TEXTE PE FAȚĂ
Zic ce-am de zis

CONȚINUT 100% ORIGINAL, NEINFECTAT DE „AI”

Răspuns pentru d-na Stely


Cum ți se pare ce-ai citit? (nu da 1 doar pentru că nu mă simpatizezi... ăsta se numește retard sever... 🙂 )

4.9 / 5. 16

Copyright și alte rahaturi: puteți prelua orice scris de mine, dacă aveți chef, dacă vreți să menționați sursa, bine, dacă nu, nu, să fiți sănătoși.
Pentru alte lămuriri, aveți aici niște „termeni”.

Share this:

Comentariile vor apărea după ce vor fi aprobate manual și, uneori, din motive obiective, poate să dureze chiar și două zile până ajung la site.

17 comentarii la „Răspuns pentru d-na Stely”

  1. Ca om, Cartarescu este un jeg ce a dat in Eminescu in cel mai josnic si ordinar mod posibil in cardasie fiind cu alte jeguri de teapa lui si sub orchestratia lui plesu, alt jeg.
    In cele mai multe interviuri date afara Catranescu cleveteste ca ultima toapa despre cat de distrusi si de rasisti sunt romanii, despre cat de jalnica e Romania. Chiar am citit pe undeva, la altii, ca e vazut ca unul ce-si uraste tara. Mi-e o scarba imensa de individul asta, un neterminat mustind de ura impotriva a tot ce-i romanesc si ca nu este accepat de o parte din romani si ca nu-i sunt acceptate mizeriile la adresa noastra. Tare as vrea sa-l intalnesc odata sa-l scuip macar!

    Răspunde
    • Există o „modă”, dacă ați observat, în special printre „progresiști”, să denigreze tot ceea ce ține de clasicii culturii, iar Eminescu e, cred, cel mai lovit din punctul ăsta de vedere. Nu știu cât e convingere, cât e îndoctrinare și cât e pur interes în atitudinea ăstora – probabil un amestec din toate trei.
      Dacă nu mă-nșel, Angela Gheorghiu a spus despre Enescu niște lucruri care ar lăsa cu gura căscată orice om cu mintea întreagă, dar la ea, cred, e vorba de dispariția treptată din peisaj ca vedetă și de natura ei conflictuală.
      Indiferent că-ți place ceva sau nu, nu poți denigra public cultura țării tale și pe exponenții acesteia, dar gașca de la fostul GDS o face constant. Banii vorbesc, nu-i așa?

      Răspunde
      • Cred ca in atacul la Eminescu e vorba de orgolii si de razbunari.. istorice. De ce sa fie Eminescu personalitatea culturala absoluta, de ce sa nu fie vreun impostor cacartarescu? „Un mititel lustruindu-se pe el” si sustinut de gasca lui de impostori cu origini de care le este rusine. Nu-i pot ierta ei, lui, Eminescului nici harul divin cu care-i complexeaza si nici ca ne-a aratat hidosenia lor si sufleteasca si mentala.

        Răspunde
  2. Pacat ca nu va place Sadoveanu, este un povestitor vrajitor.

    „Iar după ce se cufunda soarele înspre tărâmul celălalt si toate ale depărtării se ştergeau si lunecau in tainicele neguri, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale uşilor şi ferestrelor zăbrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor, si porneau poveştile.”

    Răspunde
  3. Fără să mă dau rotundă, m-am învârtit și eu câțiva (puțini) ani prin lumea celor care scriu. Zic „celor care scriu”, fiindcă unii sunt, cu adevărat, scriitori, alții doar țin morțiș să fie. N-am ajuns chiar în zona înaltă, guvernată de Sistem, dar și la poalele muntelui, printre mărunței, e o șerpărie de neimaginat. Guvernată de ipocrizii, invidii, meschinării și păreri prea bune despre sine. O îmbârligătură de bisericuțe. În interiorul bisericuței, toți se pupă în cur unii pe alții și toți îi mușcă de cur pe cei din altă bisericuță. O lume tristă, plină de orgolii și frustrări.
    Așa că nu mă îndoiesc de existența „industriei” despre care vorbești.
    Dar nici cu editurile nu mi-e rușine! Cât de corect respectă ele contractul cu scriitorul! Cum îl recompensează cu drepturile de autor!

    Răspunde
    • So true.
      Cât despre edituri, discuția e foarte lungă și extrem de stufoasă. Am auzit ambele variante. Până la urmă, ține de buna credință și de seriozitatea editurii.

