Imagine: First-class, SAS (Scandinavian Airlines) Boeing B-747, 1972 (copyright: SAS Museum Norway)
Mai sunt puține luni până începe vara, sezonul vacanțelor, al plecărilor care-ncotro, inclusiv al zborurilor spre undeva, uneori departe, pe partea cealaltă a Pământului.
Pe lângă anxietatea – în diverse grade – pe care o au destul de mulți pasageri la îmbarcarea în avion, mai există ceva care, însă, apare când e prea târziu ca să mai faci ceva: „mâncarea de avion”.
Circulă multe poante pe tema asta, una din ele fiind dialogul dintre doi controlori de trafic din turnul de control: „Mai e pe 03 animalul ăla călcat de avion? / Nu, l-au răzuit cei de la catering.”
Mâncarea servită în avion vine la pachet cu unele preconcepții – dar sunt acestea întemeiate? De ce se spune că mâncarea din avion e proastă, sau că n-are niciun gust? Există mai multe motive, unele reale, altele care țin mai mult de interpetarea personală, pe care le voi detalia în cele ce urmează.
Înainte de asta, însă, pentru cei care nu știu ori cred altceva, vreau să clarific un lucru: echipajul mănâncă exact ceea ce mănâncă pasagerii. Mâncarea adusă din afară poate reprezenta un risc. Singura regulă aici e că cei doi piloți nu mănâncă niciodată același fel, pentru a evita situația în care, dacă apare o indigestie, o toxinfecție sau orice altceva de felul ăsta, să apară la amândoi.
Legat de asta, mi-am adus aminte de o experiență proprie, cu mulți, mulți ani în urmă. Decolasem de pe Heathrow, Londra spre Benito Juárez, Mexico City și aveam în geantă patru sandwich-uri imense cu parizer de porc, adică două franzele tăiate median și apoi transversal, cu un kil de parizer între, învelite în trei pungi de nailon și în staniol. Nici nu întrebați măcar de unde proveneau… e atât de sucit totul, încât ar merita un text separat. Acuma, știți că parizerul de porc pute nițel, chiar proaspăt fiind, iar al meu nu era vechi în sensul de imposibil de mâncat, fiind și învelit în toate alea nu se simțea nimic. Ei, na…! Pe cuvântul meu că nu se simțea! Nu poți urca în avion învăluit în mirosuri de Matache Măcelaru’.
Bun. Am decolat și i-am dat bice spre Mexic. Pe parcursul zborului am mâncat ceea ce se servea în avion, nu m-am atins de monstruozitățile alea. Am aterizat, bine-mersi, debarcare și tot tacâmul. Acuma, mexicanii sunt foarte severi la controalele anti-drog la frontieră (cum de intră și ies droguri cu tonele, însă, e altă poveste) și au, pe lângă ofițeri specializați, fizionomiști etc. și câini antrenați special pentru a detecta cea mai slabă urmă de droguri. Hai că v-ați prins ce urmează, este?
Așa. Am luat-o noi ușurel spre zona de control – care se face la toată lumea, no matter what – unde așteptau doi ofițeri însoțiți de un câine, cam maidanez el ca arătare, da’ clar era de-al poliției. Cât s-au făcut formalitățile scriptice, ăia au pus javra să ne adulmece peste tot, apoi au trecut la genți. Nu zici, mă, că sare potaia cu labele pe geanta mea și-ncepe să scheaune?? Ce-are ăsta, mă? l-am întrebat pe colegul, care rămăsese și el siderat. Gaborii au înțepenit brusc. Deschideți geanta!! a zis unul și nu pe un ton de rugăminte. OK, Gizăs, calmează-te, șefule… Am deschis geanta, ăia au început să scotocească prin ea și au scos la lumină, evident, monștrii ăia cu parizer înveliți în staniol. Potaia o luase razna cu totu’. Când au desfăcut toate ambalajele alea, ziceai că ești la carmangerie, nene! Bă, puțeau alea acolo de se simțea, cred, până-n turnul de control!
Gaborii și-au smucit capetele într-o parte, mie-mi venea să intru în pământ, colegul se ținea de burtă de râs. Ce-s astea? a întrebat unul din gabori. Mâncarea mea, am zis, ca un idiot. Ăla n-a comentat, că gusturile nu se discută… Nu aveți voie să intrați cu produse din carne în Mexic, zice el. Le aruncați sau le mâncați acum, aici. Pe toate??? zic. Atunci le aruncați, zice gaborul. Nu puteți trece cu ele.
Era prima dată când aterizam în Mexic și, sincer, nu mă gândisem la asta, boul de mine, deși ar fi trebuit s-o fac.
Cățelul se potolise, îi șoptise ceva celălalt gabor, probabil că dacă nu e cuminte îi îndeasă alea pe gât, cine știe.
