N-o spun eu, o spune Ministerul de Interne, Direcția Securității Statului, Securitatea Municipiului București, Serviciul 1, prin Raportul „privind încadrarea informativă a cetățenilor care se deplasează în Australia cu ocazia Olimpiadei Internaționale de Matematică”.
Ce spunea Securitatea despre Nicușor Dan:
– Nicușor Dan „manifestă dorința de colaborare și aptitudini în acest sens.”
– Nicușor Dan „s-a prezentat la întâlnirile planificate, cu regularitate și a fost prelucrat corespunzător.”
– Nicușor Dan „s-a prezentat la întâlnirea programată și a furnizat o notă informativă cu valoare operativă pe linie de securitate care a dus la retragerea avizului de deplasare pentru Barcau Mugurel Alexandru, din Craiova. El a oferit note de interes în ceea ce îl privește pe Cocorada Sorin, profesor la lic. industrial Radu Negru din Făgăraș.”
– Nicușor Dan „a manifestat o ură față de Vasiu Adrian, cu care se afla în concurență la concursurile de matematică.” (un adevărat bărbat, nota mea) „El a furnizat un număr de două note informative referitoare la Vasiu Adrian, notele fiind fără valoare informativă deosebită.” (a turnat și incompetent, doar-doar l-o compromite pe respectivul, nota mea)
Nicușor Dan, fostul-viitor președinte al României, a fost un turnător și este și acum.
Atunci îi turna pe alții la Securitate, acum toarnă România la DGSE (SRI-ul francez) și la palatul Élysée.
Cât de jigodie poți să fii, Nicușor Dan, nemernicule?
Click pe imagini pentru a le vedea mărite


Sursa document: Sorin Roșca Stănescu
Cum ți se pare ce-ai citit? (nu da 1 doar pentru că nu mă simpatizezi... ăsta se numește retard sever... 🙂 )
4.7 / 5. 62
28 de comentarii la „Nicușor Dan a fost turnător la Securitate. Și i-a plăcut.”
/* cenzurat */
Tic-tac, îți trece timpul.
/* cenzurat */
Timpul nu exista, e imaginar, însa spatiul este timp… atemporal.
Totusi uitam ca securitatea racola si adulti si adolescenti cu metode sinistre de amenintare si manipulare. Cred ca majoritatea informatorilor nu erau voluntari, erau obligati sa participe la jocul murdar al mafiei securiste si in timp ce incercau sa nu faca rau altora, se chinuiau sa-i multumeasca pe criminalii secu cu informatii inofensive. Doar ca bestiile nu se multumeau cu atat si treceau la tortura psihica: „daca nu vorbesti o sa ramana ai tai fara serviciu si o sa ajungeti muritori de foame. Cineva o sa-ti violeze mama si sora!” Imagineaza-ti cum e sa fii adolescent de 17 ani sau tata sau mama si sa te abordeze bau-baul securist cu astfel de amenintari.
Sa nu uitam nici dosarele inventate unora cu scopul sa-i compromita si sa-i desfiinteze in cazul in care respectivii ar fi devenit o amenintare.
Marian Munteanu este un astfel de exemplu. Un martir!
Nu, securitatea nu trebuie crezuta pentru ca a ucis, a mintit si a amenintat si si-a urat si dispretuit mereu poporul.
Securitatea trebuia sa aiba soarta Ceausestilor nu sa traiasca bine-mersi continuand sa semene dezbinare intre noi ca sa ne stapaneasca si ei si urmasii lor.
Fără să vă contrazic, una din particularitățile sinistre ale sistemului era acuratețea rapoartelor, pentru că fiecare dorea să fie acoperit în caz de ceva.
Documentul menționează clar atât dorința lui Nicușor Dan de a contribui informativ, cât și faptul că a dat note informative care au adus prejudicii unor persoane.
Nu cred că e ceva discutabil aici: Nicușor Dan a fost turnător la Securitate, activ, pregătit informativ.
Au fost destui care, racolați fiind, n-au trimis în viața lor o notă informativă, chiar dacă au suportat, uneori, consecințele. Nicușor Dan a făcut-o voluntar.
Legat de Marian Munteanu, sunt foarte interesante legăturile lui cu Virgil Măgureanu și cu o anumită firmă de trafic de tehnică militară supervizată de SRI în zilele acelea.
Da, Marian Munteanu a fost un martir, până la un punct.
Posibil ca Nicusor sa fii fost colaborator pe bune dar personal nu mai vreau sa cred nimic din ce spune gruparea criminala care e securitatea. Nici adevarul nu mai are valoare de adevar daca vine din gura lor.
Ei acuzand mereu nu fac decat sa mute atentia de la ei la altii. Iadul sunt mereu ceilalti.
