ATENȚIE! TEXT SEMIOBSCEN, INTERZIS COPIILOR SUB 5 ANI – BĂNUIESC CĂ ĂȘTIA NU ȘTIU CE-I AIA PIZDĂ. SAU…?
Astăzi vom insista puțin pe cultură – că tot am vorbit mai anțărț de mircea-iubitorul-de-fetițe.
A fost odată un tip, îl chema Mihai Eminescu.
Nu știu dacă numele tipului e sau nu un mister pentru generația cu botu-n telefon, apița-n rucsăcel, care zburdă pe trotinete într-un vesel retard cognitiv, dar, oricum, tipul a fost un poet, adică a scris poezii (bă, pletosu’ ăla din spate, ai înțeles? că ai așa, o privire cam derutată… ce te-aș mai duce la tuns târâș…)
Mihai Eminescu ăsta e Simbolul Cultural al României – și culmea, n-a publicat la Humanitas și nu l-a cunoscut pe Tata Gabriel, Părintele-cărtărescului-iubitor-de-fetițe! Așa cevaaa…
Drept urmare, Tata Liiceanu, împreună cu gașca lui de băeți de băeți, s-a apucat să-l atace pe unde putea și are dreptate: cum să fii faimos fără să mă pupi în cur pe mine, mă?? Păi, tu știi cine-s io’? Io’ desființez Academia Română, mă! Ăia de la Nobel îmi mănâncă din palmă! Io’ decid cine-i faimos și cine nu, ai priceput?? Eminescu… auzi!
Că le convine unora sau nu, tipul ăla, Mihai Eminescu, a dat numele unor premii pentru ceea ce se numește, în ziua de azi, literatură. (nota mea: dacă nu e cu mircea, nu e literatură, da??)
În fine, să revenim la Pizda Ilenei Negrea.
Cine e Ileana Negrea? O… femeie… așa pare, cel puțin, dar na…
Pizda Ile… scuze, p-o-e-z-i-a Ilenei Negrea, „Pizda mea”, a câștigat Premiul Mihai Eminescu – Opus Primus, Botoșani, 2022. (de ce scriu de 2022 în 2025? pentru că voiam s-o fac mai demult, însă am uitat…)
P-o-e-z-i-a „Pizda mea” (repet, câștigătoare a premiului Mihai Eminescu – Opus Primus, Botoșani, 2022) sună așa:
Să stăm așa
În timp ce lumea asta
Se duce dracului
Cu virușii și ghețarii
Și animalele și planeta
Și chiriile și evacuările și șomajul
Și violența domestică și precaritatea
Încremeniți
Și perverși
Uitând de toate
Pizda mea e o mașinărie războinică
Care vrea să-și facă dreptate.
Sincer, nu mă duce mintea să fac o analiză a creației de mai sus, dar, desigur, vina e doar a mea, fiind eu un retrograd și un reacționar periculos, neadaptat la normele culturii moderne cărtăresciano-liicene, cea de ghenă.
Cred că Mihai Eminescu a evadat de mult din mormânt și a plecat, probabil, pe Saturn, să nu mai audă și să nu mai știe.
Ileana Negrea, doamna-cu-pizda, spune într-un interviu că scrie „ca terapie”. Băi, gura păcătosului n-a grăit niciodată un adevăr mai mare.
Scrieți, doamnă! Aveți nevoie de multă terapie.
Încercați și cu bărbați… dacă o fi vreunul dispus.
ADDENDUM: O altă… entitate nominalizată la același premiu Mihai Eminescu – Opus Primus a fost ceva numit Cătălina Stanislav, care spune așa: „… cele mai bune minți ale generației mele sunt și eu, așteptând să termini o bucată de pizza cu brânză unsuroasă/ ca să putem să mergem la tine în cameră și să nu ne futem”.
(fragmentul a fost preluat de pe blogul lui Lili Crăciun)
Ouch…!! Ăștia din Botoșani au ceva probleme? Le-au fugit femeile în munți, sau ce…?
Mișto ar fi ca astea două… ăăă… ăăă… astea două, na, să scrie o carte la șase mâini împreună cu Mircea, cel căruia îi plac copiii cărora le iese caca din fund. Vă dați seama ce-ar ieși de-aici, mai ales dacă ar fi publicată la Tata Gabriel? Lumpen-proletariatul cultural s-ar tăvăli pe jos în extaz, nu alta…
LATER EDIT: mi-a venit de dimineață ideea titlului pentru opera-la-șase-mâini de mai sus – EXCRETOR (aripa Always). E…? E…??