Am luat… alea mai de dedesupt, așa, iar gaborul a zis: Nu. Înveliți-le la loc, cum au fost și aruncați-le în coșul care se închide, cel de departe.
În fine, am trecut de control și am luat-o spre ieșire. Colegul s-a uitat în spate și-a zis Unul din ăia și-a făcut cruce…
Mda.
Ticălosul a râs de mine ore întregi. Se uita la mine și-l umfla râsul. Eu eram cam tuflit, că na… în loc să bag droguri, ca mafioții cei periculoși, bag parizer, ca românu’ și le dau ălora câinele peste cap.
Bun, hai să revenim la mâncarea din avion, cu puțină istorie pentru început.
Pe vremuri, la începuturile zborurilor comerciale, mâncarea din cabină și servirea erau echivalentul restaurantelor de pe sol. Mai jos aveți o imagine dintr-un DC-8 al SAS (Scandinavian Airlines), la first-class, din anul – cred – 1969 (copyright SAS Museum Norway). Vorbim aici de vremurile în care a zbura cu avionul constituia un lux, totuși.
 |
Odată cu înmulțirea și transformarea zborurilor comerciale în ceva pe care aproape oricine și-l poate permite, au apărut câteva probleme:
– din cauza numărului extrem de mare de pasageri, mâncarea sofisticată, procesul elaborat de preparare, timpii îndelungați pentru aceasta începuseră să genereze pierderi financiare companiilor de catering
– reconfigurarea cabinei, cu scaune în formula 2-3-3, 2-3-2 sau chiar 3-4-3 a micșorat, implicit, și culoarele de acces, astfel încât logistica preparării și a servirii mesei au trebuit modificate drastic
– elaborarea de noi norme și proceduri de siguranță pentru pasageri – în caz de ceva, un jambon poate deveni un proiectil care te pune jos în somn de voie, dacă lovește unde trebuie, nemaivorbind de o tavă metalică
Legat de profituri, e antologic ceea ce au făcut cei de la Ryanair, considerată, conform ratingurilor pasagerilor, cea mai proastă companie aeriană europeană: cu niște ani în urmă au eliminat două măsline din porțiile individuale, pentru „a face economie”. De fapt, asta e nimic, având în vedere că tot ei au propus înființarea de locuri în picioare pentru zborurile scurte, pentru a înghesui cât mai mulți pasageri. Slavă Domnului și organismelor care se ocupă de siguranța zborului că i-au aruncat pe scări în jos în șuturi…
Mâncarea din avion este preparată la fel ca cea pentru orice catering, cu câteva diferențe:
– numărul porțiilor preparate fiind foarte mare, atenția la detalii este mai mică
– după preparare, porțiile sunt congelate, nu întotdeauna în spații și în condiții perfecte
– porțiile pot să rămână congelate foarte mult timp
Cele de mai sus concură deja la modificarea consistenței, gustului și aromei alimentelor.
Opiniile pasagerilor sunt împărțite: unii spun că mâncarea nu are niciun gust, alții că gustul e foarte puternic și puțini spun că nu simt nicio diferență, asta din cauza modului în care receptorii gustului reacționează la condițiile de cabină.
În cabină, presiunea este coroborată cu altitudinea de zbor. Presiunea afectează urechile, nasul și gâtul, care sunt conectate între ele și, implicit, influențează modul în care receptorii gustului reacționează la diferiți stimuli.
De asemenea, zgomotul din cabină afectează, la rândul său, percepția gustului.
S-au făcut studii la sol, cu subiecți supuși la presiune și zgomot în paralel cu subiecți aflați în condiții normale și s-a constatat fără dubiu că presiunea și zgomotul afectează receptorii respectivi.
Există câteva alimente pe care le veți întâlni, statistic vorbind, mai des în avion – mă refer la zborurile de lungă durată – și anume roșiile, sucul de roșii, sarea, bacon-ul și derivatele acestuia, deoarece au un tip de aromă care e perceput mai ușor în condițiile de cabină.
Mulți pasageri afirmă că alimentele sunt prea „uscate” și e foarte adevărat. Congelarea pe timp îndelungat duce la desicarea alimentelor.
Înainte de servire, porțiile sunt decongelate, apoi încălzite la microunde, ceea ce extrage încă o doză de umiditate. Ați observat, probabil, și acasă că o pizza de ieri, scoasă de la frigider, încălzită la microunde, are un gust complet diferit față de cea proaspătă – asta dacă mai are unul. Imaginați-vă ce înseamnă asta în cazul unor porții congelate, uneori, zile întregi. Din acest motiv, unele companii aeriene servesc diferite feluri (de exemplu cartofi prăjiți) înecate în diverse sosuri – ceea ce are ca efect, de multe ori, amplificarea contrastului.