Pe Marian Munteanu eu il pastrez in suflet ca icoana. Chiar daca e adevarat ca ar fi avut legaturi cu Magureanu, eu il inteleg. Toata nebunia ce a urmat Revolutiei si Universitatii probabil l-a scarbit, (nerecunostinta oamenilor, acuzele, minciunile) si a ales sa.. supravietuiasca.
Nebunie e puțin spus, deși nebunia de-atunci părea ceva mai rațională decât cea de acum.
Marian Munteanu a fost un simbol și a avut decența să rămână unul, ceea ce nu li se aplică nici uneia din reptilele de acum. Bine, nu că ăștia de-acum ar fi fost vreun simbol vreodată…
Vorbind despre securitate, ma gandeam ca s-a scris despre ei, ca organizatie, despre rolul lor in stat dar ar fi interesant si sa iei una bucata securist sau mai multe bucati (de preferat persoane reale) si sa-i faci personaje de roman. Sa fie descrisi in cotidian cu familia lor, in societate, in relatia cu victimele lor. Sa le fie creionat profilul psihologic, cum gandeau si simteau in legatura cu jobul lor in care distrugeau destine si vieti de oameni a caror singura vina era dorinta de a fi liberi.
Poate te gandesti tu, Axel, odata, candva, sa scrii despre ce am zis mai sus. 🙂
Interesantă idee. Cu o abordare puțin neconvențională, ar putea ieși ceva inedit.
Oricum, mi-ați dat o idee pentru un material. 🙂
/* cenzurat */
Ma bucur sa aud ca te atrage ideea doar ca mi-as dori tare mult sa nu-i faci prea umani pe secucomunisti ca nu erau. O buna parte din scriitori creioneaza portrete de ticalosi indulcindu-le faptele si prezentandu-i ca pe niste personaje complexe ce trec printr-un proces psihologic in care isi pun intrebari de etica si morala legate de raul pe care-l fac altora.
Eu cred ca majoritatea ticalosilor nu au remuscari (vezi tortionarii), eventual le mimeaza daca se cere.
P.S. M-as bucura totusi sa stiu ca unii penali regreta faptele mizerabile.
Am vazut ca unii chiar o fac dar, din pacate, trec la alte extreme, devin habotnici si infiereaza tot ce tine de omenesc. Chiar cunosc un caz ce se afiseaza pe internet. Un fost interlop a devenit religios aproape peste noapte ce tuna si fulgera impotriva a tot ce i se pare lui o impietate fata de Dumnezeu. Un preot ecumenic este un eretic, o femeie cu parul lung este o desfranata. 🙂
Remușcări poți avea după ce greșești o dată, foarte tare, nu după ce „greșești” ani întregi, în fiecare zi. Nu era, cumva, cu câțiva ani în urmă, Alexandru Vișinescu, fostul comandant al lagărului Râmnicu Sărat, cel care, la o respectabilă vârstă, l-a pocnit pe un ziarist, deranjat fiind de întrebările acestuia? Îmi aduc aminte filmarea, cred că el era și îmi aduc aminte că m-am minunat de ce „dreaptă” rapidă avea, se vedea limpede experiența.
În privința foștilor torționari, n-am încredere nici măcar de-aici până la ușă, vorba aia, iar „convertiții” sunt cei mai răi. E la fel ca la foștii alcoolici care trec dintr-o extremă în alta din cauza frustrărilor și pentru că le e frică de o „alunecare”, nu din alt motiv.
Nu cred că indivizii ăia rulează vreun proces psihologic complex legat de etică. Cunoașteți experimentul lui Zimbardo, din 1971? Ideile principale sunt aici: https://www.simplypsychology.org/zimbardo.html și cred că spun totul.
Uite-l pe preotul acela, Calciu: vorbește frumos – așa am auzit – dar ce-i în el, în realitate, nimeni nu poate ști. Poate e doar teatru, poate nu. România e o țară formată din oglinzi și fum, nimic nu e ce pare.
Da, am citit si legat de experiment a fost creata si expresia Efectul Lucifer ce se refera la modul in care oamenii buni devin rai. Expresia a aratat cum indivizii, adoptand o mentalitate „noi si ei”, pot fi coplesiti de rau daca fac parte din sisteme sociale malefice si trec la torturi, cenzura si incalcari ale vietii private a oamenilor. Expresia mai spune si ca oamenii sunt in mare masura modelati de rolurile care le sunt atribuite sau pe care si le aleg.
Totusi, in parintele Calciu eu cred. El a trecut prin experimentul Pitesti, mult mai teribil decat Stanford mai ales ca a fost de-adevaratelea.
Homo homini lupus, chiar dacă expresia s-a demonetizat de mult ce-a fost folosită, nu?
L-am dat pe Calciu ca exemplu doar pentru că, întâmplător, mi-am adus aminte de el dintr-o discuție cred, mai demult. Nu-l știu pe tip decât din auzite și doar tangențial ori contextual.
