ATENȚIE! TEXT SEMIOBSCEN, INTERZIS COPIILOR SUB 5 ANI – BĂNUIESC CĂ ĂȘTIA NU ȘTIU CE-I AIA PIZDĂ. SAU…?
Astăzi vom insista puțin pe cultură – că tot am vorbit mai anțărț de mircea-iubitorul-de-fetițe.
A fost odată un tip, îl chema Mihai Eminescu.
Nu știu dacă numele tipului e sau nu un mister pentru generația cu botu-n telefon, apița-n rucsăcel, care zburdă pe trotinete într-un vesel retard cognitiv, dar, oricum, tipul a fost un poet, adică a scris poezii (bă, pletosu’ ăla din spate, ai înțeles? că ai așa, o privire cam derutată… ce te-aș mai duce la tuns târâș…)
Mihai Eminescu ăsta e Simbolul Cultural al României – și culmea, n-a publicat la Humanitas și nu l-a cunoscut pe Tata Gabriel, Părintele-cărtărescului-iubitor-de-fetițe! Așa cevaaa…
Drept urmare, Tata Liiceanu, împreună cu gașca lui de băeți de băeți, s-a apucat să-l atace pe unde putea și are dreptate: cum să fii faimos fără să mă pupi în cur pe mine, mă?? Păi, tu știi cine-s io’? Io’ desființez Academia Română, mă! Ăia de la Nobel îmi mănâncă din palmă! Io’ decid cine-i faimos și cine nu, ai priceput?? Eminescu… auzi!
Că le convine unora sau nu, tipul ăla, Mihai Eminescu, a dat numele unor premii pentru ceea ce se numește, în ziua de azi, literatură. (nota mea: dacă nu e cu mircea, nu e literatură, da??)
În fine, să revenim la Pizda Ilenei Negrea.
Cine e Ileana Negrea? O… femeie… așa pare, cel puțin, dar na…
Pizda Ile… scuze, p-o-e-z-i-a Ilenei Negrea, „Pizda mea”, a câștigat Premiul Mihai Eminescu – Opus Primus, Botoșani, 2022. (de ce scriu de 2022 în 2025? pentru că voiam s-o fac mai demult, însă am uitat…)
P-o-e-z-i-a „Pizda mea” (repet, câștigătoare a premiului Mihai Eminescu – Opus Primus, Botoșani, 2022) sună așa:
Să stăm așa
În timp ce lumea asta
Se duce dracului
Cu virușii și ghețarii
Și animalele și planeta
Și chiriile și evacuările și șomajul
Și violența domestică și precaritatea
Încremeniți
Și perverși
Uitând de toate
Pizda mea e o mașinărie războinică
Care vrea să-și facă dreptate.
Sincer, nu mă duce mintea să fac o analiză a creației de mai sus, dar, desigur, vina e doar a mea, fiind eu un retrograd și un reacționar periculos, neadaptat la normele culturii moderne cărtăresciano-liicene, cea de ghenă.
Cred că Mihai Eminescu a evadat de mult din mormânt și a plecat, probabil, pe Saturn, să nu mai audă și să nu mai știe.
Ileana Negrea, doamna-cu-pizda, spune într-un interviu că scrie „ca terapie”. Băi, gura păcătosului n-a grăit niciodată un adevăr mai mare.
Scrieți, doamnă! Aveți nevoie de multă terapie.
Încercați și cu bărbați… dacă o fi vreunul dispus.
ADDENDUM: O altă… entitate nominalizată la același premiu Mihai Eminescu – Opus Primus a fost ceva numit Cătălina Stanislav, care spune așa: „… cele mai bune minți ale generației mele sunt și eu, așteptând să termini o bucată de pizza cu brânză unsuroasă/ ca să putem să mergem la tine în cameră și să nu ne futem”.
(fragmentul a fost preluat de pe blogul lui Lili Crăciun)
Ouch…!! Ăștia din Botoșani au ceva probleme? Le-au fugit femeile în munți, sau ce…?
Mișto ar fi ca astea două… ăăă… ăăă… astea două, na, să scrie o carte la șase mâini împreună cu Mircea, cel căruia îi plac copiii cărora le iese caca din fund. Vă dați seama ce-ar ieși de-aici, mai ales dacă ar fi publicată la Tata Gabriel? Lumpen-proletariatul cultural s-ar tăvăli pe jos în extaz, nu alta…
LATER EDIT: mi-a venit de dimineață ideea titlului pentru opera-la-șase-mâini de mai sus – EXCRETOR (aripa Always). E…? E…??
