult Europa în prăpastie, dintr-un motiv foarte simplu: Europa nu va supraviețui fără resurse din exterior, iar Rusia e unul din furnizorii principali de astfel de resurse.

Revenind la declarația lui Nicușor Dan: despre ce „reînarmare” vorbim? România a cheltuit, deja, zeci și zeci de miliarde pe tehnică de luptă, de sol, aeriană, navală și, întotdeauna, fără excepție, în pagubă. Cazul fregatelor e celebru, nemaivorbind de avioanele F-16, cumpărate din Portugalia la mâna a cincea, fără contracte offset, deși oferte mult mai bune s-ar fi găsit fără probleme. Prin comparație, MIG-urile, retrase din serviciu, au fost parfum din punct de vedere comercial, cu toate că și acolo s-au făcut paraîndărături masive pentru retehnologizare. Ca o paranteză, oarecum amuzantă, avioanele F-16 ale României sunt la fel de inutile ca o lopată într-un eventual conflict aerian, prietenii știu de ce. Să spunem, însă, că peste tot în lume achiziția de tehnică militară nu se face fără ceva corupție la bază, e un fapt. Problema României, însă, e alta și anume implicarea directă în furnizarea de armament Ucrainei, în pofida faptului că România nu e implicată – sau n-ar trebui să fie – în conflict. Trenurile cu armament și muniție pleacă spre Ucraina unul după altul și sunt ușor de depistat: dacă ați văzut vreodată vagoane de marfă păzite de tipi în ținută de luptă neagră, înarmați la vedere, alea sunt. Știți de unde provine armamentul respectiv? Din achiziții făcute de România, plătite greu de români, oferite generos Ucrainei. Știți cât plătește Ucraina pentru ele? Zero, zilch, nada, nimic. România le dă pe gratis. Pe de-o parte le plătește, pe de altă parte le dă cadou. România nici măcar nu primește în contrapartidă ceapă ori zahăr ori altceva de la Ucraina: pe alea le importă și le plătește.

Industria de armament din România a fost pusă, deliberat, la pământ și e de-ajuns să vedeți ce spun cei de la Romarm despre asta. Ceea ce vrea Europa de la România, de fapt, e ca aceasta să cumpere armament din exterior, pe bani pe care tot Europa îi împrumută României, urmând ca aceasta să plătească inclusiv dobânzile aferente. E ca atunci când muncitorul locuiește în casa închiriată de la patron și cumpără totul din magazinele patronului – plus dobânzile, cum spuneam. Europa vrea să-și revitalizeze măcar o parte a industriei – cea militară – pe spatele României și o face cu mare succes. În timpul ăsta, prețurile cresc halucinant în România, banii de la buget se duc într-o gaură neagră și toată povara trece pe umerii cetățeanului care s-a resemnat cu ideea că trebuie să plătească 45 de lei pe o rotiță de cașcaval care-i ajunge două zile – dacă n-are copii. Românii – o mare parte a lor – au ajuns, din nou, să-și numere feliile de parizer.

M-am referit strict la achizițiile de tehnică militară, dar aceeași situație se regăsește în toate sectoarele economice. Din nou, nu vă obosiți să mă contraziceți: deficitul de cont curent al României e cel mai mare din Europa, adică România subvenționează, practic, industria și agricultura Europei în condițiile în care nu-și poate acoperi consumul și producția internă și, ca atare, cumpără totul din afară, pe bani mulți, după ce tot ea a subvenționat producția altora. Astea sunt fapte, vizibile fără probleme pentru oricine vrea să le vadă. Dacă BNR n-ar ține leul în frâu artificial, acesta ar fi făcut implozie demult, iar România ar fi intrat, efectiv, în faliment. O să ziceți că BNR face un lucru bun. Nu e așa. România e în moarte clinică din punct de vedere economic și ceea ce face BNR e s-o țină în viață artificial, nu pentru binele ei, ci pentru binele altor state care se hrănesc, practic, din asta.
E foarte ușor pentru cineva care se află în siguranță, la mii de kilometri, sau pentru cei cu venituri binișor peste medie să ignore realitatea, doar că life is a bitch și, când va veni scadența, nu vor fi afectați doar cei care câștigă mai puțin ci, printr-un efect cât se poate de logic, vor fi afectați toți. Toți cei din România, desigur, pentru că cei din afară își vor continua retorica imbecilă, pretinzând că e bine fără ca habar să aibă despre ce vorbesc.

Nicușor Dan, la nivel declarativ cel puțin, vrea să subordoneze total România nu Europei ca și construct, ci Bruxelles-ului, care are o agendă proprie, iar consecințele pentru români vor fi catastrofale, mult mai rele decât ceea ce se întâmplă acum. Încercați să faceți o disociere clară între constructul european și Bruxelles: cele două nu au nicio legătură. Dacă SUA cade la pace cu Rusia (și o va face) Europa va fi prinsă ca într-un clește între două entități care nu-i vor, nici pe departe, binele, ci dimpotrivă. Cum credeți că va reacționa Europa, în condițiile în care prioritatea ei sunt imigranții și homosexualii, în fața unui asemenea fapt? Va încerca să supraviețuiască prin parazitarea țărilor prea slabe pentru a se împotrivi, iar România e fix așa. Nici Bulgaria nu e în halul ăsta, ce să mai vorbim de Serbia, Croația sau Ungaria?
Dacă observați, Polonia a devenit mult mai importantă pentru Europa decât România, dintr-un motiv foarte simplu: României i se refuză statutul decizional, urmând să fie redusă la nivel de furnizor de resurse, nimic mai mult. Prin accederea la Cotroceni a lui Nicușor Dan, România a devenit, efectiv, o colonie franceză, similară cu cele din Africa – pe care Franța le-a pierdut.
O fi bine, o fi rău? De trei ori ghici!

(va urma)