Oh, Canada sau Of, Canada?

LATER EDIT: Zici c-am avut gura aurită când l-am întrebat, la telefon, pe amicul canadian, când au de gând să scape de Trudeau… sau poate am avut surse, cine știe? Azi, 10 martie, Trudeau și-a dat demisia. Viteazul Trudeau, belicosul Trudeau, canadianul (?) cu suflet de ucrainean, același Trudeau care voia să dezincrimineze pedofilia, același Trudeau care a ordonat hărțuirea oamenilor inclusiv pe proprietatea lor privată, Trudeau, cel care-i lua limba-n gură banditului și escrocului Zelenski și bătea mătănii sub fusta coanei Ursula, hoața și escroaca de la Bruxelles, a plecat, în sfârșit, unde-a-nțărcat dracu’ copiii.
A făcut-o după ce a plâns pe bune, cu lacrimi, într-o conferință de presă, traumatizat fiind că Trump „l-a maltratat telefonic” (!!!).
N-am să-i adresez epitetul pe care-l merită cu fundițe, pentru că nu-mi place să insult oamenii, cu atât mai puțin pe cei cărora termenul „bărbat” nu li se potrivește nici de frică.
Mă bucur, însă, maxim: Canada are o mică, minusculă șansă de a deveni o țară în care trăiesc și bărbați (mă rog, în afară de cei pentru care nu mai e nimic de făcut, vezi poza de final…)

Materialul de față mi-a fost inspirat de o discuție cu un prieten din Canada și constituie o excepție. De ce?
Pentru că e prima dată când mă hazardez să scriu despre ceva de care n-am idee cum funcționează. Cunosc Canada la nivelul la care știu cum se vede de sus și că pe Pearson International ai toate șansele să mănânci manșa ca pe covrig dacă e iarnă și serviciile de aeroport au un turnaround care te face să vrei să cobori și s-o iei pă jos, nimic mai mult. Exclud aici Google Maps și textele din presă pentru că… să fim serioși: presa? Really?
În orice caz, e greu și așa să scrii un material obiectiv până și despre țara în care locuiești dar-mi-te despre una de care n-ai habar, plus că nu există „obiectiv” aici, ci doar unghiuri de abordare și… în fine, înțelegeți ideea.

Vorbeam deci cu prietenul la telefon – omu’ canadian get-beget, nu vreun diasporean strălucitor care le știe pe toate și le dă lecții până și celor din Uganda – și tipul era extrem de supărat pe Trump pentru taxele alea de 30%. Vedeți, tipul vrea să-și vândă una din case și, pe lângă faptul că statul canadian – ca orice alt stat, dealtfel – vine după aia și-i ia o parte bunicică din banii ăia (nu mai știu dacă mi-a zis ceva de 40% sau 50%), era furios și că, din cauza taxelor impuse de Trump, Canada va intra în recesiune și-o să-i mai cumpere Cucu casa.
Nu mă pricep la economie, sunt o catastrofă și când îmi gestionez banii proprii, formularele de la ANAF mă sperie, iar 1040 de la IRS îmi dă răcorile morții, că la ăia scapi mai ușor cu omor cu premeditare decât cu neplata taxelor. N-am reușit, însă, să văd legătura dintre o eventuală recesiune în Canada și taxele de 30% la importuri. Din câte am înțeles, Canada a procedat la fel și, așa cum îi spuneam prietenului, dacă biscuiții de 5 dolari importați din State vor costa cu 30% mai mult, și biscuiții din Canada importați în State vor costa cu 30% mai mult, ești liber să-i cumperi sau nu. Unde-i recesiunea aici? Până una-alta, Canada are economie, are industrie, are producție, dolarul canadian e acoperit de un PIB autentic, nu e ca la români, care-și calculează PIB-ul după cât cheltuiește lumea la supermarket, că de producție sau de industrie… n-are rost să discutăm, că e duminică și chiar n-am chef să mă enervez.