Este, așadar, mâncarea din avion bună pentru consum? Este, da.
Făcând abstracție de cele de mai sus, se poate mânca fără probleme. Filmele în care pasagerii sunt loviți, cu toții, de toxinfecții sunt doar filme. În realitate nu se întâmplă asta. Că există, uneori, pasageri care reacționează organic, e cauzat de diverse sensibiliăți, poate alergii la anumite componente, dar nimeni nu vrea să îmbolnăvească pasagerii, cu atât mai puțin echipajul aeronavei.
Cele de mai sus se referă la clasa Economy.
Pentru Business sau First-class, lucrurile stau cu totul altfel.
Mâncarea nu provine din același lot ca cea de la Economy, este preparată mult mai elaborat, iar meniul este complet diferit.
Unele companii aeriene angajează chiar chefi cu reputație, de exemplu British Airways l-a luat pe Heston Blumenthal, Air France pe Joel Robuchon, iar Gordon Ramsay a lucrat în trecut pentru Singapore Airlines.
Bineînțeles, pasagerii de la Economy nu prea beneficiază de experiența acestora, dar aici e diferența dintre un loc de 1.000 de dolari și unul de 5.000.
Și nu, echipajul nu mănâncă de la Business, ci de la Economy.
Nu pot să închei fără a menționa echipajul de cabină, însoțitorii de zbor, oamenii care au grijă ca zborul dvs. să se desfășoare în condiții de confort și siguranță maxime.
Aceștia se confruntă, din start, cu mai multe provocări.
1. Supravegherea continuă a cabinei și a pasagerilor, pentru a depista, incipient, orice eveniment ce poate duce la situații neobișnuite: stări de rău cronic, stări de panică, situații induse de diferite dizabilități, uneori (foarte rar) chiar decese în timpul zborului. Starea lor de alertă este maximă, pe tot parcursul zborului, chiar dacă zâmbesc ca și cum n-ar avea nicio grijă. Au multe. Fiecare pasager în parte e o grijă. Ați observat, pe zborurile lungi, însoțitorii de zbor plimbându-se periodic pe culoarele dintre scaune, relaxați, zâmbindu-vă, ca și cum ar fi pe Croisette. În pofida aparențelor, ei văd tot, fiecare detaliu din ceea ce face fiecare pasager în parte, înregistrează mental totul și evaluează totul în timp real, cu eventuale consecințe sau măsuri ce trebuie luate. Încărcarea lor psihică e foarte mare, și dacă nu vedeți asta, se datorează antrenamentelor intense prin care trec.
2. Gestionarea eventualelor situații de criză, cele mai multe din categoria „pasagerilor-problemă”. Mă refer aici la beție și agresivitate, la hărțuire sexuală, la insulte, la comportament necontrolat. Fun fact: românii sunt, după părerea mea, printre cei mai disciplinați pasageri. Da, există situații – destul de rare – în care diverși indivizi fac scandal, însă de cele mai multe ori o fac între ei, pe fondul alcoolului și sunt ușor de potolit. Cei mai dificili – din nou, e o opinie personală – sunt britanicii și francezii, urmați de americani. Îmi spunea cineva că cei din Orientul Mijlociu sunt și mai răi, dar nu știu asta first hand. Sunt situații în care colegele de la cabină se trezesc pipăite, li se cere insistent numărul de telefon și au fost cazuri când li s-a propus o „întâlnire” chiar acolo, în avion. Au fost situații în care un însoțitor de zbor a fost hărțuit pentru că era gay…
OK, STOP. Știu ce vreți să spuneți: „păi, bă, tu faci ca toți dracii când vorbești de homosexuali, cât poți fi de ipocrit, mă??” Trebuie să clarificăm niște lucruri.
Unu: în timpul zborului nu există nimic altceva decât profesioniști. Această industrie este cea mai sigură dintre toate. Siguranța și confortul pasagerilor sunt unicele criterii care se iau în considerare. Orice altceva e irelevant. Gay sau nu, într-o situație de criză extremă (da, sună puțin cam dramatic, știu), omul ăla își va sacrifica viața, dacă va fi nevoie, pentru a proteja un pasager, oricare ar fi acesta.
Doi: nu am nimic împotriva homosexualilor ca indivizi, dar am totul împotriva ideologizării homosexualității. Când gaura pe care-o bagi devine politică și ideologie, lucrurile iau o turnură foarte urâtă, într-un timp foarte scurt. Întotdeauna trebuie făcută o disociere clară între două fenomene. Dacă ești gay și-ți faci treaba, să fii sănătos, respect. Dacă, însă, ești gay și faci propagandă în avion, îți vei petrece zborul în compartimentul din coadă, cu mâinile legate la spate. (Cred că voi dezvolta asta într-un material viitor, măcar pentru a elimina unele confuzii.)
