Acum, că mi-a trecut râsul, pot să scriu fără să-mi tremure mâinile: Nicușor Dan, competentul și intransigentul primar general, va candida, cel mai probabil, la alegerile prezidențiale din partea USR.
Nu știu dacă vă aduceți aminte că, prin vară, când a venit primarul sectorului 4, Daniel Băluță, cu buldozere și oameni pentru a începe reparațiile la planșeul Pieței Unirii, a ieșit acolo un mic iureș, cu oamenii lui Nicușor Dan îmbrâncindu-se cu oamenii lui Băluță, cu poliția locală care se chinuia grav să scrie procese verbale, în fine, scandalul tipic românesc. O tipă de la o televiziune – nu mai știu care și, ca de obicei, mi-e lene să caut – l-a întrebat pe Nicușor (bă, pe tine te cheamă Nicolae, Nicu sau Nicușor, ce dracu’?) dacă va candida (de ce verbul „a candida” se scrie exact ca bacteria aia, Candida, care dă infecții în partea de jos a părții de sus?), dacă va candida, ziceam, la alegerile prezidențiale de anul ăsta. Răspunsul lui Nicușor a fost evaziv, însoțit de un soi de zâmbet ce se voia subtil. Nu uit scena aia.
Acum, Nicușor va fi candidatul celor de la USR. Pe pariu bani contra pietricele că Nicușor știa de-atunci ce urmează să se întâmple? Pe pariu că și alții știau? Pe pariu că a fost premeditare cu alegerile prezidențiale? Pe pariu că Elena „comisia-de-la-Viena” Lășconi a fost nimic altceva decât un amărât de pion sacrificat, un decor de scenă?
Sunt curios cine va fi candidatul celorlalți la alegerile de la anu’ – (ton sumbru și rânjet) dacă s-or mai ține…
Așadar, PSD va face cu USR o alianță pentru guvernare, dar vor avea candidați diferiți pentru Cotroceni. Stați așa, că iar mă umflă râsu’…
…
Era bancul ăla cu doi lupi care vor să dea lovitura la o stână. Unul bagă botul prin gard și ciobanul, vigilent, îi fute-o bâtă peste bot de i-l umple de sânge. Scoate ăsta capul, cu laba la gură, iar celălalt îl întreabă: „ce faci mă, nu intri?” La care ăsta îi zice printre dinți „intră tu, că pe mine mă umflă râsu’…”
Cam așa sunt și românii.
OK, de fapt despre altceva voiam să scriu.
Cele două tabere angajate în conflictul actual pentru Cotroceni, „suveraniștii” și „status-quo-iștii” (hai că am inventat un cuvânt de tot rahatu’) s-au apucat, fiecare, să alerge cu jalba-n proțap la Stăpân: unii la Trump, ceilalți la Soros. Mai mult decât atât, s-au apucat și să facă publice toate astea, să știe toată grădinița că ei se vor duce la doamna educatoare ca să se pârască reciproc.
Păi, uite cum stau lucrurile: de mulți ani încoace, prea mulți, România a devenit amărâtul ăla care se ploconește pe la diverse cancelarii și linge clanțele ușilor pentru a se denunța pe ea însăși că-i proastă, pentru că nu e în stare – sau nu vrea – să-și rezolve singură problemele din bătătură.
E ca și cum te duci la vecin și-l rogi să-i zică lu’ nevastă-ta să nu mai fie curvă, iar în realitate vecinul o fute pe-aia de-o cocoșează de câte ori tu lipsești de-acasă.
Georgeștii se ploconesc la Trump, lăsconeștii se ploconesc la Soros, fiecare sperând că respectivul Stăpân va avea puterea necesară pentru a-l pune pe celălalt cu botul pe labe.
Nu-i trece, aparent, nimănui prin cap că s-ar putea ca cei doi Stăpâni să stea la o bere împreună și să râdă până le curg lacrimile pe picioare-n jos de tâmpenia și slugărnicia românilor.
Și mai au îndrăzneala să vorbească de „o Românie respectată”… cu de-ăștia ca voi, România ar fi mai bine să dispară ca entitate, teritoriul să fie împărțit în trei, iar poporul asimilat de noii proprietari.
Mai fac și țigănie ăștia și se scuipă reciproc prin mass-media, de stai și te-ntrebi cum dracu’ de am rezistat cu toții până acum pe locul ăsta.
Să vă spun ce cred eu.
Cred că sunteți nu doar lași, ci și tâmpiți.
Cred că vă pasă de România la fel cum îmi pasă mie de Piticul cu Pula Pătrată din insulele Nordului de Sud.
Cred că sunteți niște jeguri de oameni care merită fiecare scuipat în gură pe care îl primiți.
Cred că, dacă ar fi existat un Dumnezeu, voi ar fi trebuit să fiți acum doar niște grămăjoare de cenușă pișate de câini.
Cred că meritați să muriți în chinuri, de mai multe ori.
Cred că România e un teren de golf al barosanilor lumii, cu foarte multe găuri, iar în loc de mingi de golf se folosesc flegme.
Cred că sunteți niște jigodii.
Post-scriptum (aparent fără legătură): Damascul a căzut sub asaltul rebelilor sirieni. Avionul în care, conform surselor, se afla președintele sirian Bashar al-Assad a dispărut de pe radar undeva pe coasta Siriei. Se speculează că s-ar fi prăbușit. Rusia a pierdut acolo un aliat important. Căderea Damascului a adus și mai aproape un război generalizat în zonă, cu Israel fiind capul răutăților. Ziceți că nu ne privește? O să vedeți cum ne privește, pe toți. Aveți puțină răbdare.
Cum ți se pare ce-ai citit? (nu da 1 doar pentru că nu mă simpatizezi... ăsta se numește retard sever... 🙂 )
0 / 5. 0

2 comentarii la „România, terenul de golf al Stăpânilor”
Mi-a placut bancul cu cei doi lupi. Merci! Nu-l stiam.
Cât despre ultima parte a articolului, îmi comfirma odata în plus, ca nu m-am înselat, numindu-te „profetul Apocalipsei românesti”. Chapeau!
PS. România este tabla de sah pe care nebunii sunt protejati iar pionii sacrificati de catre cei doi adversari universali.