      Răspunde
  4. ..si aveti dreptate ca grupul din Sistem nu are nimic de-a face cu tot ce inseamna cultura romaneasca. Ei doar se aliniaza unor legi ce spun ca trecutul nostru cultural nu este unul „corect” si prin urmare trebuie corectat pana la desfiintarea acestuia. Mie, revolutia Sistemului astuia imi aduce aminte de revolutia culturala a lui Mao.

    Răspunde
  5. În toate (absolut toate) sistemele piramidale construite de om (filozofice, cultural-religioase, politico-economice) primeaza „conflictul de interes” (individual, grup, organizatie) iar cum, în general, „scopul scuza mijloacele” în aceste conflicte, fiecare „entitate” utilizeaza armele din dotare cele mai evoluate, secrete, ascunse, codate si sofisticate.
    Va doresc succes tuturor, în tot si în toate, doar sa conduca spre AUTENTICA,ABSOLUTA, ATEMPORALA LIBERTATE.

    Răspunde
  6. Prima data cand ai scris de el, de Cartarescu zic, ai parut muscat rau, cu textul asta sunt in unele parti foarte de acord. Eu m-am straduit sa-l citesc, nu m-a prins, ma deranjeaza grozav lipsa umorului. Acum nah poate e si diferenta de limba, poate e umorul lui prea subtil si trece pe langa mine. In schimb, dintre scriitorii vostri clasici, imi plac mult Eminescu, Toparceanu, Sorescu, Rebreanu, Caragiale, Eliade Calinescu (istoria literaturii, celelalte nu). Nu m-a prins Sadoveanu, m-a plictisit. Pe toti i-am citit in romana, deci din nou e posibil sa fi pierdut cate ceva, dar zic ca mai putin decat la o traducere, mai ales ca majoritatea sunt proaste. Plesu imi place, imi place cum scrie, chiar daca de multe ori nu-i impartasesc opinia. Imi mai place Agopian, il citeam cand publica prin Catavencu (inainte sa scindeze revista). Cartile lui sunt peste nivelul meu, nu le-am putut citi, articolele insa imi placeau. Pe el l-am si cunoscut ca am fost prieten cu fi-su (putinii ani cat am fost in Ro). E un tip haios (ta-su nu fi-su 😁), in contrast cu Cartarescu care mie mi s-a parut fandosit (acum, ce-i drept tind sa consider multi intelectuali fandositi, deformare profesionala 😁). N-am discutat cu Cartarescu, dar am fost la aceeasi masa si m-am cam plictisit teribil.
    Cat despre mancatoria din academii, e peste tot la fel. Nici in Rusia, Elvetia sau Franta nu e altfel. Ce altceva sa astepti cand pui o gramada de bosorogi narcisisti si destepti fara altceva mai bun de facut decat cruciade intelectuale? 😁 Mie imi plac barfele academice, le consum cu nesat 😁.

    Răspunde
    • Păi, cam sunt mușcat cu ăștia, rău de tot, nu cu ei personal, cum am zis, ci cu ei ca lăturile din troaca culturală ce sunt. Au notorietate, au bani, tot nu le-ajunge, vor să aibă și pâinea și cuțitul. E tipic românesc, până și-un patron de firmuliță, după ce-și ia un bemveu cât un camion pe credit și-un costum „de firmă” se poartă ca și cum ar fi vreun dumnezeu pe tarlaua lui. Mi-e o silă de nu-ți imaginezi.
      Nici n-avea cum să aibă umor textul ăsta, că e o explicație sintetică – a câta? – pentru cineva care nu face diferența dintre fenomene, genul de om care, și dacă Cărtărescu se cacă-n mijlocul trotuarului, îi face poze și le pune pe feisbuc: „L-am văzut pe Mircea cum face caca! Mare scriitor! I’m SO happy!” Unii nu pricep din prima și-atunci mai încerci o dată.
      Whoa, nu-ți place „Enigma Otiliei”? Cred că o știu pe de rost. 🙂
      Intelectualii cred că sunt fandosiți peste tot, probabil că vine la pachet cu statutul, dar una e fandoseala și alintarea aia tipică, de multe ori simpatică și cu totul alteva e jigodismul ordinar, iar ăștia pe care am eu boală sunt niște jigodii și mai sunt și mincinoși pe față. Blandiana „dizidentă”? Really?? În România cred că poți să spui orice și, dacă o spui suficient de des, tot o să te creadă unii, măcar că-s sărăcuți cu duhul, așa.

