Hai să spunem povești

Mi s-a urât până la greață de „politică” și de personajele care o populează. M-am uitat pe multe bloguri și după părerea mea, suntem prea mulți politicieni de top pe metru pătrat, dincolo de limita normală de suportabilitate.
Mi s-a urât până la greață și de „naționaliști”, și de „pro-europeni”, și de „suveraniști”. Toți sunt o apă și-un pământ – contaminate. Mi s-a urât până la greață de vorbe aruncate-n vânt, doar de dragul de a o face. Nu mă interesează să am dreptate în ceva. Nu mă interesează să conving pe cineva de ceva. Nu mă interesează că unii s-ar fute-n cur inclusiv în parc sau că alții se dau cu trotineta la vârste la care ar fi trebuit să fie adulți.
După cum, probabil, ați observat, am mutat tot ce ține de bestiarul politic/social într-o zonă separată pe care am numit-o „Opinii personale”. Aici, pe blogul nou, materialele respective se vor afla în secțiunea „Opinii”, pentru moment inactivă. Importanța pe care le-o dau e minimă, cu alte cuvinte, I don’t give a flying fuck. Indiferent cine e acolo, sus, taxe tot voi plăti, românul tot își va goli scrumiera pe geamul mașinii, tot va da petreceri cu manele mugite de niște bovine și tot se va uita să vadă cum Cruduța-Puța și-a îndesat o tranșă nouă de silicon în țâțe.
I’m done.

Pot pierde vremea – când o am – într-un mod mult mai util, făcând ceea ce-mi place pe partea asta și anume să vă spun povești. Da, povești, în cea mai corectă accepțiune a termenului.
Așadar, secțiunea Povești la miezul nopții va fi „la bază” și va conține fix ceea ce spune numele: povești. Voi scrie de câte ori voi avea idei sau de câte ori voi auzi, din alte surse, povești care merită transpuse aici. Dacă o să vă placă, bine, dacă nu, la fel de bine.

Prima poveste, care-mi place mult, se va numi „Viața pe repede-nainte” și e una din favoritele mele. E în lucru acum și va apărea aici imediat cum e gata.