16 comentarii la „Pizda Ilenei Negrea”
Cred ca manelele prostituatelor astora au fost premiate ca un gest de bataie de joc la adresa lui Eminescu.
Cat despre „opera” ce ar putea iesi din mintea si mana celor trei, eu nu-mi fac mari sperante. Ar iesi ceva pornografie probabil gustata doar de cei amintiti de tine. 🙂
Mă tem că e mai mult decât bătaie de joc aici: cred că face parte din doctrina „euro-progresistă” de anihilare a ceea ce înseamnă identitate culturală. Dacă era doar bătaie de joc, ăia din juriu puteau fi luați la poceală, dar au respectat niște ordine, ca niște slugi disciplinate ce sunt.
Pornografie absconsă, în versuri albe și proză abstractă, cu damf de…
… mai bine mă opresc aici. 🙂
Da ai dreptate. Manelele alea au fost premiate pe baza de political corectness, nicidecum pe baza de talent. Fondurile primite pentru maculatura pe care o produc explica slugarnicia unora fata de politicile culturale venite de afara si avand tot felul de interese obscure feministe, lgbtq, progresiste, globaliste etc
P.S. Nu pot decat sa ma simt magulita ca dl Goe crede ca eu sunt un alterego al tau. Nu e putin lucru sa se creada despre mine ca as fi ditamai profesorul universitar. Sigur nu e magulitor pentru tine dar te vad cu simtul umorului si poate te amuza ideea. 😅
Clar da.
Haha!! Mi-a plăcut maxim asta! 😀
Mă simt măgulit că sunteți măgulită, dar nu sunt profesor universitar, e o coincidență de nume… 🙂 🙂
Oh, ce bine ca te amuza si ca esti.. cine esti. „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite…” 🙃
Eu, vazandu-ti cartile, am zis sa citesc putin despre tine, sa ma informez, sa vezi ca nu sunt o ignoranta. 😅
😀 😀 😀
N-o să găsiți prea multe despre mine pe internet, să știți. Fac eforturi maxime să nu ajung acolo cu detalii, altele decât cele care sunt, oricum, conjuncturale. 🙂
Si eu cred ca e de bun simt sa nu cotrobaim aiurea in viata oamenilor si ca trebuie sa le respectam granitele.
Ramanem atunci asa cum vrem, tu, scriitor de carti si blog si eu.. un lup. 🙃
🙃
Cred ca, orice relatii, legaturi, atasamente si dependente devenite obsesii, viciaza si/sau înnobileaza fiinta inteligenta, rational-sentimentala, însa, paradoxal, toate acestea duse spre extrem, dauneaza grav sanatatii, mai ales sanatatii sufletesti si mintale.
Multa sanatate si magica binecuvântare acum, în prag de sarbatoare.
P.S. „* Când vezi câtă lume o ia razna, te întrebi dacă nu cumva tu ești cel rătăcit.” (Petru Racolta)
„Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
„L-ai şi văzut, i-a zis Isus, „şi Cel care vorbeşte cu tine, Acela este.”
„Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat. Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi.”
Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!”
„Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem.’ Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne. (Ioan 9)
Și ție la fel, Iosif.
Eu cred, Radu, că există o întreagă industrie a bluff-ului estetic, o iscusită escrocherie în care se specializează unii „artiști” ca să-și ascundă lipsa totală de talent, de inspirație, de viziune, de personalitate și, mai ales, de cunoștințe teoretice de bază pe care le ignoră din lene, îngâmfare, impotență mintală.
Poetesele astea care epilează pizda de metaforă și dau cu ea în populație crezând că șochează auditoriul prin brutalitatea cuvântului calp.
Aș invita o poetesă de-asta să scrie mai întâi niște catrene „banale”, cu rimă încrucișată, împerecheată, îmbrățișată, cu metrică perfectă, să scrie niște poezie plicticoasă și demodată și, abia după aia, să-și pizduiască cititorii în vers alb, cât vot pofti.