      Legat de conflictele academice, există de când lumea și dacă mă uit doar la controversele privind originea Universului și la polemica ce a implicat fizicieni de top, scrisoarea furioasă publicată în 2017 în Scientific American, semnată de nume MARI, Hawking, Komatsu, Maldacena, Starobinsky, Weiss și mulți alții, takes the cake, m-a amuzat cosmic, pardon the pun. 🙂 E doar un exemplu, dar diferența dintre ăia și alde Liiceanu ori dracu’ mai știe ce „intelectual” român de teapa lui e cea dintre stratosferă și nivelul râmei. Ești intelectual, rămâi, dracului, intelectual, nu te transforma în chivuță care-și saltă fustele-n cap. N-am nimic cu intelectualii români, dar am totul împotriva lor când devin curve pentru bani și pentru putere.

      Răspunde
      • Stai asa, cand am zis de lipsa umorului nu ma refeream la articolul asta, ci la Cartarescu. La el ma deranjeaza lipsa umorului. Omul se ia prea in serios sau macar asta e senzatia de mi-o lasa mie.
        Am citit Enigma Otiliei, dar nu m-am omorat dupa ea. Zic ca omul era mai bun critic decat ca scriitor si mai cred ca stia si el asta (saracul).
        Noblesse oblige e treaba complicata. E usor sa fii domn pe burta plina, e mai greu cand e goala. E treaba care se invata de mic si se transmite si generational: Tantrumurile intelectuale de care zici in opinia mea arata nesigurante de statut. Adica da, din exterior oameni par zmei, dar numai ei stiu cate cururi au pupat sa ajunga acolo si cat de instabila e postura de impostor. Isi apara biscuitele. E interesant de privit dinamica, fiindca stabileste foarte rapid o ierarhie si daca stii ierarhia (cine ii datoreaza ce cui si cine decide ce si cum) poti anticipa/controla sistemul. Uite, zi asa, daca stai si te gandesti te surprinde cu adevarat ce s-a intamplat? Stiind ce stii, chiar ti se pare uimitor ca l-au refuzat, esti socat de raspunsul lui Liiceanu? Nu cumva numai asa putea fi?

        Răspunde
        • A, OK, got it. 🙂 Normal că se ia în serios, tre’ să fii deștept ca să râzi nițel de tine însuți, ce naiba.
          Băi, deci personajele din Enigma Otiliei mi s-au părut absolut fabuloase, măcar că simt nevoia de-un whisky dublu când citesc cartea… 🙂 Omu’ ăla face vivisecție acolo, după mine.
          E foarte corect ce spui și, la naiba, reacțiile liiceanului și a găștii lui de imbecili nu mă surprinde deloc, însă… pe bune?? Pe față, așa? Adică, măcar puțină decență, de amoru’ artei!
          Realitatea e că România e o țară distopică, Kafka s-ar da cu capul de bordură dacă ar trăi acum, aici. Cea mai de rahat chestie știi care e? Că sunt o groază de oameni decenți, dar nu se pot face auziți din cauza lătrăturilor jigodiilor ăstora. Adică, nu le ajunge că au ajuns acolo, sus, vor să-și impună punctul de vedere tuturor, cu forța dacă e nevoie. Cât despre pupatu-n cur, e sport național, să fim serioși.
          Bineînțeles că statutul lor e volatil, pentru că, dacă se va schimba Sistemul, vor primi un șut în cur de-o să-i usture amigdalele și se va alege praful de toată morga lor de „intelectuali”. Uite, îți dau un exemplu, tot cu amărâtul de Cărtărescu, săracu’ – cred că sughiță ăla de-i sare ciorba din gură. Anul trecut l-au făcut „președinte de onoare” al târgului de carte Gaudeamus (care a fost jale cap-coadă). De ce au făcut-o? Pentru a-i mai gonfla puțin imaginea, că altfel dispare în anonimat – așa cum merită, dealtfel. Doar că, ce să vezi, tata’ lui, Liiceanu, nu acceptă ideea ca protejatul lui să fie uitat așa repede și-atunci mai bagă niște aer prin ventil. Or mai fi și niște bani la mijloc. Păi ăștia-s intelectualii României? Cum pana mea să-ți vinzi o carte mediocră cu o sută de lei, mă? Theodoros? Really?? Cât ești de disperat? Păi, să mă ierte Dumnezeu, dar am citit în Almanahul Anticipația de pe vremea lu’ Ceașcă chestii care erau net superioare, măcar că aveau zece la sută din numărul de cuvinte al terfeloagei ăleia. Dar, în fine, aici e chestie de gusturi, na…
          Da, fix numai așa putea fi.

          Răspunde

Lasă un comentariu

General-Maior de Aviație Radu Theodoru
Cer Senin, domnule General!
Vă salut cu respect!

Vrei să ne spui o poveste?
Ia vezi aici. :)

COMENTARII RECENTE

Newsletter săptămânal cu textele noi