Haha, apropo de expresia amintita de tine, imi place sa cred ca animalul meu totem, spiritual, este lupul. Nu stiu daca el m-a ales pe mine asa cum l-am ales eu pe el dar imi place sa cred ca a facut-o. 🙂 Este animalul care ma fascineaza intr-un fel greu de descris.
Posibil si sa fi facut o obsesie pentru el si sa nu-mi dau seama. 🙃
Mă gândesc că e, totuși, în alt context. 🙂
Referitor la parintele Calciu chiar mi-ai adus aminte ca de mult mi-am tot zis ca o sa citesc mai mult despre Sfintii inchisorilor. Sunt multe marturii despre patimile lor din inchisorile comuniste dar despre cele mai groaznice s-au spus si s-au scris putine. Din cate stiu doar Paul Goma a avut si dragostea si intelegerea si curajul necesar sa puna pe hartie suferintele lor. Patimile dupa Pitesti se cheama cartea lui.
L-am citit pe Paul Goma cap-coadă și cred că e nu doar un scriitor excepțional, ci un scriitor care se scrie pe el însuși – specie rară.
Da, lupii nostri, ai mei si ai tai, sunt diferiti. 🙃
Ca ziceai de greseli repetate, ai dreptate. A gresi e omenesc dar a insista in greseala e diabolic.
La aparitiile lui Visinescu si Ficior nu m-am prea uitat ca mi-a fost sila. Mi-a fost sila de ei si de cei au regizat spectacolul cu doi tortionari aflati cu un picior in groapa. Au hotarat sa-i sacrifice pe astia doi ca sa-i acopere pe restul sutelor de calai.
Da, îmi dau seama. 🙂
Cam așa se face, se folosesc dume de presă și perdele de fum – și prind la marele public…
Nu vă înțeleg deloc. Materialul la care faceți referință a fost dovedit ca fiind fals. Lipsa diacriticelor, nume asociate greșit și alte amănunte care nu conving pot fi găsite la o căutare cu google. Cui prodest? Ce vă supără. de fapt?
Aveți răbdare, amintiți-vă de Băsescu.
Dar pe dvs. ce vă supără?
Axel.
Ma minunez cu cata siguranta va pronuntati cu privire la Nicusor Dan precum ca ar fi fost turnaor .Ati publicat si niste documente despre care se zice ca sunt contrafacute . Iata :
„Pretinsul raport al Securității din 1988 care susține că Nicușor Dan ar fi fost colaborator a ajuns și în redacția G4Media.ro, care a consultat o serie de specialiști pentru a stabili în ce măsură ar putea fi vorba despre un document autentic. Sursele consultate de G4Media.ro au indicat o serie de neconcordanțe și au ridicat semne de întrebare în ce privește stilul redactării, lipsa diacriticelor nespecifică pentru perioada respectivă și faptul că nu exista Serviciul I așa cum apare pe document, ci 110. În plus, cei doi ofițeri menționați pe ultima pagină nu au avut legături cu problema învățământ, ci cu problema legionarilor. Indicativul care se ocupa de învățământ era 140”
Dar ,de , nu pot sa va contrazic intru-totul deoarece banuiesc ca stiti mai bine decat mine cum sta treaba cu securitatea si cu cei care ieseau/ies din tara cu diverse treburi, mai ales cei a caror profesie era/este de natura sa iasa des din tara. Bunaoara pilotii de avioane. Chiar asa : v-ati citit dosarul ? Ma gandesc ca ati trecut cu bine de filtrul securitatii , in sensul ca v-a prelucrat ( bine) si pe dvs cred ca in acelasi mod ca pe Nicusor Dan.
Cum i-am răspuns și d-nei V. Albina: aveți puțină răbdare.
În ce privește supozițiile dvs. vizavi de mine, argumentul dvs. nu argumentează.
Procedați pur românește, pe principiul „ba tu!” sau „și tu!”. Unde e relevanța?
/* cenzurat */
Axel ,
Eu v-am intrebat (doar )pentru ca este la mintea cocosului… asa cum sunt banuiti capitanii de nave ca ar fi colaborat cu securitatea , de ce n-ar fi si aviatorii ? Faptul ca pomenti de” principiul ” acela , dupa pararea mea, aproape ca v-ati autodenuntat.
P.S. Deoarece comentariul meu a ramas in casuta am facut vreo doua corectari (omisiuni de litere)si il trimit din nou, avand rugamintea sa-l scoateti de la moderare doar pe acesta. Multumesc.
Despre ce „autodenunț” vorbiți? Ce-am spus eu și ce concluzii trageți dvs.? Vorbim în paralel aici, sau ce?
Știți care e marea diferență aici? De fapt, sunt două: una, numele meu nu-l veți găsi nicăieri în contextul ăsta – sunteți liberă să-l căutați intensiv – și doi, eu nu candidez la nimic.
Plus că nu știți nimic despre mine – în locul dvs. aș fi atent ce afirmații fac. E un sfat, nu altceva.