Trăim într-o epocă a superlativelor răcnite, în care aproape orice este „cel mai/cea mai”, consumatorul – fie el de produse, știri sau cultură – trebuie ținut cât mai mult în priză, „șoc!!” sau „bombă!!” sau „incredibil!!” au ajuns apelative pentru orice banalitate și nu e de mirare că și în domeniul ăsta s-a ajuns ca fiecare „autor” să vrea să șocheze mai mult decât precedentul. Eroticul a devenit pornografie, pentru că nimeni nu mai are timp pentru erotism – treci la aparat, că avem treabă după aia! Nemaivorbind de faptul că unii au ajuns să-și reverse propriile frustrări într-un act public…
Arta acceptată „oficial” a ajuns să fie apanajul unor dereglați mintal, altfel nu se pot explica anomaliile de tot felul, de la expoziții la care nu ți-ai duce copilul, până la producții scenice și literare care trec de grotesc și ajung în zona patologicului.
Sună banal, probabil, însă Lumea a înnebunit și și-a pierdut direcția, sensul și reperele. Urletul a devenit artă, frustrările personale – inspirație. Se numește „progresism”.
O prietenă din State mi-a povestit că fiu-său, în clasa a patra, a fost suspendat de la cursuri pentru că, văzând un creion negru căzând de pe banca unui coleg, a spus „Creionul ăla e negru, deci nu e rasist.” Motivația suspendării a fost formulată astfel: „a atribuit caractere de rasă unui obiect care nu le avea” și ai cuvântul meu că nu e cioacă, e pe bune.
Tot pe puști l-a atacat un coleg negru și ăsta s-a lăsat bătut, pentru că dacă l-ar fi lovit, AR FI FOST ARESTAT pentru „ură de rasă”. În clasa a patra.
În Michigan poți fi arestat și condamnat pentru viol pe bază de vorbe, fără investigații medicale – și, din nou, nu e glumă.
Lumea nu știe ce se întâmplă în realitate și nici n-o interesează, pentru că dacă ar ști, haosul și furia ar fi totale.
O să-ntrebi, probabil, care-i legătura cu psihopații de la noi care se cred „artiști”. Și ei merg odată cu curentul general care dezavuează bunul-simț. Matematica e rasistă, baletul e apanajul albilor exploatatori, sistemul de numerație e rasist și asta n-o spun eu, ci universități de anvergura Oxfordului.
Au interzis producții ale unor autori ruși pentru că Putin a atacat Ucraina. Lumea alunecă într-un absurd care, altădată, ar fi necesitat tratament într-o celulă capitonată, probabil și totul se ideologizează, totul se leagă de politic, de „progresismul” care interzice spectacole, cenzurează cărți, dărâmă statui, aruncă pe tablouri cu vopsea ori cu supă.
Individele astea – și mulți alții ca ele – care „epilează pizda de metaforă” (excepțional!!) nu fac altceva decât să urmeze gândirea asta dementă – dar să știi că nu pe ele le condamn. Ele nu fac altceva decât să zbiere că nu sunt băgate-n seamă așa cum ar vrea, e urletul maimuței în călduri care nu-și găsește mascul.
Pe cei care le încurajează și le promovează, însă, i-aș anihila profesional.
Ca să nu mai vorbim de asocierea lui Mihai Eminescu cu dejecțiile panaramelor ăstora.
Am uitat să menționez un lucru: marketingul.
Există o disperare de a fi băgat în seamă și validat, pe principiul „nu contează ce spui despre mine, câtă vreme îmi scrii numele corect”. S-a ajuns până acolo încât și o înjurătură e un element de marketing, pentru că incită curiozitatea altora. Mulți trăiesc doar pe seama imaginii proprii, dar dacă îi lași singuri, nebăgați în seamă, devin depresivi și se scufundă ca Titanicul.
Începând de la tăntălăii care-și pun pe feisbuc ori dracu’ știe unde poze „de la greci” cu nevasta și plodul pe plajă, sau cu farfuria de mâncare în față și până la redușii mintal care se cred „artiști”, oamenii au nevoie de recunoaștere din partea altora, pentru a se justifica pe sine față de ei înșiși.
Știi câtă reclamă i-am făcut eu Ilenei Negrea prin materialul ăsta? 😀 Dacă ți-aș arăta graficele la pagina asta, te-ai cruci, nu alta. În mintea aia a ei, se bucură, iar alții ca ea pun botu’.
Marketing, frate!
/* cenzurat */
Las și eu asta aici:
https://opozitie.eu/2020/tendinte-in-evolutia-poeziei-moderne/
A doamnei ăsteia e mai lungă… 😀