Una peste alta, amicul e extrem de furios pe Trump, pe care-l consideră o plagă pe spinarea Omenirii – pentru că nu-i cumpără nimeni casa. Acuma, din ce mi-a zis omu’ meu, totul s-a scumpit grav în Canada, dar asta – i-am explicat – nu e din vina lui Trump, ci exclusiv din a lui Putin, după cum e vina rusului și pentru faptul că polii magnetici ai Pământului își schimbă poziția, e vina rusului și pentru cantitatea inumană de imigranți maronii care put și bântuie străzile pe-acolo de nu mai știi dacă ești în Toronto sau în Himachal Pradesh – asta mi-a zis-o amicul și m-am distrat de numa’ -, tot vina rusului e și faptul că mai lipsea puțin și Canada se transforma în Primul Stat Homosexual din lume, tot vina rusului e și că amicul meu a fost vizitat acasă de poliție de cel puțin opt ori pentru că a refuzat să se înțepe, iar ăia veneau să-l verifice dacă nu cumva a ieșit din casă fără permisiunea autorităților, tot vina lui Putin e că a fost dat afară de la job pentru că n-a căzut cu curu-n seringă așa cum i s-a ordonat (e amuzant că, acuma, boii ăia trebuie să-i plătească niște despăgubiri babane) și am continuat așa până când mi-a zis Yeah, fuck you! și ne-a umflat râsul. După ce i-am zis Right back at ya, bitch! l-am întrebat, serios, când au de gând să scape de Trudeau, băiatul de mingi al lui Biden și, eventual, să-i dea și niște_vreo o sută treișcinci de ani de ocnă grea. Vorbim de același Trudeau care voia să dezincrimineze pedofilia. Acuma, din ce-am înțeles (nu bag mâna-n foc că e real), în Canada e permisă zoofilia, cu condiția să nu existe penetrare. Nu vă strâmbați, că cică e pe bune: poți să te freci cu pechinezul sau cu rața, cu condiția să nu… știți voi, intri. Dacă e real… drace! Ăsta-i progresism din ăla adevărat, de la mama lui. Repet, nu știu dacă e pe bune și mi-e lene să caut – e duminică, for cryin’ out loud și sunt în program obligatoriu de odihnă.

În orice caz, amicul mi-a spus că, după părerea lui, Trump a declanșat un război economic global, care va ruina o mulțime de țări, inclusiv din Europa. Nu sunt de acord. Europa s-a ruinat și se ruinează singură, de tâmpită ce e – de fapt, nu e tâmpenie, ci tâlhărie pe față, pentru că rășchirații de europeni pun botu’ ca proștii la ce le spune escroaca și hoața baroneasă von der Leyen (aia cu dosar penal pe rol pentru delapidare în sumă de trei sute de milioane de euro și ceva mărunțiș pe lângă) și la pretențiile de Napoleon cu găletușă și lopățică ale lui Macron, băiatul căsătorit post-viol, minor fiind, cu, se pare, alt băiat mai în vârstă, devenit femeie. Îhh.
Acuma, în politica economică globală, e cam ca la piață, din câte-mi dau seama, doar că e cu cravată: nu e prost ăla care cere, ci e prost ăla care dă, iar Europa, tâmpita, e gata să-și dea inclusiv tinerii întru apărarea hoțului și banditului de Zelenski și a găștii sale. Asta în timp ce orașele europene gem de tineri ucraineni voinici, numa’ buni de încorporare, care plâng de jalea Ucrainei prin cluburi de lux și la volanul unor mașini de la 80.000 de euro în sus. Pe Croisette e plin de ei.
Dar, na, Europa e un caz disperat. Nu-și dă seama că a devenit o curvă bătrână, scoasă la reformă, la care nu s-ar uita nici măcar un papagal vicios și continuă să creadă e, încă, bună de… ăăă… tăvăleală.
Mă amuză cosmic morga puțind a formaldehidă (pun intended) cu care făuritorii destinelor europenilor ies public și se înfoaie de zici că au la picioare vreun imperiu când, în realitate, au chiloții plini până la guler la ideea că lumea lor, aia progresistă, se cam duce dracului, iar faptul că nu sunt morți acum se datorează prostiei și lașității europenilor care nu sunt în stare să-și păstreze și să-și apere nici măcar propria identitate, nemaivorbind de altele.
Dacă lucrurile vor continua așa, Europa va deveni, în curând, un lagăr și va fi mult prea târziu pentru a se remedia ceva. Personal, mi se rupe: am valiza la ușă și pot să plec când vreau, fiu-meu e pe ultima sută de metri spre State, dar e uluitoare inconștiența celor care nu-și dau seama că-și condamnă copiii la o viață de doi bani în balta de rahat care a devenit Europa, mulțumită bandiților de la Bruxelles.

Na, că am plecat de la Canada și-am ajuns la Europa. Halal consecvență, ce să spun…
Oricum, dacă ar fi să definesc, foarte pe scurt, cam ce e Europa azi, aș face-o cu o singură imagine, respectiv satuia aflată în Aarhus, Danemarca, în fața a ceea ce, demult, se numea „Muzeul Femeii” dar și-a schimbat numele și a devenit „Muzeul Genului”: