Noul cult al personalității?

N-aș fi vrut să mai scriu despre subiecte politice, în primul rând pentru că mi se pare pierdere de vreme, în al doilea rând pentru că mă scârbește în cel mai pur organic sens posibil.
Personal, nu dau doi bani pe cine va ieși președinte, nu dau doi bani pe parlament și pe niciunul din cei din zona respectivă: oamenii ăia sunt acolo ca să facă bani și să acumuleze putere și influență, nimic altceva.
Cu toate astea, ceva mă deranjează foarte tare, mai mult intuitiv decât concret și vorbesc aici de noul cult al personalității la adresa lui Călin Georgescu.

Nu urmăresc să-l denigrez pe tip, nici să-l ridic în slăvi: din punctul meu de vedere, e irelevant pentru că, asemenea tuturor celorlalți, e doar o unealtă în mâna cuiva – nici nu contează a cui.
Ceea ce mă deranjează la maximum este, însă, delirul social și mass-media care-l plasează pe tip în categoria „salvatorilor neamului”. Dacă de la un cetățean care face „politică de sufragerie” nu mă aștept la altceva, de la jurnaliști ca Sorin Roșca Stănescu, de pildă sau chiar Ion Cristoiu, repere în mass-media românească, m-aș fi așteptat la (mai multă) obiectivitate și luciditate.
Publicații care se pretind a fi respectabile și independente au ajuns să glorifice, deșănțat și patetic, inclusiv fiecare cuvânt al soției lui Călin Georgescu, folosind niște termeni care, în mod normal, ar trebui să provoace senzații de vomă: „deșteaptă”, „frumoasă”, „toalete alese cu gust”, „soția ideală”, „conectată la natură”, „în costum de baie în zăpadă”, „spirituală”… și lista ar putea continua. Mie, unul, îmi aduce aminte de o altă doamnă, soție de președinte, care era numită „mama tuturor copiilor români” pe lângă diverse titluri mai mult sau mai puțin academice. Hint: Târgoviște.

Călin Georgescu însuși a devenit hashtag, fiecare cuvânt îi e absorbit cu presiune de aspirator industrial, apa e vie și ascultă rugăciunile, conexiunea cu Divinitatea e pe wi-fi la 100 GBs, credința e cea care va salva poporul, călăritul e bun pentru sănătate (ca și golful, cum spunea unul), mâncați sănătos, românește, faceți baie în apă rece (aici, mulți bucureșteni ar avea ceva de spus, să trăiești, Nicușor, pupa-ne-ai în cur!), UE ni se va închina până la pământ, dacii au inventat scrisul, barza și maimuța, tricolorul, strămoșii, varza, Dumnezeu, Iisus, benzină la un leu litrul, apa gratuită, hrana la liber, energia la preț de dumping, credință, strămoși (din nou)… WHAT THE FUCK???

Mitingul pentru Călin Georgescu de pe 10 ianuarie: unii vorbesc de 100.000 de participanți, alții de 20-30.000. Cineva minte aici. Cine? Până la urmă, irelevant. Doar că…
… doar că viitorul-posibil-fost salvator al neamului a șters-o din țară fix atunci. Din nou: WHAT THE FUCK??? Deci oamenii ăia stau cu orele în frig pentru tine, își scuipă plămânii, iar tu pleci din țară. Dude… what the hell is wrong with you?? Oamenii ăia, că or fi fost o sută de mii sau zece mii, au fost acolo pentru tine! Mai aveau puțin și-ți puneau cerculeț în jurul capului! Mai aveau puțin și cântau Kumbaya! Cum mama dracului ți-a venit ideea să-i lași pe ăia singuri și s-o tai ca o chivuță prinsă că fură de pe tarabă?? Ce probleme aveai de rezolvat, atât de importante, în week-end??

Te cunosc, știu că ești foarte deștept, fără niciun fel de rezerve. Ai vorbele la tine, ai fi în stare să vinzi congelatoare la Cercul Polar. Doar că… ceva e shady rău de tot cu tine, iar abordarea mass-media care te susține aduce mai curând cu un soi de cult decât cu o imagine politică pragmatică.

La câteva zile după ce ai scos-o pe aia cu apa care crede în Iisus, pe publicația lui Roncea a apărut un interviu dubios cu un fizician care, săracu’ , se chinuia să explice proprietățile fizice ale apei (reale, dealtfel) doar că i se puneau tot timpul întrebări despre „reacția apei la rugăciuni”. Omu’ ăla, săracu’, un amărât de fizician, vorba aia, nu mai știa pe unde să scoată cămașa, intervievat fiind de un tip care cunoștea fizica la același nivel cu vecina casnică de la etajul trei care se uită la „Soacră pentru mama” sau cum i-o zice porcăriei ăleia.
S-ar presupune că monitorizezi ce apare în presă despre tine. Se vede treaba, însă, că n-o faci, altfel n-ai accepta să fii la un pas de a deveni propria icoană!

Georgescule… Căline… revino-ți. Sunt mulți oameni care, mințiți și furați și batjocoriți de-a lungul a treizeci de ani privesc spre tine cu speranță. Nu sunt nici mai proști nici mai deșteptți decât alții, sunt oameni cărora le-a ajuns cuțitul la os, oameni care-și doresc o viață normală, care nu mai vor să fie mințiți și aburiți cu fantasmagorii de niciun fel! Nu-ți bate joc de ei, Căline, nu merită asta. Știi bine că, chiar dacă vei ajunge la Cotroceni, nu vei putea să faci nimic din ce promiți că vei face, nu doar pentru că nu ai pârghiile necesare, ci, mai ales, pentru că nu ai spus nimic concret! Știi foarte bine că enunțurile tale sunt doar principii, la fel ca cele din Capitalul lui Marx, care e perfect atâta timp cât nu se ia în calcul factorul uman!

Nu ești Mesia. Nu ești salvatorul neamului. Îți abandonezi susținătorii după ce te-ai folosit de ei pentru că ăsta ești. Nu te condamn pentru asta, toți avem calități și defecte, accentuate mai ales atunci când vine vorba de bani și de putere. Oamenii ăia care tremurau în frig pentru tine habar n-aveau, de fapt, de ce anume ai vrea să faci, pentru că niciodată nu ai spus cu subiect și predicat. Oamenii ăia nu erau, neapărat, pentru tine, ci contra celorlalți.
Nu ești Izbăvirea, ci alternativa la eșec, ține minte asta. Ești „șarpele” cu care omul desfundă țeava atunci când nu găsește instalator, patentul care ține loc de cheia de șaișpe pe care ai uitat-o acasă, dresul uitat în mașină de Maricica, folosit pe post de curea de ventilator când ți-a sărit temperatura în aer pe Valea Oltului.

Dacă vei ajunge la Cotroceni și nu vei reuși să aduci lapte, miere, brânză și bere la robinet în șase luni – și nu vei reuși – vei deveni al treilea cel mai urât om din România, după Ceaușescu și Iohannis.
Lasă vrăjeala cu dacii și cu viezurele și cu Dumnezeu și cu apa care se-așează în genunchi… astea țin acum, pentru că oamenii sunt sătui până peste cap de farsorii și de tâlharii care i-au adus în pragul disperării. Dar și când s-or prinde că tot ceea ce spui e gargară pseudomisticoidă… să te ții atunci!

Crede-mă, nici până la aeroport nu vei ajunge!