Moartea vine cu avionu’ – precizări utile

Pentru că un fragment din materialul „Moartea vine cu avionu’” a ajuns subiect de interpretare pe blogul O poziție, în comentariile de la materialul Retroactiv despre COVID-19, pentru că formația mea nu-mi permite să las lucrurile neclarificate, revin cu câteva precizări.

Din comentarii, observ că persistă o confuzie – de înțeles, dealtfel – între termenii contrails și chemtrails și voi începe prin a evidenția diferența dintre cele două.
Contrails reprezintă dârele albe lăsate în urmă de aeronave, adică jeturile de condensare (le-am explicat în materialul menționat).
Chemtrails reprezintă aceleași dâre albe, luate la grămadă de către public, în urma textelor scrise de diverși indivizi care, probabil, au foarte mult timp liber la dispoziție (și un spațiu gol considerabil între piamater și cortex, aș spune).

Am observat că, în materialul de bază, am omis să fac o precizare esențială vizavi de teoriile care spun că ceea ce iese din motoarele aeronavelor sunt „substanțe din acelea”. Cu riscul de a mă repeta pe alocuri, voi detalia puțin lucrurile.
Înainte de toate, în imaginea de mai jos se află o schemă sumară a motorului turbofan, cu câteva componente, esențiale pentru a înțelege fenomenul.

Acum:

1. După cum se vede mai sus, aerul preluat din exterior este injectat cu presiune mare în camera de combustie. Acolo este amestecat cu carburant și aprins, după care, amestecul este injectat în turbina de înaltă presiune. Preconcepția despre „chemtrails” pornește de la faptul că ceea ce iese din motoare sunt diverse particule mai grele decât aerul, care ajung pe sol. Acestea pot fi, conform teoriilor conspirației, de la aluminiu și stronțiu până la (nu râdeți, am citit asta!) viruși ori bacterii.

Temperatura în camera de ardere este de aproximativ 2700^oC. Când vă mai spune cineva „uite avionul ăla cum șpreiază!!”, încercați să gândiți și să realizați că, la o temperatură de 2700^oC, e destul de cald și că nicio particulă mai grea decât aerul nu ar rezista fără să fie dezintegrată.
Plaja de distanțe într-un motor atinge ordinul micrometrilor, iar presiunile de lucru sunt foarte mari (calculul acestora e complex și nu-și are locul aici). E suficient să spunem că, dacă un flux de particule metalice – de exemplu – ar fi trecut prin motor, acesta nu ar mai funcționa: palele turbinelor s-ar rupe din cauza impactului, ar apărea explozii adiacente în camera de ardere, ceea ce ar duce la dezintegrarea în aer a motorului.
Legat de asta, voi scrie un material despre ce se poate întâmpla atunci când un fluid din carburant are o concentrație mai mare decât cea permisă. Caz real. Repet, UN FLUID, nu o particulă solidă.

2. Unii afirmă că dovada (una din ele, mă rog…) faptului că jeturile de condensare „nu sunt lucru curat” este distanța, uneori vizibilă, dintre jetul de condensare și motor.
Distanța respectivă apare din cauza vitezelor celor două corpuri – aeronava și jetul de condensare -, viteze ai căror vectori sunt în direcții opuse și de sens contrar.

3. A fost evidențiat paragraful „[…] există, fără nici un dubiu, situații în care avioanele destinate acestui scop pulverizează diverse lucruri în aer, cu intenții mai mult sau mai puțin malefice, dar acelea o fac, întotdeauna, de la altitudini mici, mult sub altitudinea de croazieră a aeronavelor comerciale.”
Paragraful în chestiune trebuie interpretat corect, acesta integrând inclusiv avioanele agricole care pulverizează cu pesticide sau pe cele care pulverizează insecticide (o tâmpenie imensă, după părerea mea, pentru că țânțarii nu zboară la 600 de metri altitudine, dar asta e altă poveste). Ceea ce am vrut să spun este că, dacă vedeți un avion zburând jos, pe deasupra orașului, de pildă, la altitudini de 800-4.000 de metri (valori arbitrare), având atașate rezervoare din care ies pulberi ce cad pe sol, îngrijorați-vă. Altfel, puteți respira liniștiți.

Cineva mi-a trimis un e-mail în care se referea la planul dementului Bill Gates de a „umbri Soarele”. Da, psihopatul are diverse idei, iar aceasta ar urma să fi dusă la îndeplinire cu ajutorul carbonatului de calciu pulverizat în atmosferă, dar nu are nicio legătură cu discuția! Plus: carbonatul de calciu e mai greu decât aerul or, în condițiile în care se presupune crearea unei „pături” în atmosferă, unde mai e logica „chemtrails”-urilor? Adică, ăla de ce n-ar coborî, și el, pe sol? O să spuneți „da, dar ăla ar fi pulverizat în atmosfera superioară!” Așa, și? Păi, în amosfera superioară, densitatea aerului e mult mai mică, fricțiunile sunt mult mai mici, ceea ce ar duce, evident, la împrăștierea haotică a particulelor care ar cădea în atmosfera inferioară, unde ar fi spulberate de dinamica acesteia. O să discut în detaliu despre asta într-un material viitor.

În concluzie, nu vă mai uitați în gura vedetuțelor de presă, ale căror cunoștințe nu sunt suficiente nici măcar pentru a elabora o teorie decentă a conspirației.
Datoria oricui este să-și pună întrebări și să caute răspunsuri argumentate. Nu înseamnă că o opinie diferită te transformă într-un „anti-” orice, dar pregătește-te să argumentezi atunci când începi o discuție. Dacă nu ai argumentele, învață. Nu e nimic rușinos în a nu ști – rușinos e să refuzi să înveți și să afirmi că știi atunci când ești praf. În condițiile astea, nici nu e de mirare că la Casa Albă s-au instalat reptilienii de pe Arcturus…