3. Ați aterizat la destinație, ați debarcat, mergeți acasă ori la hotel, vă așteaptă un duș fierbinte, un pat moale, o masă bună. Însoțitorii de zbor, însă, chiar dacă au o pauză mai lungă, e tot pe repede-înainte, pentru că vor pleca înapoi. E foarte obositor în timp, lucrurile se acumulează și, uneori, nu mai vor nimic decât câteva ore de somn. Stai în picioare ore întregi, păstrezi o figură și o atitudine relaxate, zâmbitoare, indiferent ce probleme ai, ai de-a face cu tot felul de oameni, fiecare cu pretenții și atitudini proprii, supraveghezi totul, vezi totul, memorezi totul. Ai de-a face cu sute de oameni simultan. E foarte greu. Uneori ești la ciclu și ai niște dureri de burtă de-ți vine să te chircești pe jos, zgomotul și presiunea cabinei nu ajută, deloc, iar tu trebuie să fii politicoasă, zâmbitoare, relaxată, să te fâțâi de colo-colo pe tocuri, să arăți bine și nimeni să nu se prindă că, de fapt, îți vine să te-arunci pe geam. Situațiile astea sunt mai dese decât vă închipuiți. Uneori ai probleme acasă, ba cu soțul, ba cu prietenul, ba cu copilul, ba cu părinții – și nimeni nu trebuie să știe asta, dintre pasageri, pentru că nu e problema lor. Adăugați la asta „pasagerii-problemă”, plus mediul închis al cabinei.
Cele de mai sus sunt un preambul, necesar pentru a ajunge la subiectul propriu-zis:
4. Servirea mesei (sau a meselor) presupune sute de porții scoase din compartimentele de stocare, decongelarea acestora, încălzirea lor, așezarea pe tăvițele respective împreună cu tacâmuri și alte accesorii, așezarea tăvițelor pe rastelurile cărucioarelor, deplasarea pe culoarele dintre scaune, comunicarea variantelor către fiecare pasager în parte, „vă rugăm să coborâți măsuța”, servirea corespunzătoare opțiunilor – și nu uita să zâmbești și să fii relaxat! Urmează, apoi, operațiunea inversă: colectarea tăvițelor, așezarea în rasteluri, primirea în mână, uneori, a diverselor resturi, unele dezgustătoare, zâmbește relaxat, descarcă căruciorul, curăță resturile. Servește băuturile, zâmbește relaxat, strânge dozele, paharele, sticluțele, șervețelele și altele.
După toate astea, mai trebuie să suni și în cockpit, să-l întrebi pe comandant dacă piloții doresc ba o cafea, ba ceva de mâncare, ba un snack, ba dacă totul e în regulă acolo (procedură standard la unele companii), să pregătești toate cele, să le pui în spațiul special de unde le vor ridica piloții și abia apoi să prinzi ceva timp pentru a te odihni puțin. Piloții sunt serviți ultimii, după ce cabina a fost eliberată de tăvițe, pahare sau doze. Dacă chiar îți pasă de însoțitorii de zbor, le spui „Nu e problemă, doar dacă ai timp.”
Și acum adăugați cele trei puncte de mai sus.
Poate nu mă credeți, dar, în condițiile astea, e de mirare că serviciul e la calitatea necesară pentru a mulțumi pasagerii. Eu, unul, nu sunt sigur că aș rezista.
Acum chiar că am să închei, dar…
… da, sunt ceva de groază, știu…
… nu înainte de a vă spune câteva lucruri pe scurt.
Înainte de îmbarcare, nu mâncați ceva ce provoacă gaze. Presiunea din cabină afectează stomacul și intestinele. Fasolea e cea mai sinistră opțiune.
Când se anunță prin PA servirea mesei, coborâți măsuța înainte să vă roage însoțitorul de bord s-o faceți. Îi economisiți câteva secunde prețioase.
După ce ați terminat de mâncat, grupați resturile, șervețelele, tacâmurile, pe tăviță, în așa fel încât să nu zboare de-acolo.
Nu îi puneți în mână însoțitorului de zbor șervețele murdare și nu le îndesați în buzunarul scaunului din față, nici între scaune.
La fel și cu paharele, dozele sau sticluțele: nu le băgați cine știe pe unde.
Ca un hint: pe perioada zborului beți suc de roșii sau de portocale sau apă plată, evitați băuturile acidulate.
O sticluță cu vin – sau chiar două, în funcție de rezistența la alcool, sunt în regulă, dar nu abuzați: condițiile de cabină pot amplifica efectul acestuia…
… și Enjoy your flight.
